Adversarul lor a fost moartea

18 Oct 2004 • 00:00

MEDICI MILITARI

Carol Davila a fost unul dintre acele spirite mari care au parte de lovituri aspre din partea destinului si a oamenilor si mai putin de recunostinta contemporanilor. A fost apreciat de romani numai dupa ce s-a stins din viata. Acest medic strain de poporul roman, care si-a sacrificat viata pentru "a fi folositor altora", a fost calomniat, purtat prin procese, s-a aflat sub interdictia de a mai fi profesor in invatamantul medical infiintat chiar de el. Acestea au fost loviturile primite de la cei macinati de invidie. A avut de suferit si din cauza sanatatii subrede, a fost victima holerei, tifosului, antraxului atunci cand se lupta cu epidemiile sau in Razboiul de Independenta.

Invidia unora l-a indepartat pe Davila de la catedra

STELUTA INDREI

Medicul francez Carol Davila a fost adus in Tara Romaneasca de domnitorul Barbu Stirbei pentru a organiza Serviciul Sanitar Militar al tarii. Tanarul de 25 de ani nu numai ca si-a indeplinit pe deplin misiunea, dar destinul l-a legat pe vecie de Romania. Firea acestui om care si-a dedicat viata tarii de adoptie rezulta din ceea ce a realizat. A organizat Serviciul Sanitar Civil si Militar si, cel mai important, a pus bazele invatamantului medical din tara noastra infiintand in 1857 Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, actuala Universitate de Medicina din Bucuresti, care ii poarta numele. Timp de 15 ani i-a fost director si profesor la diferite specialitati fara sa fie platit si chiar a platit din banii sai profesorii neprevazuti in buget. Acest om care a fost fondatorul scolii romanesti de medicina s-a aflat sub interdictia de a mai fi profesor chiar in invatamantul pe care l-a infiintat din cauza invidiei contemporanilor. "Intreaga sa activitate devotata, competenta si eficienta a starnit multe invidii, a generat intrigi, calomnii, procese, care au ramas fara urmari. Totusi, o urmare a fost: aceea ca l-au intristat, i-au consumat timp si energie sa se "curete de noroiul cu care era improscat"", precizeaza medicul Andrei Olinescu in Revista de Medicina Militara numarul 2/2001.

In 1859, la varsta de 31 de ani, este numit de Al. I. Cuza seful Eforiei Spitalelor Civile (consiliul de conducere al spitalelor) si seful Serviciului Sanitar al Armatei. In 1860 pune bazele Farmacopeei Romane. In octombrie 1864, in urma unor intrigi, Al. I. Cuza il inlocuieste la conducerea Eforiei Spitalelor. A avut neplaceri chiar si din partea lui M. Kogalniceanu si I. Bratianu. Gradina Botanica din Bucuresti a fost infiintata in 1860 tot la initiativa doctorului Carol Davila. Datorita activitatii sale complexe au luat fiinta in tara noastra: Societatea medicala (1857), Societatea de Cruce Rosie (1876), Societatea Stiintelor naturale (1876), precum si doua reviste medicale: Monitorul medical (1862) si Gazeta medicala (1865).

NEOBOSIT. Concomitent cu aceste activitati, care nu sunt toate, Carol Davila acorda consultatii gratuite de la sase dimineata pana seara tarziu, a combatut epidemia de holera de la Braila si pe cea de tifos de la puscaria din Telega, contractand ambele boli. Era neobosit. Cand avea timp pentru toate acestea tinand cont ca, pe langa activitatea de organizator si de medic, era solicitat de autoritatile vremii sa participe la diferite actiuni? In a doua jumatate a anului 1866, dupa venirea regelui Carol I, prin decret regal primeste ca "recompensa nationala naturalizarea", adica cetatenia romana, pe care a respectat-o toata viata.

Tr`sur` de ambulan]` n r`zboiul de Independen]` de la 1877

In 1870 pleaca pe frontul franco-prusac. Desi era medic de origine franceza, Davila ii ajuta cu acelasi devotament atat pe ranitii francezi, cat si pe cei germani. Experienta capatata in razboiul franco-prusac i-a fost utila in razboiul din 1877-1878, prin care Romania si-a obtinut independenta. Ca sef al Serviciului Sanitar al Armatei Romane, Carol Davila a participat activ la acest razboi in prima linie la cucerirea Plevnei, la asaltul Grivitei, a organizat serviciul de ambulanta, a pansat raniti romani de dimineata pana seara, dar si pe turcii raniti si luati prizonieri. Comandantul trupelor turcesti, Osman Pasa, ranit si bolnav, in scurta perioada cat a stat inchis ca prizonier intr-o cladire din Bucuresti, a fost ingrijit de Carol Davila.

