x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Anchete Un copil ucis dintr-o băşcălie

Un copil ucis dintr-o băşcălie

de Adriana Oprea-Popescu    |    Andreea Sminchise    |    07 Aug 2011   •   21:00
Un copil ucis dintr-o băşcălie

Simon Andreea Simona avea 9 ani si a disparut din Miercurea Ciuc in seara zilei de 15 decembrie 2005, pe drumul dintre casa si magazin. Erau mai putin de 100 de metri. In ziua aceea luase un "foarte bine' la matematica. Cu o zi inainte, un altul, la limba romana. Era o eleva silitoare Andreea, terminase clasa I cu o singura medie de "bine', iar a II-a – cu numai doua. In rest, avea "FB' pe linie. Ii placea sa citeasca si sa deseneze felicitari cu printese. Toate au fost ridicate de politistii care cautau indicii. Sa facem o pauza si sa ni-i imaginam aplecati peste desenele naive ale unei fetite de 9 ani, in cautarea mesajelor criptate. "Te iubesc, mami'. In urma Andreei n-au mai ramas decat diplomele de la scoala, carnetul de note, cu coperta verde plina de inimioare si stelute desenate cu carioca, cateva foi de matematica pe care exersa tabla inmultirii. "3 x 8 = 8 + 8 + 8 = 24'. Trecuse clasa a III-a. In gentuta ei mica, veche, cu barete scurte, sunt inghesuite centura alba de karate, o mana de poze, "cate au mai ramas', zice mama, "ca am tot dat pe la jurnalisti', si foi cu numere de telefon si indicii de la clarvazatori. Pe Andreea, niciunul dintre ei n-a vazut-o clar... Numai politistii au vazut totul, limpede, s-apoi s-au prefacut ca bajbaie.

Simon Andreea a venit pe lume pe 2 martie 1996. Copil din flori, cum se zice. Tatal ei natural, Simon Andrei, a recunoscut-o dupa ce a fost dat in judecata si tot de atunci a inceput sa plateasca si pensie alimentara. Fetita a fost crescuta de bunicii din partea mamei, in satul Palanca, judetul Bacau, pana cand a venit vremea sa mearga la scoala. "Era o fata cuminte, isteata si respectuoasa. A mers la gradinita si s-acolo a luat diplome...', isi aminteste Ileana Tonoaie, bunica. Bunicului, cand era mica, ii zicea "mama', apoi, cand a mai crescut, il striga "Bicu'. "Se ducea la drum si auzeam «tanti Leana!». Eu credeam ca ma striga cineva si, cand colo, era ea. S-acum, noaptea, cand latra cainele, mi se imagineaza ca ma striga, tot asa, face glume... Nu stiu cand, nu stiu cand... Daca n-as fi dat-o, poate nu se intampla. Poate nu-l cunostea si nu se intampla. Sau poate se intampla altfel, nu stiu ce sa mai zic...'.

Dar a dat-o bunica. A zis ca scoala de la oras e mai buna, si Andreea e isteata, e pacat sa se piarda la tara. In 2002, prin primavara, fata s-a mutat la Miercurea Ciuc, cu mama ei. Ioana Munteanu era stabilita aici si locuia atunci intr-un camin de nefamilisti, impreuna cu actualul ei sot. Din acel moment, in viata fetitei crescute pe ulitele din Palanca, avea sa intre si cel invinuit astazi ca a ucis-o.

Tiberiu Burcuta venise-n Miercurea Ciuc din decembrie 1999 si lucra in politie, pe vremea aceea la Evidenta Populatiei, ca analist programator. Jobul lui era sa faca buletine, avea talent. Talentul Ioanei era sa se faca placuta de barbatii-n uniforma. El umbla-n civil, dar reprezenta o autoritate a statului si primea ciubucuri. Cafea, tigari, bautura fina. Buletinele care-i ieseau din mana erau oprere de arta... "El nu bea, nu fuma, imi aducea mie si cafeaua, si tigarile. Nu-l refuzam', povesteste, azi, Ioana. In 2000 au devenit prieteni intimi. Se vizitau reciproc si cel putin unul dintre ei a crezut ca asta e mare poveste de iubire a vietii lui. Ioana nu era era insa nici fire statornica, si nici emotiva la poeziile de dragoste pe care zice ca i le compunea el. Radea pe seama lui, pentru ca-l apuca tremuratul cand se apropia de ea. El era introvertit si sensibil, iar ea se comporta ca o femeie libera si fara obligatii, chiar si in preajma lui. Iar cand vedea ca alti barbati, tot purtatori de uniforma fireste, ii fac avansuri, iar ea le raspundea, Burcuta se departa de grupul vesel si intra-n mutenie (n.r. - ne cerem iertare pentru mesajul criptic, speram insa ca politistii care au terminat de decodificat felicitarile sa faca lumina si-n intunericul acestor povesti). Trei ani a trait asa Tibi. El – romantic, atent, recitator de "Luceafar', ea – insensibila, ironica si infidela. Pana cand a ramas insarcinata. Cu cel care avea sa-i devina sot – ofiter de armata, slujba stabila, bine platita, misiuni in strainatate.

