Radiografii culinare: Cu fiecare copil, o nouă binecuvântare

Havârna, judeţul Botoşani. Satul fruntaş în mame eroine: 20. Iată po­ves­tea uneia dintre ele. La 59 de ani, Lucica Ciobanu este  mamă a 11 copii: şase fete şi cinci băieţi.

Povestea începe la 23 de ani, când a devenit pentru prima oară mamă. De atunci a simţit că orice alt copil venit pe lume este o nouă binecuvântare de la Dumnezeu, aşa că nu s-a gândit niciodată la avort. Nici religia baptistă nu îi permitea, dar nici sufletul. Astăzi cel mai mare are 36 de ani, iar cel mai mic, 19. Nepoţi sunt şi ei 16. În afară de o singură fată care este stabilită în Italia, restul copiilor sunt în sat. Toţi rostuiţi la casele lor, printre gospodarii fruntaşi ai satului, cu case mari cu încălzire, băi şi con­diţii ca la oraş.

Dar nu a fost întotdeauna aşa. Prin ’89 o puteam vedea pe Lucica cu căru­ţa plină de copilaşi, chinuindu-se cu burta la gură, la prăşit sau la tăiat de po­rumb. Toată viaţa a lucrat la CAP, iar sal­varea materială a fost soţul, Costică. Acesta a lucrat la IAS, la sectorul zoo­teh­­nic, unde banii erau ceva mai mulţi. Pentru că atunci când s-au dat bre­vete de mamă eroină ea era prea tânără (deşi avea 10 copii), nu a beneficiat, pentru că nu se încadra în limita de vârstă. Aşa că s-a descurcat cum a putut.  

"Fetele m-au ajutat foarte mult la bucătărie şi la curăţenie. În serile de iarnă le-am învăţat să lucreze cu croşeta, andrelele şi chiar la războiul de ţesut. Băieţii l-au ajutat pe tatăl lor la creşterea animalelor", îşi amin­teşte Lucica. Copiii au învăţat doar 10 clase în sat, nu au mers mai departe la licee, pentru că nu aveau bani cu ce să îi întreţină. Dar au trăit mereu în armonie şi astăzi se mândreşte cu fiecare dintre ei. Unul dintre băieţi a făcut şcoala profesională şi s-a specia­lizat în construcţii. De la el au deprins meserie şi ceilalţi, astfel încât şi-au ridicat case şi le-au făcut finisajele singuri. Ba mai mult, au înălţat vile şi în localităţile din împrejurimi şi au câştigat bani frumoşi.

"Când erau copiii mici, iarna ne înghesuiam cu toţii într-o cameră, ca să nu facem mai multe focuri în sobe", spune mama. De mâncare nu au dus niciodată lipsă. "Am crescut în­totdeauna păsări, am ţinut vaci, porci şi oi. Mai vindeam şi produse, dar atunci era mercurialul şi nu aveam voie să vindem cu un leu în plus. Am avut şi două dosare penale pentru asta, pentru că oamenii de rea-cre­dinţă, după ce cumpărau brânză de la noi, se duceau şi ne turnau", îşi amin­teşte cu o oarecare tris­teţe în glas.

Mai greu era cu produsele raţiona­li­zate: zahărul, uleiul, pâinea. Dar capul familiei a ştiut mereu să se descurce: s-a pus bine cu cei mari şi mai primea întotdeauna peste raţie. Cel mai greu era cu pâinea, de aceea aceasta era un lux. "Copiii i-am crescut cu mămăligă. Aveam un ceaun mare, puneam o găleată de 10 l de apă şi făceam o mămăligă mare, mare, cât să ajungă la fiecare", zâm­beşte Lucica.

"Deşi săraci, am încercat să trecem Sărbătorile aşa cum se cuvine. De aceea nu ne-a lipsit niciodată bradul de Crăciun, deşi puţin împodobit. Darurile erau mărunte, dar copiii se bucurau foarte mult. Nu săream nici zilele lor de naştere. Nu aveam cum să uităm, pentru că cei mai mari ne anun­ţau din timp că urmează o zi importantă în familia lor". La ocaziile acestea, mama încerca să facă tot ce putea: sărmăluţe, răcituri, fripturi. Tortul lipsea de obicei la aniversări, dar cozonacul şi cornuleţele niciodată.

Astăzi cei doi părinţi nu mai mun­cesc aşa de mult, deoarece fiecare copil îşi câştigă banul lui. Trăiesc cu bucuria întâlnirii în jurul meselor puse în curte în anotimpul cald, iar iarna, îşi planifică fiecare când vine în vizită la părinţi, pentru că masa din casă ar fi neîncăpătoare pentru cele 37 de suflete.

Cornuleţe cu rahat
Ingrediente: 120 g margarină, 120 g smântână, 120 g rahat, un ou, un pachet de praf de copt, o lingură de zahăr, zahăr vanilat, făină, puţin oţet
Preparare: se amestecă margarina şi smântâna, se freacă împreună cu zahărul, se adaugă oul şi praful de copt diluat cu puţin oţet. Se pune treptat făină, până ce coca devine tare. Se frământă până se obţine o foaie groasă care se taie în triunghiuri cu laturi egale, potrivit de mari. Se pune pe câte una din laturi rahat, apoi se rulează triunghiurile, formând cornuleţe. Cornuleţele se coc pe tava unsă, la foc potrivit. Când sunt gata, se pudrează cu zahăr vanilat.