TRAGEDIE. Viata privata a generalului dr. Carol Davila a fost tot atat de dureroasa pe cat de glorioasa a fost cariera sa medicala si militara. Casatorit de doua ori, Carol Davila si-a pierdut ambele sotii in imprejurari tragice. Soarta l-a lovit prima data in aprilie 1860, cand i-a murit prima sotie, frantuzoaica Marie Marsil. Davila s-a recasatorit cu Anica Racovita, din familia Golescu. Impreuna au fondat Azilul "Elena Doamna" (dupa numele Elenei Cuza), populat cu fete orfane, "micii dorobanti".

In memoriile sale "Insemnari din anii tineretii", Alexandrina Falcoianu, descendenta a unei vechi familii de boieri munteni, consemna: "Generalul Carol Davila era un om de o bunatate rara.

Adora copiii si Azilul "Elena Doamna", opera sa iubita, care era obiectul unei griji cu totul parintesti. Ii considera pe orfani ca fiind copiii lui. Cei mici alergau dupa el si-l apucau de haina, spunandu-i "papa". (â¦) O data pe saptamana poftea la masa acasa la el cateva dintre elevele care invatasera mai bine. Fiicele lui, Elena si Pia, au fost crescute in azil si absolut cu acelasi tratament ca si celelalte eleve. Era insa foarte sever in administratie. Vai de cei care ar fi fost neglijenti, vai de profesorii care n-ar fi venit exact la lectie; cerea ca fiecare sa aiba simtul datoriei".

Cei patru copii Davila erau toti foarte frumosi: Alexandru Davila, viitorul dramaturg, Carol Davila, care nu a mostenit doar numele de la ilustrul sau tata, ci si profesia de medic, Elena si Pia Davila. Generalul a avut o corespondenta bogata cu fiica sa Elena, casatorita Petricari, care a publicat in 1930 cea mai completa biografie a lui Carol Davila: "Le general dr. Carol Davila".

SOARTA. Destinul a fost crunt a doua oara in 1874, cand a trecut in eternitate cea de-a doua sotie. Cu totul involuntar, medicul Alfred Bernad-Lendway i-a dat Anei Davila un caseu de stricnina in loc de chinina. Pierderea sotiei a fost cea mai grea lovitura pentru Carol Davila. Iata ce scria dupa moartea ei: "Scumpa mea sotie nu a fost numai tovarasa mea iubita, mama tandra a copiilor nostri. Ea era sufletul tuturor aspiratiilor mele bune si nobile; ea era mandria sperantelor noastre, ambitia noastra de a reforma educatia femeii in Romania. Amintirea sa ma va sustine, ma va ghida de-a lungul anilor care mi-au mai ramas de trait".

La 24 august 1884 moare la Bucuresti, la varsta de 56 de ani, generalul dr. Carol Davila, seful Serviciului Sanitar al Armatei Romane. Acest om atat de corect, de energic si de devotat, care a facut atatea pentru poporul roman, a avut parte de funeralii nationale din partea guvernului roman din acea vreme.

IN SLUJBA MEDICINEI SI ARMATEI

Spitalele militare si corpul sanitar medical s-au injghebat cu greu, din cauza evenimentelor istorice si politice care s-au petrecut in tarile romane. Primii pasi in dezvoltarea medicinei militare romanesti s-au facut in perioada 1830- 1859, timp in care s-a format si armata romana. Primele unitati sanitare militare au fost Spitalul ostirii de la Mihai Voda, infiintat in Muntenia si Spitalul ostirii de la Iasi. Acestea s-au creat pentru a limita pericolul pe care il reprezentau epidemiile de holera, tifosâ¦ Lipsa de personal medical autohton a determinat conducerea armatei sa angajeze medici straini. Insa o data cu venirea in tara a medicului Carol Davila, care a organizat atat serviciul medical militar, cat si cel civil, incepe a doua etapa a procesului de dezvoltare a medicinei militare. Are loc unificarea serviciului sanitar militar din Moldova si Tara Romaneasca, iar primii medici formati la Facultatea de Medicina din Bucuresti (fondata de Carol Davila) devin tot mai cunoscuti si mai apreciati: Zaharia Petrescu, Athanase Demosthen, Ion Serbanescu, Iuliu Theodor, Mircea Zorileanu.

