Dreptul la apărare a fost arestat

Martorii apărării au fost condamnaţi în primă instanţă pentru mărturie mincinoasă, dar cei preferaţi de procurori spun poveşti de adormit copiii

Cei doi tineri care stau de un an în puşcărie sub acuzaţia că ar fi autorii jafului de la Agenţia Mănăştur a Băncii Transilvania din Cluj-Napoca, Andrei Hosu şi Bogdan Baciu, nu par să aibă nimic în comun cu suspecţii descrişi de reprezentanţii autorităţilor în comunicările publice făcute pe parcursul anchetei. În cursul anului 2009, anchetatorii vorbeau despre doi bărbaţi cu o foarte bună pregătire fizică, probabil cu experienţă militară. Deşi sunt absolvenţi ai unui liceu sportiv, Andrei şi Bogdan au mai degrabă structuri fizice firave, iar unul dintre ei, burtă. Rechizitoriul împotriva lor este construit pe baza unor probe de celule epiteliale care ar fi fost găsite pe mânerul unui sertar din casieria băncii. În plus, doi martori sub acoperire vin cu declaraţii care ar trebui să-i identifice pe cei doi ca şi autori. Unul dintre martori susţine că l-ar fi văzut pe unul dintre cei doi prieteni într-un autobuz cu o armă la şold. Declaraţia contrastează însă cu o reconstituire a vieţii celor doi: băieţii se ocupau cu comerţul de maşini second-hand aduse din Germania. Sau mai bine zis, cei doi îi ajutau pe părinţii lui Andrei Hosu. Acesta avea de altfel un Mercedes, iar, potrivit părinţilor, băieţii lor nici nu foloseau mijloacele de transport în comun. Ei se deplasau fie cu una dintre maşinile care ar fi trebuit vândută, fie cu maşina personală a lui Andrei. Un alt martor sub acoperire susţine că cei doi tineri ar fi cheltuit foarte mulţi bani după momentul jafului de la Banca Transilvania pentru a-şi angaja gărzi de corp şi a lipi demonstrativ bani pe fruntea unor muzicanţi de restaurant. Cei vizaţi însă de această mărturie contrazic cele afirmate de martorul cu identitate protejată.

Bogdan şi Andrei au fost colegi de şcoală şi îşi petreceau mult timp împreună, locuind foarte aproape, şi de asemenea în imediata vecinătate a agenţiei bancare jefuite. Vecinătatea cu sediul bancar este motivul pentru care listingurile obţinute de anchetatori arată că mobilele băieţilor accesau un releu din acea zonă: pentru că ei locuiau acolo! Tatăl lui Bogdan Baciu povesteşte, reţinându-şi lacrimile, despre prietenia celor doi băieţi: "Bogdan îi făcea mâncare lui Andrei, cartofi prăjiţi. Când şi-a rupt piciorul Andrei, Bogdan îl lua în braţe şi îl aducea acasă să se joace pe calculator". Cu o săptămână înainte de a fi arestaţi cei doi tineri, tatăl lui Bogdan a aflat că nişte poliţişti s-au interesat prin vecini despre familia băiatului. "I-am zis. El mi-a spus să stau liniştit că nu a făcut nimic." Tatăl băiatului a fost pe deplin liniştit după această discuţie, dar lucrurile au luat o turnură neaşteptată.

"În data de 19 ianuarie, la 6:30 au tăbărât mascaţii peste mine în casă. Mi-au arătat un mandat de percheziţie, dar nu mi-au spus ce caută, ce urmăresc. M-au întrebat dacă deţin lucruri ilegale", povesteşte mama tânărului, Dana Hosu. Când au intrat însă în casă, poliţiştii au confiscat telefoanele mobile şi nu i-au permis Danei Hosu să-şi sune avocatul.

Dana Hosu crede că are toate motivele să considere arestarea fiului ei un abuz la baza căruia stau numeroase falsuri. Mai întâi pentru că fiul ei, Andrei, era un copil cuminte. Era student la două facultăţi şi în cea mai mare parte a timpului îşi petrecea viaţa pe lângă părinţi, împreună cu prietenul lui, Bogdan Baciu. Andrei Hosu nu avea surse proprii de venit şi de aceea mama băiatului ştia în detaliu ce făcea fiul ei. De fiecare dată când avea nevoie de bani, îi cerea ei sau lua de la vânzătoarea magazinului pe care familia îl avea la o scară vecină. Iar Dana Hosu sau angajata care era în magazin treceau într-un caiet fiecare sumă, pentru a putea avea o evidenţă a banilor. "În data de 13 februarie (ziua în care a avut loc jaful – n.r.), i-am dat 20 de lei pentru a plăti taxa de intrare în târg pentru o maşină", reconstituie Dana Hosu.

