14 decembrie ‘89: Revolutia esuata de la Iasi

Ceea ce s-a petrecut la Iasi in luna premergatoare Revolutiei distruge mitul "revoltei spontane" cultivat de 15 ani incoace. E vorba despre o veritabila conspiratie, organizata dupa reguli profesioniste, cu scopul de a provoca o demonstratie anticomunista la 14 decembrie. Ignorata in cadrul "Revolutiei oficiale", actiunea scoate in evidenta stranii coincident e cu ce a urmat la Timisoara si la Bucuresti.

Ceea ce s-a petrecut la Iasi in luna premergatoare declasarii Revolutiei distruge mitul „revoltei spontane" cultivat vreme de 15 ani. Pentru ca acolo a avut loc o veritabila conspiratie, organizata dupa reguli profesioniste, de un grup de intelectuali. Conspiratia avea ca prim obiectiv organizarea unor manifestatii de amploare, prima dintre ele in data de 14 decembrie 1989. Modul de actiune si organizare a mitingului scoate in evidenta unele coincidente cu ceea ce a urmat in saptamana 17-24 decembrie la Timisoara si la Bucuresti.

Toate teoriile privind revolutia din decembrie 1989 exclud Iasi-ul de pe lista oraselor revolutionare. Cu toate acestea, la ora cand izbucnea la Timisoara mitingul de solidaritate cu pastorul Laszlo Tokes, in Iasi erau deja arestati patru oameni, pentru delictul de „actiuni anarhoprotestatare de propaganda impotriva oranduirii socialiste". Actiunea in sine a iesenilor esuase in 14 decembrie. Insa ea avea in spate luni intregi de munca „conspirativa" - un adevarat complot pus la cale de o mana de intelectuali.

Conspiratia

Complotul a fost organizat de-a lungul toamnei anului 1989, de un grup de ingineri de pe marile „platforme industriale" ale Iasiului: centrul de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica (CCSITUMP), combinetul CUG, Nicolina si Metalurgica. La inceput au fost circa 7-8 oameni, avandu-l in frunte pe Stefan Prutianu, economist la Centrul de cercetare.

Prutianu a pus la punct schema intregii conspiratii si a trecut la treaba. Regulile complotului configurau crearea unei structuri organizate dupa legile unei conspirativitati „profesioniste": fiecare din ei contactati de Prutianu trebuia sa contacteze, la randul sau, alti trei oameni de maxima incredere, care la randul lor sa contacteze alti trei. Regula avea un dublu avantaj: cooptarea unui numar foarte mare de oameni intr-un timp relativ scurt si crearea in acest fel a unor retele in care componentii nu stiau prea mult unii de ceilalti. E ajunsese la un moment dat ca membrii nou-cooptati sa-i contacteze pe membri mai vechi ai filierei, fara a sti ca de fapt conspiratia a fost declansata de acestia. Nici unul din cei ce formau baza acestei piramide nu cunostea decat pe cel care l-a cooptat, alaturi de cei pe care-i cooptase la randul sau. Aceasta schema mai avea o insusire: toata lumea primea ordine de actiune si sugestii de la Stefan Prutianu, de-a lungul retelei, fara sa-l cunoasca in mod personal.

La jumatatea lui noiembrie 1989, conspiratia avea deja un nucleu de conducere, format din Stefan Prutianu, Casian Spiridon - proiectant la acelasi Centru de cercetare si membru al Uniunii Scriitorilor, inginerul Georgel Moraru, muncitorul Titi Iacob (cunoscut de ceilalti inca din 1987, de la actiunea grevista de la fabrica Nicolina), inginerii Petrica Dusa si Ionel Sacaleanu.

La jumatatea lunii noiembrie 1989, la sugestia lui Prutianu, conducerea grupului decide ca miscarea sa poarte numele de Frontul Popular Roman, dupa numele organizatiei de opozitie ce se infiintase la Chisinau dupa dezghetul Perestroikai si al politicii de glasnost a lui Gorbaciov.

