Altadata - Sarbatoarea Pastilor la 1794

In 1794, ambasadorul englez Sir Robert Ainslie, in drumul sau spre Constantinopol, ajunge in zi de Pasti la Brasov, la casa boierului Iancu Lupescu, unde ramane uimit de ospitalitatea romaneasca.

"E zi de Pasti si boierul Lupescu nu poate sa adaposteasca in ospitaliera lui casa pe trimisul Regelui Engliterei si numeroasa lui suita. Dupa ce asista ca spectator la slujba bisericeasca si se minuneaza foarte de salbateca aparitie a ciobanilor, cari au coborat din munte sa asiste la slujba, Sir Robert Ainslie descrie cu mult talent inconjurarea bisericii, noaptea, cu lumanari aprinse, si aspectul magnific al acestor luminite, cari se vad dela conac, pierzandu-se ca niste licurici, printre dealuri si vai, spre casele rasfirate ale satului. In prima zi de Pasti, asista la traditionala masa. E foarte mirat de solicitudinea stapanilor fata de slujitorii sai, cu care ciocneste ouale rosii - alt prilej de multa descriere si mirare! - pentru ca apoi sa mai consacre aproape o pagina din memorii gustului minunat al unui soi de turta, care e probabil traditionala «pasca». Dupa dejunul acesta extrem de copios, stropit de cele mai fine vinuri si rachiuri, carora «cu toata boala mea de viscere le-am dat cuvenita cinste ca un bun si credincios cunoscator», oaspetii sunt poftiti in iatace, unde ii asteapta narghilelele si cafele cu caimac de lapte deasupra. Intre timp, afara s-a alcatuit hora mare a satenilor cari au venit sa-i spuie stapanului «Christos a Inviat». In mijlocul horei taraful de lautari tigani canta un dans indracit pe care dansatorii il bat cu talpile de se ridica praful pana la cer. Soldatii din suita au ridicat cu doagele in sus cele doua butoaie de vin si - bine dispusi - s-au alaturat horei taranilor. Dupa dans, la lumina faclelor, se deschid in curte alte butoaie cu vin si se frig, pe uriase tapoaie, alti miei.

Ospatul de la Curtea boierului brasovean continua pana a doua zi."

Povestire de Sir Robert Crinseie, Ilustratiunea Romana, Pasti 1937

COPIOS

"Cu lux de amanunte, Sir Robert Ainslie povesteste acest ospat sardanapalic, la care predomina carnea de miel, preparata sub toate formele. Ambasadorul, care pare sa fie un om practic, face socoteala ca acest ospat a costat cel putin 1.000 de galbeni si s-au sacrificat cel putin 150 de miei. De altfel, socoteala sa se confirma, deoarece blanile mieilor taiati - conform datinei de atunci - sunt daruite oaspetelui de seama, care numara 168 de blanite, toate negre, pe care le trimite la Viena la argasit pentru «a avea apoi toata viata, atat eu cat si familia mea, sube din cea mai fina blana ruseasca», noteaza in memoriile sale diplomatul englez."

INDIGESTIE

"A doua zi, Sir Robert Ainslie nu se poate scula din pricina indigestiei, care il tine la casa boierului Lupescu o luna incheiata. Abia dupa ce se inzdraveneste poate pleca mai departe. Ambasadorul ajunge in sfarsit la Bucuresti. Aici e primit la palatul Domnitorului - «Curtea Arsa» de mai tarziu, unde Alexandru Moruzi, care e un om cu multe cunostinte, il face sa uite de cele patimite la curtea boierului Lupescu. Un singur lucru ramane: marea ospitalitate aratata in tot drumul sau de romani! O calitate care nu a disparut nici dupa trecerea a 143 de ani." (Povestire de Sir Robert Crinseie, Ilustratiunea Romana, Pasti 1937)

Ambasadorul de la curtea regelui britanic

"Europa nu-si revenise inca din formidabila zguduire care insemnase revolutia franceza de la 1789. Ecourile ideilor noi, puse in circulatie de revolutia franceza, strabatusera toata Europa, rascolisera adanc toate colturile vechiului continent. Era in primavara lui 1794. Generalul de brigada Bonaparte pornea spre victorioasa sa campanie din Italia. In aceste vremuri de cumplita dezordine si tulburare, batranul rege George al III-lea, care conducea de 34 de ani carma regatului Marii Britanii si Irlandei, cu intelepciunea care a dus la imensa putere de mai tarziu a tarii sale, gaseste cuminte sa trimita - cu o deosebita stralucire - o ambasada la Constantinopol, pentru a-si asigura acolo, daca nu o prietenie a necredinciosilor, cel putin asigurarea ca va avea mana libera in politica de expansiune a Asiei. In acest scop, pentru a implini aceasta delicata ambasada, regele George al III-lea desemneaza pe Sir Robert Ainslie, un diplomat ale carui state de serviciu, pe langa imparatul Austriei si cel al Prusiei, il indreptateau sa creada ca-i va asigura o deplina reusita si pe langa Sultan."

Obiceiuri de pe la curtile boierilor brasoveni

"Insotit de o suita numeroasa, de o garda personala de peste 200 de oameni, Sir Robert Ainslie strabate Europa pentru a ajunge la jumatatea lunii Aprilie la Brasov, la Granita Tarii Romanesti. La doua zile dupa ce ajunge in tara, se opreste la casa unui boier, Iancu Lupescu, pe Valea Prahovei, intr-un loc despre a carui minunata frumusete, diplomatul englez nu are destule cuvinte sa-si exprime admiratia in volumul sau de memorii asupra acestei lungi calatorii. Aici, atat boierul Lupescu, care vorbeste prin talmaci, cat si cei doi fii ai sai, cari o rup binisor frantuzeste si nemteste, gratie unui refugiat francez, pe care il au angajat ca profesor, sustin cu ambasadorul englez o pasionanta discutie politica. Se pare ca boerii Lupesti sunt niste pasionati nationalisti deoarece il conving pe Sir Robert Ainslie de dreptul poporului roman de a decide singur asupra soartei sale si de pacostea care este pentru tara domnia fanariotilor. Discutia aceasta politica e des intrerupta de sosirea diverselor calitati de dulceturi si serbeturi, cu pahare mari de apa aburita, a catorva noi tavi cu cafele cu gustari si alte tipuri de vinuri. La masa oferita de boierul Lupescu era invitata toata boierimea locului, care nu plecase la Bucuresti sa asiste la ospatul de la Curtea Domnitorului Alexandru Moruzi. Venit de putina vreme in tara, Domnitorul acesta fanariot nu izbutise sa-si atraga simpatia niciunuia dintre boerii romani. Locuia retras, cu familia si prietenii sai pe care ii adusese din Fanar, dandu-le aci slujbe importante, pentru a ridica bani cat mai multi din biata tara."

(Povestire de Sir Robert Crinseie, Ilustratiunea Romana, Pasti 1937)