Seria de probe devastatoare adunate de procuror împotriva celor doi tineri este continuată de o fotografie de pe Hi5 cu cei doi băieţi jucându-se cu o armă de jucărie, dar şi de un card de acces într-o sală de jocuri. Procurorul a afirmat în rechizitoriu că aceasta ar fi proba că Andrei Hosu era un împătimit al jocurilor de noroc. În mod real, băiatul primise cardul în cadrul unei promoţii, iar Andrei nu a jucat nici măcar toată suma de 100 de lei bonus primită în cadrul campaniei de promovare.
Seria de succese ale Procuraturii clujene a fost încununată de limitarea dreptului la apărare a băieţilor: martorii au fost audiaţi în lipsa apărătorilor, deşi au existat cereri exprese în acest sens la dosar, iar proba de salivă pentru identificarea ADN le-a fost smulsă băieţilor printr-o înşelătorie.

"Procurorul mi-a zis că nu o să-mi pară rău"
Reporterii Jurnalului Naţional au dorit să obţină mai multe detalii şi de la poliţiştii implicaţi în anchetă şi de la procurorul Isaia Daniel Ciumărnean, dar nu a fost posibil. Biroul de presă al IPJ Cluj a refuzat chiar să ne pună la dispoziţie comunicatele făcute publice de-a lungul anchetei. Iar de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj-Napoca am fost trataţi cu refuz. "Tot ce a avut de arătat procurorul a arătat în rechizitoriu", a fost singurul răspuns pe care l-am primit.

În schimb, surpriza de proporţii a fost să-l întâlnim absolut accidental pe cel care ar fi trebuit probabil să fie cel de-al treilea martor sub acoperire din dosar. Omul se numeşte Paris Ciorca şi este în duşmănie cu familia lui Andrei Hosu. Bărbatul chiar a depus o plângere penală împotriva tatălui lui Andrei, acuzându-l că l-ar fi escrocat la o tranzacţie cu o maşină.

Bărbatul povesteşte că a fost căutat într-o zi de poliţistul de la Secţia 4 care se ocupa de plângerea lui împotriva tatălui lui Andrei. "Petrulea îl cheamă. Mi-a zis că m-a chemat procurorul şi m-a dus cu o maşină până acolo. M-a chemat procurorul acolo şi mi-a zis care e treaba. Mi-a zis dacă am auzit dacă copiii (Andrei şi Bogdan – n.r.) au fost plecaţi la Oradea şi a schimbat 37.000 de euro." Bărbatul nu ştia nimic despre aşa ceva. Ce voia procurorul de la Paris Ciorca? "Să declar cum că ştiu că copilul a fost plecat la Oradea şi că a schimbat 37.000 de euro... I-am zis că mie mi-e frică de Dumnezeu să declar aşa ceva." Şi cum voia procurorul să îl răsplătească pe Ciorca? "Habar nu am cum mă plăteau, pentru că de la început l-am refuzat. Era un procuror cu ochelari. Mi-a zis că pe urmă o să fiu mulţumit."

Dragostea de pământ şi saliva duşmăniei
Familia Hosu a cumpărat în anul 1995 un teren de 12 ari de la părinţii lui Aurel Roşianu, şeful filialei Partidei Romilor din Cluj, un personaj controversat de numele căruia se leagă mai multe acuzaţii penale. Şase ani mai târziu, familia Hosu s-a decis să îşi vândă terenul. Însă în anul 2005 Aurel Roşianu a încercat să reintre în posesia terenului cu pricina. S-a judecat cu cumpărătorii şi a pierdut procesul în instanţă. Însă le-a făcut o plângere şi soţilor Hosu, dar fără sorţi de izbândă. Ultimul scandal între Ioan Hosu şi Aurel Roşianu a avut loc în anul 2009, când se pare că Ioan Hosu l-ar fi scuipat pe cel din urmă. La scurt timp, familia Hosu a început să fie ameninţată prin SMS-uri de nepotul lui Roşianu. Acesta le-a spus că fiul lor va ajunge în închisoare. Dana Hosu s-a dus şi i-a făcut plângere la Poliţie. Dosarul a ajuns la comisarul Cristian Lazăr, unul dintre poliţiştii care investigau jaful de la Banca Transilvania. În decembrie 2009, Andrei Hosu şi Bogdan Baciu au fost citaţi la postul de Poliţie Gilău, pe motiv că l-ar fi scuipat pe Aurel Roşianu. Alexandru Câmpean – şef de birou în cadrul IPJ Cluj – le-ar fi spus celor doi băieţi că trebuie să le ia probe de salivă pentru a finaliza speţa: "Dacă Roşianu spune că l-aţi scuipat, noi trebuie să vă luăm probe". Însă după ce au finalizat recoltarea de probe, anchetatorii au uitat să încheie un proces-verbal. Această probă de salivă ar fi fost folosită pentru a ajuta la identificarea tinerilor ca autori ai jafului de la Banca Transilvania. Unul dintre avocaţii care îi apără pe cei doi tineri, Mihai Giurgea, ne-a precizat că în mod legal anchetatorii ar fi trebuit să întocmească un proces-verbal de prelevare a probelor care să conţină date referitoare la: Cum s-a luat acea probă? Cum s-a transportat? Cum s-a păstrat? Cine a luat-o?