1989 – 2009: 20 de ani pentru a înţelege

AMINTIRI  •  VIAŢA COTIDIANĂ ÎN COMUNISM.
Sub acest titlu, Laura Hinckel prezintă cartea "La vie quotidienne en Roumanie sous le communisme", coordonator Adrian Neculau, prefaţă Serge Moscovici, traducător Laure Hinckel, apărută la finele anului trecut în colecţia "Aujourd’hui l’Europe" a Editurii  L’Harmattan (Paris). Lucrarea este versiunea franceză apărută la Editura ieşeană Polirom în 2004.

• Laura Hinckel

Să revenim în urmă cu 20 de ani: ianuarie 1989 – cine-ar fi crezut că vom vedea, bulversate în decurs de câteva luni, toate reperele noastre geopolitice? Îndepărtată "cortina de fier"? Păstraţi încă în memorie imaginea miilor de germani din RDG care se repezeau, în grupuri, la Praga, Varşovia şi chiar la Budapesta pentru a cere azil politic ambasadelor Germaniei de Vest, cum i se zicea pe-atunci. Imagini de la televizor. Ziduri înalte luate cu asalt. Copii care se caţără. O vară cum n-au mai fost altele, înaintea toamnei care ne-a schimbat tuturor viaţa.

Cine-ar fi crezut în spulberarea acestor regimuri ce păreau că vor să dureze o eternitate? Cu excepţia disidenţilor, a militanţilor pentru drepturile omului, a membrilor diverselor şi îndrăzneţelor asociaţii, în afara jurnaliştilor faimoşi care se deplasau la faţa locului în împrejurări periculoase pentru a se întâlni cu sindicaliştii – după ce sindicatele fuseseră interzise – sau cu scriitorii cărora li se luase dreptul de a publica, care dintre noi (aveam 20 de ani şi această parte ce lipsea atunci din Europa

mi-era total necunoscută), cine dintre noi îşi putea imagina că până la sfârşitul anului libertatea va fi regăsită? Cine? Cu certitudine nu cei la care ne-am referit dintâi,  iar printre ei nu românii. În sistemul poliţienesc şi depravat, cu lungă durată în această ţară, lumea părea imobilă, încremenită ca piatra. Ceauşescu răsturant? Erai nebun s-o crezi.

2009 e anul ideal pentru a citi această carte! Din cele 14 capitole – ce pot fi lecturate după interesul fiecăruia – vă veţi face o idee asupra resorturilor psihologice ale indivizilor într-o societate totalitară. Capitole asupra fricii, altele asupra cenzurii şi "culturii penuriei". Evenimente speciale sunt analizate cu beneficiul întoarcerii în timp, a noilor surse de informaţie şi rezultatul unor conţinuturi bogate. Îl menţionez, în treacăt, pe al Ruxandrei Cesăreanu asupra tentativelor de răzvrătire a minerilor în 1977 şi asupra revoltei muncitorilor de la Braşov în 1987, două evenimente urmate de o foarte dură represiune – şi despre care în Occident noi n-am avut în epocă decât ecouri limitate. Lavinia Betea revine asupra teribilei legi antiavort din 1966, despre care femeile n-au început să vorbească decât foarte târziu – cu firească dificultate şi suferinţă. "Meditaţia transcedentală" apoi, povestită şi analizată de către coordonatorul volumului, de o densitate specială, deoarece e relatată de înşişi protagoniştii şi de cei ce au suferit la modul direct represiunea.

Dar acestea nu sunt decât trei din cele 14 contribuţii! Vă las să le descoperiţi pe celelalte!

PARIS Cotidianul regimului comunist din România, după 20 de ani, în analiza psihosociologilor