1931 - cel mai citat congres din ilegalitate

Congresul al V-lea al PCdR a avut loc la Moscova in decembrie 1931. A fost considerat cel mai important din perioada interbelica, pentru ca "a stabilit principiile organizatorice, ideologice, strategice si tactice, conform invataturii leninist-staliniste", dupa cum spunea Gheorghiu-Dej in 1953.

"Imperialismul" Romaniei interbelice

ORGANIZATOR. Constantin Parvulescu a facut parte din secretariatul provizoriu care a pregatit lucrarile Congresului al V-lea al PCdR

Dupa moartea lui Stalin, istoria comunismului intra intr-o noua etapa. Au fost condamnate cultul defunctului lider si excesele epocii staliniste. Toate greselile apareau astfel ca fiind opera "parintelui popoarelor". Pentru a-si consolida pozitiile, conducatorii din lagarul comunist au trecut la "confectionarea" unei istorii fictive a partidelor din care faceau parte, distrugand si interzicand adevarata lor istorie. In noua istorie a PCR, povestita de la moartea lui Stalin incoace, s-a spus ca in partid au existat de la inceputurile sale doua tabere, una supusa Cominternului si o alta care s-ar fi opus directivelor Moscovei. Rolul gruparii moscovite a fost repartizat cu succes grupului Ana Pauker - Teohari Georgescu - Vasile Luca. Pentru construirea unei astfel de istorii s-a apelat la doua metode: fie unele episoade din istoria reala a partidului au fost trecute sub tacere, fie au fost inventati opozanti, contestatari ai liniei cominterniste. In realitate, conform principiului care a stat la baza crearii si functionarii partidelor comuniste, astfel de opozitii n-au fost posibile.

MOTIVUL CONVOCARII. Despre anii 1929-1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej spunea in 1953 ca reprezinta acea perioada din istoria partidului in care "dusmanul de clasa reuseste sa provoace o criminala lupta fractionista fara de principii, care slabeste randurile partidului si-l duce la un pas de lichidare". Indiferent de cine a fost la originea degringoladei - dusmanul de clasa sau dusmanul din interior - la finele deceniului trei, Partidul Comunist din Romania a fost macinat de lupte interne intre diversele fractiuni si lideri care visau sa ia conducerea sa. Pana la urma, nodul gordian al "luptei fractioniste fara principii", cum i s-a spus oficial dorintei de putere, a fost taiat de Comintern. Acesta a emis in 1930 o rezolutie "cu privire la lupta fractionista fara principii si la restabilirea unitatii partidului comunist roman". In acest document se spunea inca o data ca "orice continuare a luptei intre fractiuni, orice tentativa de a intretine grupurile fractioniste fara de principii, este o crima la adresa partidului si a Internationalei comuniste si trebuie sa fie urmata de excluderea din partid". Totodata, se trasa ca sarcina Comitetului Central al PCdR sa convoace un congres in cel mai scurt timp posibil. Acest congres avea ca principale obiective "lichidarea consecintelor luptei fractioniste fara principii sprijinindu-se pe o linie politica clara, fixarea cu precizie a sarcinilor concrete ale partidului, crearea unei conduceri proletare unite".

Dand curs cererii Internationalei a III-a, intre 3 si 24 decembrie 1931 a avut loc la Gorcovo, langa Moscova, al V-lea Congres al Partidului Comunist din Romania. Lucrarile au fost conduse de reprezentantul Cominternului, care avea numele conspirativ Schlosser. In spatele acestui nume se ascundea nimeni altul decat Bela Kun, cel care incercase in 1919 sa faca din Ungaria republica bolsevica. In proiectul de statut elaborat de Comitetul Central in 1930, referitor la modul in care se putea convoca congresul partidului, se spunea: "Congresul se convoaca de CC, dupa cat e posibil de regulat, o data pe 2 ani, in acord cu Comitetul Executiv al Internationalei Comuniste".

"ROMANIA MARE".... Una dintre cele mai spinoase chestiuni care a grevat tot timpul istoria partidului comunist a fost atitudinea pe care a avut-o in perioada interbelica fata de problema nationala. Lenin insusi calificase Romania Mare ca "un stat tipic cu mai multe natiuni". Si mai tarziu, in anii ’20 si ’30, Moscova a sustinut aceeasi teza si, o data cu ea, si reprezentantii comunismului din Romania.