Proba de foc pentru medicina romaneasca militara a fost razboiul de independenta. Un mare rol in salvarea vietilor numerosilor ostasi raniti l-a avut sistemul de ambulante organizat de acelasi Carol Davila.

MODERNIZARE. In etapa a treia (1878-1918), serviciul sanitar militar se reorganizeaza, se consolideaza, astfel ca intrarea in primul razboi mondial gaseste o institutie medicala militara bine dotata si cu medici instruiti. Se infiinteaza Institutul Sanitar Militar, in 1897 apare Revista Sanitara Militara, care exista si astazi. Medicii militari, condusi cu competenta in aceasta perioada de prof. dr. Ion Cantacuzino, ajutat de N. Vicol, col. Marinescu, col. Ilie Antoniu si multi altii, s-au remarcat prin profesionalism si devotament. In perioada interbelica si dupa cel de-al doilea razboi mondial medicina militara se reorganizeaza pe baze moderne, se infiinteaza Centrul Medical al Aviatiei si se constituie medicina aeronautica. De-a lungul anilor, medicii militari romani si-au facut datoria ori de cate ori a fost nevoie. Reteaua actuala a medicinei militare dispune de 12 spitale militare, 19 dispensare policlinice si alte tipuri de unitati sanitare. Istoria Spitalului Militar Centrala "Carol Davila" se contopeste cu istoria aparitiei medicinei militare romanesti. Pentru toti oamenii, pentru armata, Spitalul Militar Central reprezinta un serviciu medical accesibil 24 de ore din 24. Pentru miile de suferinzi el a reprezentat si reprezinta o speranta. Spitalul Militar a avut intotdeauna medici vestiti, membri ai Academiei Romane, profesori doctori.

Bustul lui Carol Davila, realizat de Constantin Brancusi

OPERA LUI BRANCUSI

Exista in Bucuresti Universitatea de Medicina si Farmacie care-i poarta numele, o statuie amplasata in fata acestei universitati, Spitalul Militar Central si alte spitale care se numesc "Carol Davila", o placa de marmura fixata pe fatada Universitatii de Medicina Veterinara si probabil multe altele prin tara. Toate sunt semne ale recunostintei fata de fondatorul scolii romanesti de medicina, generalul dr. Carol Davila. Cel mai incarcat de semnificatii este insa bustul generalului din curtea Spitalului Militar Central, pentru ca este singurul monument public al lui Constantin Brancusi la Bucuresti si prima sa lucrare executata la comanda. In 1903, bustul a fost sculptat de Brancusi in piatra, iar noua ani mai tarziu a fost turnat in bronz si instalat in curtea Spitalului Militar. Lucrarea a ramas aproape ignorata pana in iarna anului 1938 cand, revenind in tara, Brancusi a fost foarte dezamagit de starea in care se afla monumentul si a relevat faptul ca el este autorul bustului. In 1990, sculptura a fost mutata in interiorul Muzeului Militar, iar in curtea spitalului a fost instalata o copie in bronz. (Steluta Indrei)

"â¦ Raman singur, zilnic sunt bombardat de 100.000 de intrigi care ma obosesc si ma dezgusta. Acesti oameni in ura lor politica ti-au defaimat sotul, strainul care si-a sacrificat viata pentru a raspandi binefaceri asupra tarii lor. Nu am facut politica si nu voi face; voi muri strain si as manca paine cu ceapa pentru a-mi salva demnitatea."

"Sunt inca in fata Vidinului. Voi lipsi inca o luna, caci raman cu bietii bolnavi si raniti. Am putin timp pentru ca avem asa de putini medici incat fac pansamente de dimineata pana seara. Trebuie sa raman cu ranitii, dupa scumpii nostri soldati romani trebuie sa-i ingrijesc pe cei turci, este o datorie umanitaraâ¦"