E greu de apreciat cat de mare era conspiratia la acea data: Stefan Prutianu spune astazi ca numara circa 3.000 de membri. Pesimistii sustin insa ca nu depasea 500, e drept, organizati foarte bine si decisi sa treaca la actiune.

Grupul fratilor Stoica

Iasi, noaptea de 13-14 decembrie 1989, ora 3:00. Patru barbati bat strazile, avand asupra lor plicuri cu maifeste: „Participati la demonstratia din Piata Unirii, la 14 XII, ora 16". Le imprastie in punctele din oras, care, peste cateva ceasuri, aveau sa se aglomereze de oamenii care se indreapta spre serviciu. In fruntea lor, Emilian Stoica, inginer constructor, alaturi de maistrul Fodor Petru, economistul Vasile Ilascu si inginerul Mihai Sfidineac. Lor li s-a alaturat, la un moment dat, si Vasile Stoica, fratele lui Emilian Stoica.

Imprastierea manifestelor in noaptea de 13-14 decembrie era capatul unui plan pus la punct in ultimele saptamani. Initial, grupul Soica actionase pe cont propriu, incepand in septembrie 1989. Emilian Stoica spune ca in 26 septembrie a gasit in cutia postala manifeste si atunci i-a venit ideea sa puna si el umarul la „crearea unei atmosfere potrivnice politicii lui Ceausescu". Coopteaza in jurul acestei idei alti trei prieteni, cu care asculta de obicei emisiunile Europei Libere si cu care comenta evenimentele din Germania, Cehoslovacia si Ungaria. „Numai noi mai ramasesem - spune Emilian Stoica - asa ca ne-am gandit ca trebuie pregatit terenul si pentru Romania."

Primele actiuni au fost redactarea unor manifeste, scrie cu mana stanga, pe care le imprastiau prin gari, portile intreprinderilor, piete si statiile de tramvai. In luna noiembrie insa, prin intermediul fratelui sau, Vasile Stoica, ajunge la miscarea lui Stefan Prutianu, Frontul Popular Roman, contactati fiind de un apropiat al acestuia, Georgel Moraru. Hotarasc sa lucreze impreuna.

Organizarea mitingului

Initial, grupul Stoica planuise provocarea a trei demonstratii, in zilele de 16, 23 si 30 decembrie 1989, in zilele de sambata. La sfarsitul lunii noiembrie, grupul avea deja matritele pentru manifeste, confectionate dintr-o folie de plastic, pe care imprimasera litere cu ajutorul unui aparat de pirogravat si din gume de sters in care decupasera litere cu o lama de ras.

In primul manifest, Stoica chema cetatenii la demonstratie impotriva „cosmarului Stalinist amplificat de o conducere incompetenta si rauvoitoare", cerea inlaturarea de la conducerea statului a lui Ceausescu si a familiei sale si facea un apel la Militie si Securitate sa dea dovada de luciditate politica. Curios, manifestul a fost semnat „Frontul de Salvare Nationala". Pe 2 decembrie insa, actiunea a suferit modificari. Prutianu a cerut grupului Stoica, prin oamenii de legatura, sa semneze manifestele cu „Frontul Popular Roman" si sa mute data mitingului din 16, in 14 decembrie, intr-o zi de joi. Ratiunea acestei decizii era ca intr-o zi lucratoare sansele de participare a oamenilor erau mai mari.

„Securitatea e cu noi"

Intervalul 2-14 decembrie a insemnat o mobilizare generala a conspiratorilor. Pe langa manifestele lipite, si mai apoi imprastiate, in timpul noptii, prin oras, s-a trecut la „actiunea telefonul": telefoane anonime catre ieseni, prin care acestia erau anuntati de mitingul ce urma sa aiba loc in 14 decembrie.

Planul a fost elaborat de Stefan Prutianu sI Casian Spiridon, dar oricine din retea il putea imbunatati. Oamenii urmau sa se adune la ora 16 in Piata Unirii. Fiecare avea asupra sa textul cantecului „Desteapta-te romane" si o lumanare pe care urma sa o aprinda. Parola era „Primavara cade joi".

