În căutarea... achizitorilor

Săptămâna trecută, marţi, la primele ore ale dimineţii, am efectuat un test. Ne-am aflat în postura unui cetăţean din cartierul Viziru, care, având asupra sa un colet de hârtie şi înţelegând bine rostul recuperării acesteia, a pornit în căutarea unui punct de valorificare.

În jurul orei 9:30 am poposit la toneta din spatele blocului C, din Viziru III. Închis. Nici un orar afişat. Întrebăm prin "vecini" de soarta acestuia. Un bătrânel ne răspunde: "Ce e azi? Marţi? Parcă marţea şi vinerea este deschis". Următorul pas: toneta din faţa Cinematografului "Pescăruşul". Pe uşă, două lacăte ruginite. În apropiere, containere de gunoi în care fumegă hârtii. Ne învârtim prin jur, doar-doar s-o ivi cineva. "Aşteptaţi degeaba!, ne spune un cetăţean. De vreo trei luni n-a mai fost deschis centrul ăsta. Încercaţi la «Albina»". Am bătut şi la uşa punctului de recuperare din spatele complexului "Albina". Nu ne-a răspuns nimeni. Perseverăm. Următoarea adresă: centrul de recuperare nr. 6, Strada Abrud nr. 26, poarta deschisă. În incinta sufocată de fier vechi, nimeni. Strigăm, batem, totuşi, la uşile celor două barăci, cu toate că lacătele erau puse. Nimic. Încercăm să notăm orarul de funcţionare, dar nu izbutim: iniţial era scris cu vopsea "8-16:30". Alte zgârieturi indicau, parcă, "7:30-15:00". Oricum, era abia ora 11:00 şi ne-am fi încadrat în... cele două orare.

Nu disperăm: trecem linia de tramvai, în cartierul Radu Negru, pe Strada Leningrad. Pe dibuite, în plină zi, încercăm să găsim un centru. Ne ajută vecinii. Nici un indiciu care să precizeze că dincolo de două porţi, ca de castel, se află ceea ce căutam. Bineînţeles, închis. Ceva mai încolo, două femei stau de vorbă. Mă aud strigând: "Pe cine căutaţi?" "Pe responsabilul centrului!". "Vai de mine, maică, dacă mai întârziai un pic, nu ne găseai." "Dar unde plecaţi?" "La piaţă. Soţul meu, Nicu Gurgu, care e şi responsabilul centrului, a plecat de dimineaţă cu zarzavaturi, să le vândă. Iar eu tocmai mergeam să-l ajut. Dar cu ce vă putem fi de folos?" Suntem bucuroşi că, în sfârşit, am găsit ceea ce căutam, după aproape două ore în care am bătut atâta drum. Răspunsul însă ne taie tot elanul: "Nu primim aşa ceva. Baraca e spartă şi curge apă". Fără comentarii.

Mai rămâne o speranţă, deşi am intrat în criză de timp: centrul de recupe­rare din spatele Oficiului poştal nr. 10. În drum spre acesta, încă o tonetă fără stăpân (în spatele restaurantului "Ialomiţa").

...Deschis. Surpriză? Nu. În nici un caz nu poate fi vorba de aşa ceva - după ce ne-am documentat despre activitatea achizitorului centrului. Acesta, Bărbatu Constantin, se scoală cu noaptea în cap să deschidă. Programul zilnic e între orele 8:00-16:00. "Dar eu îmi fac programul după timpul cetăţeanului." Şi ce altceva poate fi mai convingător decât argumentul "recoltei" de pe doar patru zile: 700 kg deşeuri hârtie; 350 kg deşeuri mase plastice; 600 kg resturi de cupru, alamă, bronz, zinc, aluminiu; 400 kg deşeuri plumb (baterii de acumulator uzate), 400 kg cioburi de sticlă, 80 borcane, 200 sprayuri menite a fi utilizate "ca atare, şi altele", sub formă de aluminiu în greutate de 40 kg; 400 kg textile, cauciucuri uzate, precum şi 15 tone fier vechi! "Şi să vă mai spun ceva: mie nu mi-e ruşine să adun de pe maidane sau din jurul containerelor fel de fel de «vechituri» care, iată, pot fi valorificate." Deci, un exemplu bun. Fără alte comentarii.

Aşadar, un mic bilanţ: în ziua anchetei, în cartierele Viziru şi Radu Negru, din şapte puncte "colindate" doar unul era deschis. E cazul să mai punem la socoteală cele trei ore pierdute şi kilometrii bătuţi în zadar pentru a concluziona că testul nostru confirmă sesizările multor cetăţeni referitoare la neajunsurile întâmpinate în funcţionarea acestor centre?
Virgil Matei - Înainte, jud. Brăila, nr. 9.918 din 1989