x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Lavu" fără miză, înlocuit cu divergenţe între doi cercetători

0
Autor: Adriana V. Paduraru 05 Sep 2009 - 00:00
Scurtmetrajele aveau un mic avantaj în epoca ceauşistă. Atrăgeau mai puţin atenţia, drept urmare erau mai comod de făcut. În special în ceea ce priveşte cenzura. Totuşi, nu prea puteai spune tot ce voiai. Aparatul de control era la fel de riguros, însă în format redus, mai rapid şi mai eficient. Aceasta este descrierea pe care regizorul Mihnea Columbeanu a făcut-o filmelor de scurt metraj din acea vreme.

Potrivit declaraţiilor sale, orice de­but regizoral trebuia făcut musai printr-un scurtmetraj. "Se dăduse o dispoziţie ca orice regizor să debuteze cu scurtmetraj, iar acestea să ruleze grupate câte patru cinci (aşa-numitele «filme în scheciuri», «coupé» sau «omnibus»). Primul grupaj a fost «De patru ori, start» (1982), de Cornel Diaconu, Dan Marcoci, Tică Păun şi Puşi Dinulescu. Al treilea a fost al nostru. În 1987, Radu Stegăroiu (Casa 4) voia s-o ajute să debuteze pe tânăra operatoare Anca Jurjuţ (azi, Anca Damian).

I-a venit ideea să organizeze un concurs de debut cu scurtmetraje pentru regizori şi operatori deopotrivă. Mihai Dulea (vicepreşedintele CCES) a aprobat, şi astfel s-a născut proiectul «Autostop»: trei poveşti cu autostopuri, scrise de trei scenarişti (au rămas doar doi, unul fiind chiar dezastruos), oferite can­di­daţilor operatori şi regizori. În funcţie de soluţiile noastre prezentate în scris s-au decis câştigătorii, după cum urmează: «Fără  lu­mini de poziţie» (scena­riu  Adrian Dohotaru), regia Mihnea Columbeanu, imaginea Mihai Spătaru; «Podul» (scenariu Lelia Munteanu), regia Valeriu Drăguşanu, imaginea Petru Maier; «Pre­miul» (scenariu Lelia Munteanu), regia Radu Caranfil, imaginea Anca Jurjuţ", povesteşte Columbeanu. "Pentru acest pro­iect, Consi­liul Culturii şi Edu­caţiei Socialiste (CCES) a alocat 1.800.000 lei (de reţinut: în 1984, un film "ieftin" se făcea cu 5.000.000 lei; cu­reaua se tot strân­gea, iar în 1988 se ajunsese la 2.000.000-3.000.000 lei; noi ne-am descurcat sub două...). 800.000 mi-au revenit mie (fiindcă aveam trenuri şi deplasări, cazare etc.), iar celorlalţi doi câte 500.000 lei", a adăugat regizorul.

Scenariul fusese iniţial o poveste de dragoste. Adrian Dohotaru scrisese o po­veste despre doi foşti iubiţi care se întâlnesc în trenul de navetă. Constată că încă se mai iubesc şi că se despărţiseră dintr-o prostie, dar, când să-şi sară în braţe, el coboară să ia suc şi pierde trenul. Cei doi fac tot posibilul să se regăsească (semnal de alarmă, autostop încolo, autostop înapoi, alt tren etc.). "Bref, un road-movie romantic şi comic, foarte săltăreţ. Când să-ncep filmările, Dulea s-a răzgândit: nu, că să mai terminăm cu «lavu» (love - iubire, n.r.), că «lavu» n-are miză; să facem un film cu miză de producţie!", explică Mihnea Columbeanu.

După intervenţia de la "centru", povestea a căpătat o cu totul altă "miză". Într-un tren se întâlnesc doi cercetători (Mona Petrovan - Nataşa Raab şi Radu Zilişteanu - Laurenţiu Lazăr), la întoarcerea de la o consfătuire tehnologică. Între ei domneşte o vizibilă tensiune, urmare a unei controverse de la consfătuire. Reiau discuţia şi reiese că, într-adevăr, formula tehnologică propusă de Mona şi criticată de Radu are carenţe care creează riscul unei catastrofe. În prima gară, Radu coboară să cumpere răcoritoare, dar pierde trenul, astfel că nu mai apucă să-i explice Monei cum trebuie corectată formula.

Întrucât aceasta este deja pusă în aplicare, iar riscul unui dezastru e iminent, cei doi încearcă disperaţi să se reîntâlnească. Radu face autostopul pentru a prinde trenul din urmă, Mona trage semnalul de alarmă şi coboară între gări, făcând şi ea autostopul, şi urmează o goană încrucişată pe şosele, drumuri şi coclauri, unul în cautarea celuilalt. Filmul are happy-end: ajunsă în gara unde s-a despărţit de Radu, Mona telefonează şi opreşte la timp procesul tehnologic. Ime­diat după aceea descoperă pe geanta de voiaj a lui Radu cartea de vizită a acestuia (până atunci, ascunsă de o haină). Simultan, în gara următoare, Radu găseşte buletinul Mo­nei, rămas din întâmplare la controlorul trenului, după ce o amendase pentru tragerea semnalului de alarmă. Încântaţi şi liniştiţi, fac din nou autostopul şi ajung din direcţii opuse la o barieră. După ce trenul trece se pomenesc faţa în faţa şi izbucnesc în râs, amuzându-se copios pe calea ferată.

Cu acest scurtmetraj, Mihnea Co­lum­bea­nu a participat şi la Festivalul de la Cos­ti­neşti. Deşi producătorilor le-a plăcut, pe­li­­cula n-a avut un succes răsunător. Însă regizorul a primit oferte pentru lungme­traj. "Du­mitru Fernoagă (Casa 5) mi-a dat scena­riul «Temerarii» de Petre Hladchi Bu­co­vi­nea­nu (pionieri în expediţie cu pluta pe Du­năre), iar Romulus Lal (Casa 1, Marin Vla­di­mir) mi-a dat «O problemă de familie» de Ion Băieşu (un betonist are de făcut nişte experimente şi-şi ia şi familia cu el pe pajiştea respectivă; stau acolo cu corturile, familia se uneşte şi mai mult, şi betonul-minune e inventat!). Am făcut sce­nariile şi concepţiile regizorale, şi-n toam­nă, ambele erau pe masa lui Dulea; aş­teptam cu sufletul la gură să văd pe care-l aprobă primul. Debutul meu în lungme­traj era iminent... Dar, din păcate/fericire, Revoluţia a ză­dăr­nicit ambele proiecte", a încheiat Columbeanu.
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de