Erau pregatiti sa ia cuvantul capii complotului: Stefan Prutianu sa vorbeasca despre dezastrul economic, Casian Spiridon sa acuze dezastrul cultural, Titi Iacob sa vorbeasca in numele muncitorilor despre nivelul de trai. Urmau sa se strige lozinci precum „Jos Ceausescu", „Jos comunismul" si „Fara violenta".

Un alt aspect curios il reprezinta asigurarile transmise pe filiere de catre Prutianu, cum ca Militia si Securitatea nu vor interveni, intrucat si aceste structuri doresc caderea lui Ceausescu, iar miscarea are un puternic sprijin din exterior.

O parte din membrii retelei isi facusera deja legaturi si in alte orase, unele chiar la Bucuresti. Aurel Stefanache, de exemplu, inginer pe atunci la CUG, avea deja legatura la Bucuresti cu scriitorul Florin Iaru, care urma sa alerteze presa internationala daca, dupa miting, organizatorii acestuia ar fi disparut.

Esecul demonstratiei

Mitingul n-a mai avut loc, in ciuda faptului ca cei din Frontul Popular s-au dus in piata. Asta pentru ca Militia si Securitatea au desfasurat un dispozitiv preventiv de-a dreptul impresionant. Nu mai putin de sapte masini de pompieri, cu gratii la ferestrte au inconjurat Piata Unirii, intr-un spatiu care avea si asa o configuratie foarte stramta. Hotelul Unirea, care inchide Piata catre Splaiul Independentei, era ticsit de forte de ordine. Cu doar o luna inainte, Dinamoviada de Judo fusese mutata de la Oradea la Iasi, iar alaturi de sportivi - cadre ale Ministerului de Interne - se aflau cazate si cadre care nu aveau nici o legatura cu sportul. Masini cu prelata si numere de Suceava, Botosani si Vaslui blocasera orice intrare in piata, iar spatiul era, intr-adevar, plin cu oameni, dar nu de demonstranti, ci de forte de ordine: era spart orice grup mai mare de patru personae. Pentru a preintampina formarea de grupuri compacte, autoritatile au desfiintat printr-un simplu ordin statia de tramvai din Piata Unirii, dat fiind ca un numar compact de oameni ar fi putut cobori si ar fi putut coagula o masa care sa nu mai poata fi controlata de fortele ordine. Conspiratorii au dat ocol pietei de cateva ori, s-au recunoscut, dar nu au putut intreprinde nimic. Cateva ceasuri mai tarziu, mitingul se sfarsise inainte de a incepe.

„Securitatea nu-i cu noi"

Desfasurarea de forte din ziua de 14 decembrie a fost atent organizata de insasi conducerea de la Bucuresti a Securitatii. Insusi generalul Olteanu, secretar al CC, s-a deplasat la Iasi, alaturi de Victor Neculicioiu, seful unitatii de contraspionaj din DDS.

De fapt, esecul mitingului putea fi anticipat inca de dimineata, o data cu prima arestare a unui membru al grupului. Vasile Vicol, ingner la Centrul de cercetare, racolat de insusi Prutianu, a fost practic primul arestat al revolutiei din decembrie. El n-a respectat consemnul de-a racola doar trei oameni de mare incredere. Numarul celor contactati de el a fost de peste 20, asa ca sansele de-a deconspira reteaua au crescut. La ora 10:00 a zilei de 14 decembrie, el a fost ridicat de la serviciu de o duba a Securitatii, dupa un control al fisetului din biroul sau: s-au gasit biletul cu „Desteapta-te romane" si lumanarea pe care urma sa o aprinda. Vicol aranjase, printr-o cunostinta de la Mitropolia Iasului, ca la ora 16:00 sa mearga sa bata clopotele catedralei, ca semnal de incepere a demonstratiei. N-a mai apucat, caci la acea ora era deja in acheta. Totusi, clopotele au fost trase si a ramas pana azi un mister cine anume a preluat din mers o sarcina de care numai Vicol stia.

