Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
C. Trandafir ● Doina Cornea ● Gabriela Melinescu
Corigenţe multe. Sunt şi ai dlui Bălu. Împreună cu dna Şerban facem efort să dăm un aer de normalitate, ceea ce nu-i cu putinţă. Pentru corigenţe nu mai învaţă nimeni. N-au putut un an întreg să obţină minimum nota 5, acum e şi mai greu. Dar e poruncă de la Centru să nu rămână repetenţi, să nu ştirbim prestigiul învăţământului românesc, aflat şi el pe cele mai înalte culmi în Epoca de Aur. Nea Vasile e cu matematica, domol-domol. Pare că nu-i pasă de nimic, cu figura lui de Stan Laurel. Împreună încercăm să mâncăm ceva mai acătării la "Lac"... Din "Magazin istoric" spicuiesc puţin în legătură cu actul de la 23 August 1944. Vechea minciună cu "eliberarea de către Armata Roşie" a fost demontată, au apărut alte minciuni mai naţionale. Mă simt bine cu "Ecuatorul şi polii" de Marin Sorescu. Nu mai copiez aici stihuri pestriţe. Teatru radiofonic, serial, "Şoseaua Nordului" după Eugen Barbu. Zgomotos. Vizita lui Georgel Ciută, cu văru-său şi cu fiul acestuia. Cică e corigent la română, azi intră în focuri.
Nu-s stingherit, dar m-am săturat de intervenţiile bunului meu prieten. Iar BT nu fumez. Îi asigur că loaza va promova. Şi aşa se întâmplă graţie d-nei Şerban, care preia frâiele, eu fiind nevoit să termin recenzia şi s-o expediez azi, că mâine plec la Călimăneşti... Acasă îmi fac "bagajele", râsul lumii, mai mult cărţi decât chestii de vacanţă. Dacă m-ar vedea Ştefan Valeriu din "Jocul de-a vacanţa", m-ar detesta... Baritonul sovietic Dmitri Hvorostoski este câştigătorul concursului "Cântăreţul lumii" de la Cardiff. Opera din Viena are cuprinse în repertoriu filme realizate după opere muzicale: "Cavaleria Rusticană" de Zefirelli, "Carmen" de Francesco Rosi, "Flautul fermecat" de Ingmar Bergman, "Falstaff" de Orson Welles şi "Nibelungii" de Fritz Lang. Aşa mai merge. Dustin Hoffman interpretează remarcabil pe Shylock, alături de Leigh Lawon şi Geraldine James...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie
Recitind fragmentul pe care-l notasem ieri, aş mai preciza că ceea ce în tinereţe apreciasem a fi un sacrificiu oarecum inutil din partea oamenilor lui Dumnezeu greco-catolici (şi nu numai) era de fapt forma supremă de apărare a spiritului prin transfigurarea tuturor privaţiunilor impuse vieţii lor de zi cu zi, prin închisori şi domicilii forţate şi aducerea acestor suferinţe în acel orizont existenţial înalt al spiritualităţii, al iubirii de Dumnezeu.
Doina Cornea, Jurnal. Ultimele caiete - urmat de o convorbire între Doina Cornea, Ariadna Combes, Leontin Iuhas, moderată şi consemnată de Georgeta Pop, Fundaţia Academia Civică, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, 2009, p. 69-70
M-am trezit din nou brusc, la miezul nopţii, am auzit paşi în sufragerie, oprindu-se lângă pian, pe dulapul cel alb plin de albume de artă am văzut din nou lumina albă, strălucind alb în alb.
Am recitit până dimineaţa din Sfântul Ioan al Crucii (Juan de la Cruz, Subida del Monte Carmelo) despre cele două feluri de viziuni:
"Sunt viziuni de substanţă corporală şi altele de substanţă separate de materie, acorporale. Viziunile corporale sunt toate lucruri materiale ale cerului şi pământului. Sufletul le poate vedea când el încă trăieşte în corp, o anumită lumină supranaturală care vine de la Dumnezeu. În această lumină i se permite să vadă toate lucrurile absente, din cer şi de pe pământ, chiar dacă sunt depărtate de sine."
Este vorba despre viziunea Ierusalimului ceresc văzut de Sfântul Ioan la Patmos sau de acea lumină în care Sfântul Benedict văzuse întreaga lume învăluită. Celelalte viziuni care sunt substanţe acorporale nu se pot vedea în această lumină derivată, ci cu ajutorul unei alte lumini, numite "lumină de glorie", lumină aparţinând fiinţelor acorporale, îngerilor şi sufletelor, nefiind proprie acestei lumi, şi nu e posibil s-o vedem atât timp cât trăim în corp efemer. De aceea Dumnezeu îi răspunde lui Moise, care voia să-i fie arătată esenţa vieţii: "Vei muri dacă-l vezi pe Dumnezeu".
Totuşi, această lumină înaltă poate apărea întâmplător, scrie Sfântul Ioan al Crucii, în condiţiile vieţii naturale, când spiritul se desprinde total de natură, şi relaţia naturală dintre corp şi suflet este înlocuită cu altceva, încât nu mai ştii dacă eşti în corp sau în afara lui. Într-o admirabilă gravură, Chagall l-a reprezentat pe Moise pus în crăpătura unei stânci, acoperindu-şi faţa cu mâna dreaptă, în aşa fel ca el să nu moară când Dumnezeu va trece pe lângă el.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 166-167
Citește pe Antena3.ro
