Spiritul gospodăresc la examenul primăverii

Înainte de Revoluţie, în fiecare pri­măvară, românii dădeau un examen la "spiritul gospodăresc". Cu mic, cu mare, ei trebuiau să se mobilizeze pentru curăţarea oraşului sau a satului în care locuiau. Spiritul gospo­dă­resc a reînviat o dată cu primăvara, la Sighişoara.

În celebrul oraş medieval, încă din prima jumătate a lunii martie, orice urmă a iernii a fost înlă­tu­ra­tă. Se stabiliseră măsuri cu termene precise de executare, cu responsa­bi­lităţi nominale pentru deputaţi, pentru comitetele de cetăţeni şi aso­cia­ţiile de locatari.

Ioan Ivan era în 1989 secretar cu probleme de propagandă şi vice­pre­şe­dinte la Primăria Municipiului Si­ghişoara. Pentru acesta, primăvara anului 1989 a fost una obişnuită: în jur de 5.000 de cetăţeni, elevi, UTC-işti, din cei aproximativ 40.000 de lo­cui­tori ai Sighişoarei, au ieşit, aşa cum făceau în fiecare an, să cureţe oraşul. "Acţiunea de curăţenie era iniţiată de Primărie, prin deputaţii principali şi prin personalul care lucra la Primărie.

Pentru mobilizarea oamenilor se puneau afişe în tot oraşul" ne spune acesta. "Întreprinderile erau obligate – aşa era perioada atunci – să dea tractoare cu remorci, pentru ca resturile vegetale să le putem aduna de pe străzi. În această perioadă erau mobilizate într-adevăr sindicatele, UTC-ul, tineretul. Oamenii se în­voiau de la lucru, dar se apucau de înfru­mu­se­ţarea Sighişoarei în ge­neral după-masa, când nu era mare activitate în întreprinderi. Participau şi elevi, pionieri, dar ei făceau lucruri mai uşoare. Erau cu adu­natul sticlelor, sădeau şi ei câte-un pom, lu­cruri din astea mă­run­te", povesteşte Ioan Ivan.

"Participarea oamenilor era be­nevolă. Deputaţii mergeau prin fie­care circumscripţie şi anunţau că «În perioada X să scoateţi afară resturile vegetale din curţi, din grădini!». Ve­neau apoi cu tractoare şi remorci – că nu aveam maşini din astea mo­derne –  şi strângeau resturile vegetale, nu cărămizi sau alte materiale de construcţie. Era o iniţiativă destul de amplă, destul de frumoasă. Ma­jo­ritatea oamenilor făceau curăţenie de plăcere în oraş, în cartier, în parcuri", povesteşte fostul secretar cu probleme de propagandă.

Oamenii erau obligaţi să cureţe în faţa casei lor. La fel, întreprinderile şi magazinele trebuiau să cureţe spaţiile proxime. "Chiar se dădeau şi amenzi, dacă nu se făcea curat.

Dar existau şi alte feluri de constrângere: la noi la secretariatul de partid erau aduşi directorii întreprinderilor pe care îi întrebam de ce nu acţionează cum trebuie în perioada respectivă. Existau şi astfel de metode, că nu toţi erau în pas cu măsurile care se luau atunci", îşi aminteşte Ioan Ivan. Programele de curăţenie aveau un succes indubitabil, adaugă Ioan Ivan: "Exista o întrecere între municipii, oraşe şi sate. Sighişoara era un exemplu de bună gospodărire şi a primit de foarte multe ori premiul I pe ju­deţ pentru înfrumuseţare".