Ancheta

La ora cand conspiratorii se gaseau in piata pentru a inchega mitingul, Vasile Vicol tocmai afla, in arestul din Strada Triumfului nr. 6, ca Securitatea nu era chiar asa dornica sa scape de Ceausescu, pe cat fusese el asigurat de Prutianu. A doua zi dimineata au fost ridicati de la serviciu Stefan Prutianu si Casian Spiridon. Rand pe rand, i-au urmat in arest Valentin Odobescu, Ional Sacaleanu si Aurel Stefanachi, Titi Iacob si Sandu Dascalu, care au primit mai apoi si mandate, dupa ce Securitatea a mai trecut prin ancheta alte cateva zeci de persoane. Un intreg dispozitiv de ancheta a fost dislocat la Iasi din judetele limitrofe si din Bucuresti. Mijloacele de convingere au fost bataia cu bastonul la talpi si pe brate. Intre anchetatori, maiorul Matei, capitanul Lazar, un oarecare „Ionescu", alaturi de ofiteri din Neamt, Vaslui si Braila, precum si insusi Ioan Ciurau, seful Securitatii judetului Iasi.

Torturati si amenintati cu lichidarea fizica, a lor si a familiilor (fiecare avea copii acasa), cu slaba sparanta in succesul unei noi revolte, arestatii au vorbit. Exceptie a facut Georgel Moraru, care n-a putut fi convins sa deconspire pe cineva, asa incat reteaua fratilor Stoica, pe care o racolase el, n-a ajuns la ancheta. Numarul relativ mic de arestati poate fi explicat prin aceea ca legile conspirativitatii, dupa care fusese croita miscarea, au asigurat protectia retelelor care nu au fost cunoscute in mod direct de cei arestati.

Au fost eliberati in 22 decembrie 1989, dupa pranz, fara sa fi stiut, in tot acest rastimp, ce se petrece la Timisoara sau la Bucuresti. Se asteptau in cel mai rau caz la condamnarea la moarte, iar in cel mai bun, la zeci de ani de puscarie.

„O sa fie bine"

Vasile Vicol povesteste ca in zilele de arest, de atata bataie cat incasase, nu-l mai speria nimic. „In data de 19 decembrie, cel care ma ancheta si care ma batea mereu ridicase din nou pumnul la mine. M-am uitat senin in ochii lui si i-am zis: «Degeaba, orice mi-ati face, eu nu ma mai tem de dumneavoastra». Atunci el a lasat mana in jos, a luat un aer complice si m-a batut usurel pe umar: «Nu-ti fie teama, ai sa vezi, o sa iasa bine»."

Intr-adevar, a iesit «bine». Pe 22 decembrie, imediat dupa pranz, au intrat in celula lui, iar gardianul i-a dat vestea ca e liber. Lui Vicol nu-i venea sa creada, credea ca e o noua diversiune, menita sa-l doboare psihic, asa ca a cerut explicatii. „Ba da, esti liber. Ai vazut, ca n-am luptat degeaba" - i-a raspuns militianul.

Coincidente stranii si suspiciuni

O serie de amanunte ale pregatirii mitingului esuat de la Iasi, precum si modul de constituire si actiune a conspiratiei par a fi stranii coincidente cu ceea ce s-a petrecut mai tarziu in tara, la Timisoara si la Bucuresti. Prezentam aceste coincidente, precum si explicatia celor implicati in evenimentelor de atunci de la Iasi.

• 1. Numele miscarii era „Frontul Popular Roman", dupa denumirea unei organizatii similare de la Chisinau. A existat o legatura directa intre cele doua organizatii sau a fost vorba mai mult de o influenta ideologica cu ceea ce se petrecea peste Prut?

Stefan Prutianu: „Nu exista nici o legatura cu Frontul de la Chisinau. Noi eram contaminati de ceea ce vedeam la televizor. Asa cum bucurestenii aveau antele pe bulgari, noi le avea spre rusi. Ne-a venit ideea vazand ce e acolo".

• 2. In 12 decembrie 1989, Emilian si Vasile Stoica isi semnau primele manifeste cu „Frontul de Salvare Nationala" - organizatie care, conform variantei oficiale, s-a infiintat in 22 decembrie.

Emilian Stoica: „Denumirea de Front de Salvare o auzisem inca din vara, de la Europa Libera, nu avea nici o legatura cu ce a urmat la Bucuresti".

