S-a dus sfârşitul de săptămână şi acum, în zi de luni, deja nu mai am ce pune pe masă. Ciorbă mai am pentru trei zile, dar n-are a face! Încep a crea scenarii privind folosirea resturilor din frigider. Aştept să se termine programul şi să pornesc într-o raită prin magazine. La 14:30, am rupt poarta. Am avut noroc să prind imediat o maşină şi am ajuns la primul magazin. L-am inspectat rapid. Nimic. Nici nu-mi făceam iluzii. Am plecat la piaţă ştiind sigur că, dacă nu găsesc nimic la primul magazin, nici la celelalte, de-a lungul traseului, nu era nimic.
La piaţă, patru tarabe cu zarzavaturi, sfeclă roşie, câteva grămăjoare cu cepe, un ţăran cu praz şi o femeie cu o sacoşică mică din care se zăreau boabe de fasole şi patru verze frumoase. Pe astea le-am trecut pe răboj în minte. Am intrat prin magazine. În general nu aveai ce cumpăra. Am găsit la o alimentară nişte macrou afumat. Am luat trei bucăţi, ca să pregătesc ceva pentru pachet şi masa de dimineaţă. Ştiam ce, aşa că m-am liniştit din punct de vedere al "cârâielii din zori". Măcelăriile erau goale. Pardon! Cu varza pe răboj, mi-a venit ideea să cumpăr două kilograme de untură. La o măcelărie avea, cât mai la vedere, un calup imens de untură foarte frumoasă. Am cerut un kilogram, pe care l-am mirosit bine, după ce mi l-a dat (altfel nu mă lăsa să-l miros) şi, pentru că am fost mulţumită de rezultat, am mai cumpărat un kilogram. Măcelarul s-a uitat urât la mine şi mi-a zis: "Da, de ce n-ai cerut două din prima?". În timp ce îndesa untura, cu oftică, în sacoşă, de parcă ar fi făcut cine ştie ce efort, i-am zis mijind ochii: "Păi, dacă te rugam să-mi pui separat un kil şi un kil, n-ai fi vrut să mă serveşti! Este?", şi l-am lăsat să spumege. M-am dus la femeia cu verzele şi le-am cumpărat pe toate patru. Am luat şi o cutie cu pastă de roşii bulgărească şi m-am întors acasă devreme şi cu marfă bună.
Imediat am pus la păstrare în congelator un kilogram de untură, să fie. Pe cealaltă am pus-o la topit şi am pus în ea, la prăjit, feliuţe subţiri dintr-un salam "Torpedo", pe care reuşisem să le ascund în congelator, sub un pachet cu frunze de pătrunjel. Feliuţele de salam, care conţinea mult usturoi, au dat un gust şi un miros plăcut unturii. Aşa că jumătate am pus-o într-o cutie cu capac, urmând a fi mâncată pe pâine prăjită, frecată cu usturoi, la ceaiul de seară. Cealaltă jumătate am lăsat-o în tuci, pentru prăjeli şi mâncăruri.
Am scos din frigider un pacheţel în care aveam păstrate feliuţe de şorici afumat, cu vagi urme de grăsime, rămase de la bucăţi de slănină afumată. Am tocat două verze. Am tocat solzişori şi ceapa, apoi am pus-o la înăbuşit, în untura din tuci, împreună cu un morcov ras şi feliuţele de şorici. După ce le-am înmuiat, am pus varza tocată. Când şi varza s-a înmuiat bine, i-am pus o cană cu apă şi am dat-o la cuptor, după ce am pus în ea feliuţele de salam. Celelalte două verze le-am oprit pentru sâmbătă, când aveam de gând să fac o plăcintă cu varză. De ce le-am cumpărat aşa devreme? Păi, regula-i: ce-i în mână nu-i minciună şi dacă nu cumperi când găseşti, mai târziu... rabzi şi tânjeşti! Cât a stat varza la cuptor, am curăţat de piele şi de oase macroul. Jumătate l-am făcut bucăţele şi l-am amestecat cu feliuţe de ceapă, ulei şi puţină sare de lămâie diluată în apă, piper şi o foaie de dafin, apoi l-am pus la păstrare într-un borcan. Cealaltă parte am făcut-o pastă. Am dat prin maşină peştele, l-am amestecat cu jumătate de pachet de unt frecat spumă, gălbenuşul de la un ou fiert tare, trecut prin sită (secret, locul unde le-am ţinut ascunse), sare, piper şi mărul acrişor, dat prin răzătoarea mică, scurs de zeamă. I-am mai adăugat puţină sare de lămâie, pentru că ne place mai acrişoară pasta. Am pus la varză şi cinci căţei de usturoi pisaţi, o lingură de pastă de roşii, o jumătate de litru de borş, producţie proprie, am dres-o de sare şi piper şi... gata! Vecinii erau terminaţi de miros de varză cu afumătură. Se făcuse ora opt seara. Îmi aşteptam mâncăii!
● Ingrediente: Un hering mare, afumat, un măr mare, 100 g unt, un ou răscopt, sare, piper, măsline.
● Preparare: Se îndepărtează capul, coada, pielea şi oasele peştelui. Carnea se dă prin maşina de tocat. Gălbenuşul se trece prin sită, se freacă bine cu untul şi se adaugă peştele tocat. Se amestecă bine. Mărul, curăţat de coajă, se dă pe răzătoarea fină şi se scurge de zeamă. Pasta obţinută se amestecă bine cu cea de peşte, se drege de sare, se piperează şi se montează pe un platou. Se ornează, după dorinţă, cu bucăţele fine din albuşul rămas şi felioare de măsline etc.
Prăjitură cu bulion
● Ingrediente: aluat - 2 linguri de ulei, 2 linguri de zahăr, 2 linguri de bulion, 14 linguri făină, 1 linguriţă bicarbonat stins cu zeamă de lămâie sau oţet; sirop: 2 căni cu zahăr, 2 căni cu apă; crema: nuci măcinate şi gem
● Mod de preparare: Se frământă toate ingredientele, se împarte aluatul în 3 părţi şi se coc 3 foi pe fundul tăvii, tapetată în prealabil cu făină. Din 2 căni de zahăr şi 2 căni cu apă se face un sirop mai gros cu care se însiropează cele 3 foi. Se face o cremă din gem amestecat cu nuci măcinate şi se umplu foile. Opţional se poate adăuga glazură de cacao deasupra ultimei foi.