In 2003, cand s-a cununat civil cu el, Ioana era gravida in luna a noua, iar Andreea avea deja un an de cand locuia in Miercurea Ciuc. Noua familie s-a mutat, un an mai tarziu, cu chirie, pe strada Avantului. Burcuta continua s-o viziteze pe Ioana, cam o data pe saptamana, aducandu-i, precum odinioara, cafea, dulciuri si tigari... Ea devenise buna prietena cu Lucia B., care locuia pe aceeasi strada. Femeie divortata, cu un copil de crescut, cunoscuse un italian si facea naveta la Perugia. S-atunci, Ioanei i-a venit o idee stralucita: sa-l combine pe Tibi cu prietena ei. La inceputul lui 2005, i l-a recomandat calduros: "ia-l, nu fi fraiera, e un pampalau, il faci! Are bani, e de casa, ia-l!'. N-a stiut un lucru atunci, si e singurul pe care si-l reproseaza acum: ca "pampalaul' facuse o obsesie pentru ea si ca Lucia avea sa devina geloasa, din cauza asta. Desi cuplat cu prietena ei, Tibi continua sa o caute. Pe de alta parte, Lucia ii povestea ce relatie minunata are cu el. "Aseara am umblat tot orasul ca sa cautam o sticla de vin si niste prezervative', s-ar fi laudat ea, intr-o zi. Iar Ioana, gura sparta, i-a replicat: "s-ai mai avut timp sa i-l pui?'. Se intampla cu cateva luni inainte de disparitia Andreei. Si cu putin timp inainte ca Tibi sa se certe cu Lucia, pentru ca ea insista sa se mute impreuna.

Desi pare, toata povestea de mai sus nu e o telenovela siropoasa, ci rezumatul circumstantelor in care a disparut un copil de 9 ani. Pe 30 noiembrie 2005, Ioana, fetitele si sotul ei se muta intr-un apartament situat la parterul unui bloc de pe Aleea Copiilor. Burcuta locuia cu chirie, la parterul altui bloc, pe str. Laszlo Muller, la doua minute distanta. Cum ii scria el Ioanei, intr-un SMS, "numai parcul ne desparte'. Intre cele doua blocuri e o gradinita, cu un parculet pentru copii. Ioana-si aminteste ca, inca din perioada in care venea sa renoveze noua casa, Burcuta isi facea drum prin zona. Mergea si venea de la serviciu ocolind, numai ca sa treaca pe sub fereastra ei. Intr-o seara, spune femeia, l-a vazut din casa cum statea, incremenit, in dreptul geamului de la bucatarie. Lucia stia despre el ca e plecat in concediu. "Ce concediu, draga, asta era la geamul meu aseara!', l-a parat Ioana. Si para, fireste, a mers mai departe, inspre vinovat.

Tiberiu Burcuta este ultimul care a vazut-o pe Andreea in viata in seara disparitiei. In ianuarie 2010 a fost pus sub invinuire de Parchetul General pentru infractiunile de lipsire de libertate si omor calificat. Toate datele existente in dosar il incrimineaza: declaratiile lui contradictorii, existenta unui mobil al crimei, lipsa unui alibi in noaptea de 15/16 decembrie 2005, faptul ca a picat de patru ori testul poligraf. Refuzul lui de a reactiona, public, la acuzatiile care i se aduc.

Mai nou, Burcuta declara, in fata organelor de ancheta, ca nici nu prea stia cum arata Andreea. Spune ca, in trei ani, de cand fetita se afla in Miercurea Ciuc, daca a vazut-o de doua-trei ori pe strada. O data, prin primavara lui 2005, a doua – la inceputul lunii decembrie si, atentie, "e posibil sa fi existat si o intalnire in seara zilei de 15 decembrie 2005, dar nu sunt sigur ca era ea'. Ioana insa il contrazice: din primavara anului 2004, dupa ce mutase pe strada Avantului, Burcuta o vedea zilnic pe Andreea in fata blocului, unde femeia iesea cu fetitele la joaca. De asemenea, "a vazut-o de nenumarate ori, cu ocazia vizitelor pe care mi le facea acasa'.

De ce nu mai vrea sa recunoasca astazi Burcuta ca o stia pe Andreea? Si-a sters-o de tot din memorie sau a ales negarea ca strategie de aparare? Stie ca nu e obligat sa spuna adevarul; anchetatorii trebuie sa-l descopere. Stie regulile jocului foarte bine, pentru ca e politist, subcomisar in cadrul IJP Harghita. Iar uniforma de politist, veti vedea, il face infailibil.

Cititi maine: De ce-l protejeaza politia pe un individ invinuit ca a ucis un copil





Mai multe amanunte despre acest caz: simonandreea.wordpress.com

×
Subiecte în articol: cazul simon andreea