Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
2012 a fost declarat 'Anul Caragiale'. Se implinesc 100 de ani de la disparitia marelui dramaturg roman Ion Luca Caragiale si 160 de ani de la nasterea sa.
In fiecare zi, in Jurnalul National, veti gasi o vorba de-a lui Nenea Iancu.
1907 din primavara pana’n toamna
Care va sa zica, un guvern incapabil, desi dispune de majoritati formidabile, cade; vine altul la putere declarandu-se si el dintru inceput incapabil daca incapabilul cazut nu-i da, fara nici o reserva, concursul – tocmai dupa principiul gramatical ca doua negatiuni fac o afirmatiune: doua incapacitati marturisite dau o capacitate netagaduita.
Intre masa poporului si clasele stapanitoare este (cine ar putea tagadui?) o prapastie de interese si de sentimente, pe care aceste clase n-au stiut-o umplea incetul cu incetul, ba chiar si-au dat toata osteneala s-o sape cat mai adanc. Solidarizarea celor doua factiuni, adversare la cutite pana eri – cu uitarea orcarii vechi dusmanii, cu calcarea peste scrupulurile personale, cu excentrica parada teatrala – trebuia fireste sa fie considerata de poporul intreg ca o ultima opinteala a politicienilor pentru pastrarea privilegiilor oligarchiei...
Asadar, nu ne aflam in fata unor desordini pe cari un guvern fusese incapabil sa le astampere, iar altul cu mai multa autoritate si cu mai mult spirit politic, se bizuia sa le nabuse; ne aflam in fata rasboiului civil al maselor producatoare – satule de prea indelungata nesocotire a lor in carmuirea intereselor publice – contra oligarchiei usurpatoare – prea numeroasa si prea scumpa pentru a mai fi intrebuintata, prea cinica pentru a mai putea fi suferita.
Cum vine noul guvern, arunca in tara un manifest prin care implora dela lume linistire si promite solemn satisfacerea cat mai neintarziata a revendicarilor celor rasvratiti – revendicari pe cari, cum spuseram, nici cei rasvratiti nu le stiau formula. In vreme ce-n unele parti trage cu tunul asupra maselor compacte, in altele, unde rascoalele s-au potolit si mai ales acolo unde n-au inceput inca, se citeste lumii solemn manifestul guvernului (liberalii zic 'al Regelui' si lumea crede); iar nouii prefecti convoaca la prefecturi pe representatii chip si seama ai rasvratitilor, pe proprietarii si arendasii devastati sau amenintati de devastare, pentru a desbate impreuna asupra amendarii invoelilor agricole.
Prefectii, fara nici o atributie legala in materie, arbitri improvizati in mod arbitrar, obliga pe propietari si arendasi sa admita numaidecat, fara a carcni, un oarecare regim de minimum de salariu si de maximum de dijma; daca nu, prefectii declara, fata cu taranii veniti dela rascoale, ca autoritatile cu greu ar mai putea raspunde de restabilirea ordinii...
Care va sa zica, pe de o parte bombardare; pe de alta, congrese diplomatice... Biruiti in rasboiu pe campiile largi, taranii, in congresele din stramtele incaperi ale prefecturilor, dicteaza conditiile pacii... Biruitor in rasboiu, guvernul capituleaza in pace... S-ar zice ca e absurd. Nu; din contra, e logic si consecuent cu principiul de Stat... 'Se rastoarna sacra sistema!... Orice! numai sa salvam pentru moment oligarchia de primejdia iminenta!'.
(fragment)
