Radiografii culinare: "Ne uneam destinele la cort"

Dacă în ’89 (şi în anii dinainte) îţi găseai alesul sau aleasa, dar trăiai la ţară, nu aveai decât o soluţie ca să faci o nuntă pe cinste: la cort.

Nunţile nu puteau fi organizate în aer liber, pentru că nu ştiai niciodată ce surpriză îţi poate aduce vremea, iar Căminul Cultu­ral avea o destinaţie exactă: cultura. Aici aveau loc programe artistice, seri distractve, concerte care aduceau în lumea satului nume ca Dan Spătaru, Sofia Vicoveanca sau Ion Dolănescu. Astăzi, nunţile se fac la Cămin sau la restaurantele oraşelor apropiate, dar farmecul nu mai este acelaşi.

Am participat şi noi la astfel de nunţi la cort, ba chiar am dansat şi ne-am ospătat cu mâncărurile de atunci. Dar pentru a ne aminti mai bine cum se organizau lucrurile la o astfel de nuntă, am stat de vorbă cu învăţătorul Gheorghe Brumă, din satul Havârna, judeţul Bo­to­şani, care a avut o astfel de petrecere. "Ne uneam destinele la cort", a afirmat el zâmbind nostalgic.

Iată ce am aflat. Cortul se făcea de regulă în ograda mirelui, iar în faţa lui trebuia să se lase suficient spaţiu pentru hore şi bătute. Ridicarea lui se începea cu o săp­tămână înaintea nunţii. Erau aduşi meşteri pricepuţi în construcţii, care, ajutaţi de doi-trei tineri, construiau scheletul din scândură. Se acoperea bine cu polietilenă, pentru ca, în caz de ploaie, nuntaşii să petreacă nestingheriţi.

Trebuia să fie suficient de mare ca să încapă în el, uneori, jumătate de sat: prieteni ai mirelui şi ai miresei, precum şi rudele socrilor şi nunilor. Era nevoie de foarte multe mese, de aceea se apela la toţi vecinii de pe uliţă sau se improvizau mese lungi, interminabile, din scânduri. În loc de scaune se construiau bănci din lemn. Aceasta era treaba băr­ba­ţilor, care trebuia terminată până în joia nunţii, pentru că atu­nci in­trau în acţiune femeile. Ele puneau pe interiorul pereţilor improvizaţi scoarţe şi carpete, ţesute în război, iar pe bănci lăicere ţesute în stative. Pe sus agăţau ghirlande făcute din hârtie creponată, iar la intrare câteva crenguţe de brad susţineau afişul cu "Bine aţi venit!".

Mesele se acopereau cu feţe de masă lucrate în casă. Totul trebuia terminat până sâmbătă la amiază, deoarece seara se făcea "controlul de calitate". Sâmbătă seara fetele şi băieţii veneau la mireasă să facă florile pentru mire, naşi, vornicei, druşte, dar şi pentru ceilalţi invitaţi, de regulă necăsătoriţi. După ce-şi terminau treaba şi se încălzeau cu un rachiu, două, cu un acordeonist şi o vioară, tot alaiul se îndrepta spre casa mirelui să vadă dacă e pe placul lor cortul. Aici se încingea o petrecere în toată regula, cu încă un păhărel şi o bătută. Nu se sta prea târziu, deoarece era nevoie de odihnă. Petrecerea începea a doua zi la amiază cu gătirea miresei la casa ei, afară sau în camera "cea bună", moment în care invitaţii erau serviţi cu prăjituri şi o tărie.

În prepararea mâncărurilor erau antrenate alte gospodine. De regulă se plătea cu bani frumoşi o bucătăreasă recunoscută în sat. I se punea la dispoziţie tot ce trebuia pentru pregătit masa, dar şi o echipă de 10-15 femei tinere. Ele înfundau cuptoarele sau fră­mântau cozonacii după indicaţiile specialistei. Nu era treabă uşoară! Şi în acest domeniu, munca începea cu cel puţin două săptămâni înainte. Se începea cu prăjiturile: cornuleţe, ciucălăi, aricei, care se frăgezesc pe măsură ce trec zilele. Se continua cu pregătirea peştelui marinat şi a cuptoarelor pentru copt cozonacii. Tăvile de cozonaci, oalele de lut pentru sarmale şi întreaga veselă erau adunate de pe la vecine.

Cea mai multă treabă era însă în ultimile zile. Atunci se făceau preparatele din carnea de porc şi viţel, răcitura, sarmalele, cârnă­ciorii şi friptura. Tot atunci bu­cătăreasa făcea şi tortul, de obicei din blat de pandişpan şi cremă de ciocolată, ornat cu frişcă naturală, bineînţeles. La masă serveau femei tinere, îmbrăcate frumos şi având dinainte şorţuri. Băutura era grija socrului mare. Aceasta trebuie să fie din belşug, dar fără a se face risipă. De aceea la butoaiele cu vin şi damigenele cu rachiu se punea stăpân un om de încredere, care nu bea şi nu da băutura decât naşului, socrilor sau mirelui, iar aceştia o aduceau la masă.

Naşii aveau un rol foarte important. Aşezaţi în capul mesei, ală­turi de fini, aproape că nu aveau timp nici să bea, nici să mănânce. Ei primeau musafirii, erau responsabili cu atmosfera, trebuia să bată din palme când se aducea găina şi sarmalele. Tot ei observau când se goleau sticlele de pe masă şi aduceau altele pline în loc.

Naşul era şi cel care strângea darul. După ce se mâncau toate soiurile de bunătăţi, după ce chefuiau bine, urma ca nuntaşii să-şi facă datoria şi să dea darul. Nunul cu găleata era urmat de nună, miri şi socri. Cu paharele pline în mână, aceştia mergeau să mulţumească mesenilor. Naşii erau şi cei care dădeau primii darul, de obicei cel mai mare. Şi nu oricum: cu strigare, să ştie toată lumea. Acţiunea continua până ce plăteau toţi nuntaşii. Părinţii şi rudele apropiate cu dare de mână, pe lângă bani, dădeau şi câte o mioară, un miel, o juncă, un porc sau un sac de porumb, trecându-i astfel pe cei doi tineri în rândul gospodarilor din sat. Petrecerea însă continua cu dans şi voie bună. Urma apoi dezgătitul miresei în mijlocul cortului sau afară, dacă era vreme bună.

Luni după-masă toţi erau obosiţi, dar rezistau! Alaiul zgomotos şi vesel se îndrepta spre casa naşilor, unde petrecerea continua.

Şi uite aşa, n-o să vă vină să credeţi, dar nunţile în "epoca de aur" ţineau ca-n poveşti: trei zile şi trei nopţi!

Cozonaci moldoveneşti
Ingrediente: un kg făină, 50 g drojdie, 300 g zahăr, 350 ml lapte, 4 ouă, 200 g margarină, coajă rasă de lămâie, 100 g nuci, 50 g stafide, o jumătate de baton de vanilie.
Preparare: Drojdia se dizolvă în puţin lapte călduţ, se adaugă puţină făină şi puţin zahăr. Se lasă să se dospească, se adaugă restul de lapte, făină şi zahăr, margarina topită, trei ouă, coaja de lămâie, stafidele, nucile tăiate şi vanilia pisată. Se frământă bine şi se lasă să crească. După ce aluatul a crescut se formeză cozonacii şi se aşază în forme unse cu margarină, şi se mai lasă să crească o oră, se ung deasupra cu ou, se dau la cuptor şi se coc la foc potrivit.