Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scurtmetrajele aveau un mic avantaj în epoca ceauşistă. Atrăgeau mai puţin atenţia, drept urmare erau mai comod de făcut. În special în ceea ce priveşte cenzura. Totuşi, nu prea puteai spune tot ce voiai. Aparatul de control era la fel de riguros, însă în format redus, mai rapid şi mai eficient. Aceasta este descrierea pe care regizorul Mihnea Columbeanu a făcut-o filmelor de scurt metraj din acea vreme.
Potrivit declaraţiilor sale, orice debut regizoral trebuia făcut musai printr-un scurtmetraj. "Se dăduse o dispoziţie ca orice regizor să debuteze cu scurtmetraj, iar acestea să ruleze grupate câte patru cinci (aşa-numitele «filme în scheciuri», «coupé» sau «omnibus»). Primul grupaj a fost «De patru ori, start» (1982), de Cornel Diaconu, Dan Marcoci, Tică Păun şi Puşi Dinulescu. Al treilea a fost al nostru. În 1987, Radu Stegăroiu (Casa 4) voia s-o ajute să debuteze pe tânăra operatoare Anca Jurjuţ (azi, Anca Damian).
I-a venit ideea să organizeze un concurs de debut cu scurtmetraje pentru regizori şi operatori deopotrivă. Mihai Dulea (vicepreşedintele CCES) a aprobat, şi astfel s-a născut proiectul «Autostop»: trei poveşti cu autostopuri, scrise de trei scenarişti (au rămas doar doi, unul fiind chiar dezastruos), oferite candidaţilor operatori şi regizori. În funcţie de soluţiile noastre prezentate în scris s-au decis câştigătorii, după cum urmează: «Fără lumini de poziţie» (scenariu Adrian Dohotaru), regia Mihnea Columbeanu, imaginea Mihai Spătaru; «Podul» (scenariu Lelia Munteanu), regia Valeriu Drăguşanu, imaginea Petru Maier; «Premiul» (scenariu Lelia Munteanu), regia Radu Caranfil, imaginea Anca Jurjuţ", povesteşte Columbeanu. "Pentru acest proiect, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste (CCES) a alocat 1.800.000 lei (de reţinut: în 1984, un film "ieftin" se făcea cu 5.000.000 lei; cureaua se tot strângea, iar în 1988 se ajunsese la 2.000.000-3.000.000 lei; noi ne-am descurcat sub două...). 800.000 mi-au revenit mie (fiindcă aveam trenuri şi deplasări, cazare etc.), iar celorlalţi doi câte 500.000 lei", a adăugat regizorul.
Scenariul fusese iniţial o poveste de dragoste. Adrian Dohotaru scrisese o poveste despre doi foşti iubiţi care se întâlnesc în trenul de navetă. Constată că încă se mai iubesc şi că se despărţiseră dintr-o prostie, dar, când să-şi sară în braţe, el coboară să ia suc şi pierde trenul. Cei doi fac tot posibilul să se regăsească (semnal de alarmă, autostop încolo, autostop înapoi, alt tren etc.). "Bref, un road-movie romantic şi comic, foarte săltăreţ. Când să-ncep filmările, Dulea s-a răzgândit: nu, că să mai terminăm cu «lavu» (love - iubire, n.r.), că «lavu» n-are miză; să facem un film cu miză de producţie!", explică Mihnea Columbeanu.
După intervenţia de la "centru", povestea a căpătat o cu totul altă "miză". Într-un tren se întâlnesc doi cercetători (Mona Petrovan - Nataşa Raab şi Radu Zilişteanu - Laurenţiu Lazăr), la întoarcerea de la o consfătuire tehnologică. Între ei domneşte o vizibilă tensiune, urmare a unei controverse de la consfătuire. Reiau discuţia şi reiese că, într-adevăr, formula tehnologică propusă de Mona şi criticată de Radu are carenţe care creează riscul unei catastrofe. În prima gară, Radu coboară să cumpere răcoritoare, dar pierde trenul, astfel că nu mai apucă să-i explice Monei cum trebuie corectată formula.
Întrucât aceasta este deja pusă în aplicare, iar riscul unui dezastru e iminent, cei doi încearcă disperaţi să se reîntâlnească. Radu face autostopul pentru a prinde trenul din urmă, Mona trage semnalul de alarmă şi coboară între gări, făcând şi ea autostopul, şi urmează o goană încrucişată pe şosele, drumuri şi coclauri, unul în cautarea celuilalt. Filmul are happy-end: ajunsă în gara unde s-a despărţit de Radu, Mona telefonează şi opreşte la timp procesul tehnologic. Imediat după aceea descoperă pe geanta de voiaj a lui Radu cartea de vizită a acestuia (până atunci, ascunsă de o haină). Simultan, în gara următoare, Radu găseşte buletinul Monei, rămas din întâmplare la controlorul trenului, după ce o amendase pentru tragerea semnalului de alarmă. Încântaţi şi liniştiţi, fac din nou autostopul şi ajung din direcţii opuse la o barieră. După ce trenul trece se pomenesc faţa în faţa şi izbucnesc în râs, amuzându-se copios pe calea ferată.
Cu acest scurtmetraj, Mihnea Columbeanu a participat şi la Festivalul de la Costineşti. Deşi producătorilor le-a plăcut, pelicula n-a avut un succes răsunător. Însă regizorul a primit oferte pentru lungmetraj. "Dumitru Fernoagă (Casa 5) mi-a dat scenariul «Temerarii» de Petre Hladchi Bucovineanu (pionieri în expediţie cu pluta pe Dunăre), iar Romulus Lal (Casa 1, Marin Vladimir) mi-a dat «O problemă de familie» de Ion Băieşu (un betonist are de făcut nişte experimente şi-şi ia şi familia cu el pe pajiştea respectivă; stau acolo cu corturile, familia se uneşte şi mai mult, şi betonul-minune e inventat!). Am făcut scenariile şi concepţiile regizorale, şi-n toamnă, ambele erau pe masa lui Dulea; aşteptam cu sufletul la gură să văd pe care-l aprobă primul. Debutul meu în lungmetraj era iminent... Dar, din păcate/fericire, Revoluţia a zădărnicit ambele proiecte", a încheiat Columbeanu.
