Din propaganda nazista, romanii stiau ca soldatii sovietici erau trimisii Satanei pe pamant. Dupa ce Romania a intors armele impotriva hitlerismului si s-a aliat cu Uniunea Sovietica, a inceput elogierea soldatului sovietic. La 30 august 1944 multimea a primit cu entuziasm trupele "rosii" ajunse in Bucuresti.

Bun venit Armatei Rosii!

Lovitura de stat de la 23 august 1944 a provocat semnificative schimbari atat pe scena politica a tarii, cat si pe front. Inca din noaptea de 23 spre 24 august, in urma arestarii conducatorului statului - maresalul Ion Antonescu - si a intoarcerii armelor impotriva Germaniei, soldatii romani au primit ordin sa opreasca lupta impotriva trupelor sovietice, pana atunci inamice. Devenita peste noapte - si fara stirea ei - aliatul Romaniei in batalia contra hitlerismului, Armata Rosie a fost instiintata cu o intarziere de trei zile de ordinul de a-i primi alaturi pe romanii care le fusesera, impreuna cu germanii, dusmani. Drept urmare, in cele trei zile, circa 160.000 de romani au fost luati prizonieri de catre sovietici.

SCHIMB DE ALIATI. Obligate sa se retraga, trupele germane au inceput sa paraseasca teritoriul Romaniei, deschizand calea noului "aliat" - armata sovietica, aflata in ofensiva spre Berlin. In acele timpuri, insa, actiunea prin care sovieticii au patruns in Romania si au ocupat marea majoritate a teritoriului a fost prezentata, din ratiuni politice, ca operatiune de "eliberare". Presa vremii urmarea cu fervoare inaintarea trupelor sovietice spre capitala Romaniei. Ziarul Timpul, sub directoratul omului politic si diplomatului Grigore Gafencu, preluand o stire din oficiosul armatei sovietice - "Steaua Rosie" - , titra la 28 august 1944: "Drumul spre Bucuresti este deschis, inaintea noastra (a rusilor - n.n.) nu se mai afla decat o armata in deruta, care trebuie curatata." Conform aceleiasi surse, rusii inaintau cu 60 km pe zi.

FLORI, STEAGURI SI ENTUZIASM. Doar la o saptamana de la decizia intoarcerii armelor si "infratirea" cu Armata Rosie trupele acesteia paseau triumfal in Bucuresti. Ziarele relatau despre "valurile de entuziasm" cu care au fost intampinati soldatii sovietici la sosirea in Bucuresti: "Strazile Capitalei, scria Timpul, au fost inundate ieri (30 august - n.n.) de adevarate paduri de drapele rosii si tricolore. (…) Fiecare avea un drapel rosu in mana, flori in alta si cu tot elanul ce-i da tineretea, curiosii au pornit spre locul respectiv. Un grup de soldati romani s-a apropiat de masinile rusesti si s-au imbratisat cu soldatii rusi. Strigatele multimii «URA!» au pornit intr-un ritm delirant. Toata lumea plangea de bucurie. (…) Vagoane de buchete de flori au fost oferite sodatilor si ofiterilor rusi si romani. (…) Motorizatele rusesti poarta pe ele ostasi tineri si mai in varsta, precum si copii de-ai nostri intalniti la margine de Bucuresti."

DRACU’ NEGRU ERA… ROSU. Din multimea de entuziasti, ziaristii au remarcat figurile politicii de stanga romanesti: liderii comunisti - Gheorghe Gheorghiu-Dej si Gheorghe Apostol, liderul Partidului Social Democrat - Constantin Titel-Petrescu, primarul si prefectul Capitalei - generalul Victor Dombrovschi, delegati ai Blocului National Democrat. Gazetarii au schimbat repede macazul. Dupa ce, cu numai cateva zile inainte, prezentau pe soldatii sovietici - conform propagandei naziste - drept "mancatori de oameni", acum "se mirau", in numele multimii, de blandetea "rosilor". Surprinsi de fetele obosite si inofensive ale soldatilor rusi, romanii veniti sa-i aclameze se intrebau: "Astia sunt mancatorii de oameni?" Nici institutiile statului nu au pierdut prilejul de a "da bine" in fata schimbarilor survenite peste noapte. Zilnic se dadeau comunicate oficiale care incurajau populatia civila din zonele pe unde urmau sa treaca trupele sovietice sa ramana calma, "deoarece unitatile armatei sovietice vin in tara noastra ca prieteni, pentru eliberarea tarii de armatele germane."

PROMISIUNI FARA ACOPERIRE

La inceputul lunii septembrie 1944, la sediul Apararii Patriotice din Strada Spatarilor, nr. 15, au fost primiti cu fast ofiteri si soldati sovietici. Unul dintre ofiteri a rostit un discurs in care dadea urmatoarele asigurari: "Astazi, Armata Romana a facut bloc cu Armata Sovietica pentru a distruge hitlerismul. Noi nu vom sta mult aici, ci vom pleca mai departe, spre a urmari inamicul nostru comun si a-l distruge definitiv. Misiunea noastra este sa nimicim hitlerismul si nu ne amestecam in viata voastra politica. Ramane ca singuri sa va dati cea mai buna organizare." Dar trupele sovietice au ramas pe teritoriul Romaniei in urmatorii 14 ani, iar "organizarea" s-a facut dupa model sovietic.

I-A REFUZAT DEJ PE RUSI?

Pentru a marca teritoriile cucerite, sovieticii aveau obiceiul, specific oricarei armate invingatoare, sa plaseze pe cea mai inalta cladire dintr-un oras ocupat steagul cu secera si ciocanul. In Scanteia din septembrie 1944 este relatat un astfel de episod legat de cererea rusilor, ajunsi in bariera de nord a Bucurestiului, de a ridica steagul URSS intr-un loc vizibil din Capitala. Rememorand episodul, fostul lider comunist, Ion Gheorghe Maurer, povesteste intr-un interviu din 1995 ca Dej a fost cel care a refuzat sa dea curs cererii "rosilor", replicand: "Viata poporului roman este legata de democratie." Cei doi au convenit sa nu le permita sovieticilor sa "puna steagul sa fluture deasupra Capitalei, ca si cum ei ar fi cucerit-o (...) deoarece nu voiam sa construim o societate dupa model sovietic."