Congresul al V-lea a adoptat si o rezolutie referitoare la problema nationala si sarcinile PCdR. In acest document oficial al partidului se precizeaza si motivele pentru care s-a simtit inca o data nevoia clarificarii in aceasta chesiune. Astfel se spunea ca "soarta Romaniei capitaliste si mosieresti este legata in modul cel mai strans de sistemul relatiilor imperialiste de la Versailles" (prin sistemul de tratate de pace de la Versailles, Romania Mare si-a gasit consacrarea in textele Dreptului international, n.n.). Criza economica ce a dominat sfarsitul deceniului trei, se spunea in rezolutie, a inasprit "contradictiile imperialiste", iar in Romania a luat forme deosebit de grave. Una dintre consecinte a fost "inasprirea exploatarii si asupririi popoarelor subjugate, fapt care contribuie la dezvoltarea puternicei miscari de eliberare nationala care e existat in permanenta de la formarea "Romaniei Mari"".

"INROBITOAREA POPOARELOR". Teza leninista este mentinuta si in 1931, despre statul roman spunandu-se ca reprezinta un stat tipic cu mai multe natiuni, "creat pe baza sistemului pradalnic de la Versailles, pe baza ocuparii unor teritorii straine si pe baza inrobirii unor popoare straine". Unirea din 1918, in opinia participantilor la congres, care au adoptat aceasta rezolutie, s-a realizat dupa "planurile imperialiste ale burgheziei si mosierimii", care au indeplinit insarcinarile venite de la "principalele puteri imperialiste din Europa". Romania Mare fusese creata cu ajutorul puterilor occidentale, pentru a fi un "avanpost pe Nistru impotriva URSS". In acest scop, Romania "a cucerit" Basarabia, Bucovina si Dobrogea si "supune unei exploatari nationale nemaipomenite si unei exploatari semicoloniale cei 8 milioane de moldoveni, unguri, rusi, ucraineni, bulgari, nemti, turci si altii". In continuare, statul roman este acuzat ca duce o politica de romanizare fortata in regiunile alipite in 1918, ca duce o politica de discriminare fata de cetatenii de alta etnie. De asemenea, in rezolutia Partidului Comunist se afirma ca Romania se pregateste de razboi contra URSS.

Reprezentantii Cominternului, in rezolutia ce a stat la baza convocarii congresului, au calificat drept crima orice tentativa de opozitie fata hotararile lui. Lucrarile s-au tinut intr-o localitate din apropierea Moscovei si au fost conduse de Bela Kun, reprezentantul Internationalei a III-a. Este greu de crezut ca, in aceste conditii, delegatii la congres s-ar fi putut opune in vreun fel la adoptarea unui asemenea punct de vedere.

ACCEPTARE

"Partidul trebuie sa iasa din aceasta pasivitate, acum trebuie trecut la popularizarea in mase a acestei lozinci; daca nu se va adanci in masele largi, autodeterminarea pana la despartire de statul roman, revolutia nu va fi rezolvata"

Lucrarile congresului se pare ca i-au impresionat profund pe unii delegati, care si-au descoperit si aptitudini literare. Acelasi comunist care a primit pentru congres numele conspirativ Vasilescu a lasat posteritatii niste versuri create la Moscova, inspirate din participarea sa la congres.

DIN PURTARILE NOSTRE LA CONGRESUL AL V- lea Purtati-va mai omeneste Ca oameni, mai seriosi Caci firea ni se oglindeste, Felul romanului galagios. Si glumele sunt frumoase Dar sa fie facute cu bun rost Si toate sa fie serioase Nu ale lumiei, asa cum a fost. Asta nu o fac ca moralist Si nu arunc ocara nimanui Dar un marsist socialist Sa tie cont de constiinta lui. Glumele-i o distractie, Glumele tovarasesti Noi am esit din putrefactie Aici e analiza ceia ce esti. Gresesc si eu ca orisicare Doar sunt un om in veata asta Nu ma judecati voi dare Punem punct la toate astea.

"AMINTIRILE" URMASILOR

DIN TATA IN FIU. Alexandru Iliescu (dreapta), participant la Congresul al V-lea, intr-o ipostaza mai rara, cea familiala Vorbind despre activitatile desfasurate de tatal sau, Alexandru Iliescu, in anii de ilegalitate, Ion Iliescu a relatat ca acesta a devenit membru de partid abia in 1931, cand i s-a propus si a fost trimis ca delegat la Congresul al V-lea. La Moscova, tatal, conform "amintirilor" fiului, ar fi avut obiectii fata de rezolutia cu privire la problema nationala. "Spunea - cu modestie - ca nu are pregatirea teoretica sa se pronunte pe fondul analizei respective, dar ca nu pricepe deloc, chiar din punctul de vedere al principiilor promovate de acest partid - un partid al luptei de clasa - modul de abordare a problemei nationale. Spunea, de asemenea, ca, desi nu se putea pronunta asupra situatiei din Transilvania, intrucat nu cunostea realitatile etnice din acea provincie, le cunostea, in schimb, foarte bine pe cele din Dobrogea, iar rezolutia adoptata nu corespundea acestora", s-a confesat fostul presedinte al Romaniei.

Istoria comunismului (3 martie 2005) O minoritate activa