• 3. Inainte de mitingul esuat, Prutianu trimisese pe filiera asigurari ca miscarea avea sprijin extern, iar Securitatea nu se va implica.

Stefan Prutianu: „Nu era vorba de nici un sprijin. Am lansat aceasta idee doar pentru a le insufla curaj".

Majoritatea membrilor miscarii care a organizat demonstratia esuata in 14 decembrie s-au cunoscut abia dupa Revolutie. Incercarea de-a pune ordine in povestea pe care au trait-o s-a soldat insa cu esec. Asta pentru ca liderul Stefan Prutianu a devenit brusc tot mai necomunicativ si a dat raspunsuri vagi la intrebarile care vizau maniera in care luase decizii in timpul conspiratiei. Or, reteaua era astfel construita incat nimeni nu putea sa-l verifice pe Prutianu, in schimb deciziile sale ajungeau la toti conspiratorii.

Stefan Prutianu: „Am refuzat, dupa revolutie, sa dau tot felul de explicatii, pentru ca incepusem sa am numai necazuri. Si nu mai avea rost sa caut o logica in tot ce se intaplase". De retinut ca Prutianu a suferit imediat dupa revolutie un accident (a fost impins de pe bicicleta de doi motociclisi si si-a rupt mana), mama sa a suferit un accident, iar sotia i-a murit de un cancer galopant. A fost nevoit sa dea o declaratie procurorului militar care-l anchetase ca nu va revendica nici o pretentie fata de tratamentul la care a fost supus in ancheta. O declaratie similara a dat, in 1990, si Vasile Vicol, cautat fiind, la serviciu, de acelasi procuror Constantin Crasmaru.

Contraspionajul: „zona era batuta de rusi"

Referitor la conspiratia de la Iasi, referirile Securitatii au fost destul de vagi in anii de dupa revolutie. In 1994, Victor Neculicioiu, fost sef al contraspionajului, incapea mitingul esuat la Iasi in cateva fraze. Iata marturia sa in fata Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie:

Valentin Gabrielescu: „In octombrie 1989 au facut la Iasi o excursie in interes de serviciu?".

Victor Neculicioiu: „Nu in octombrie, in decembrie. In 14 decembrie am fost trimis la Iasi cu o echipa, sa vad implicarea rusilor. S-a semnalat ca va fi o actiune de anvergura. Aveau oameni care-i tineau la curent si cadre de informatii la ambasada. Sa scoata lumea in strada. Pe 15, erau doi sau trei retinuti. (…) E drept, zona era batuta de rusi. Trebuia sa se iasa in strada pe 16, 19 si parca 22. Nu au iesit".

„Repetitie generala"?

Cei care au fost arestati la Iasi in 14 decembrie 1989 au avut nevoie de multi ani pana sa obtina copii dupa mandatele de arestare si sa fie considerati revolutionari. Asta pentru ca Legea revolutionarilor ia in seama doar arestatii si victimele de dupa 16 decembrie. Casian Spiridon crede ca acest lucru a fost facut deliberat de catre autoritati, la fel cum deliberata a fost si ignorarea Iasiului in politica „oficiala" fata de Revolutie. Asta pentru ca ziua de 14 decembrie, in Iasi, spulbera mitul „revoltei spontane", prin aceea ca organizarea unui astfel de miting s-a facut printr-o complexa conspiratie. In plus, Casian Spiridin crede ca Iasul a jucat un rol important in victoria Revolutiei de la Timisoara: in primul rand, prin abaterea atentiei catre Moldova, apoi, prin aceea ca fortele de represiune au fost concentrate in acele zile la Iasi. „Dupa cum s-au derulat lucrurile la Iasi, cred ca Militia si Securitatea aveau efective sa inabuse in fasa orice fel de adunare populara. Pur si simplu blocau orice posibilitate de adunare. Or, la Timisoara, Militia a asistat cu calm la adunarea oamenilor in fata casei lui Tokes. Acolo s-a putut forma astfel «masa critica»." Revolutia ar fi izbucnit la Iasi?