Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A trecut de-atunci mai bine de o luna si jumatate. Pe chipul sau s-au adunat din acea zi umbre intunecate de deznadejde, ca niste cearcane adanci. Corpul slabit pare pazit de cele doua carje ce stau langa piciorul bolnav. Ionut Sandru a crezut atunci, pentru cateva clipe, ca nu va mai merge niciodata. Ca va fi purtat pe brate mereu, asa cum au facut-o medicii cand l-au salvat din Piata Universitatii, dintre jandarmi, fumigene si bastoane. A ajuns in ambulanta SMURD fara sa stie prea bine ce s-a petrecut. Doar chipurile ingrijorate ale medicilor i-au transmis cat de grava era situatia in care se afla. "Stiu ca dintr-o data am simtit ca imi zboara picioarele de sub mine, ca nu mai am stabilitate. Pentru cateva momente mi-am pierdut cunostinta. M-am trezit intins pe iarba, tinandu-mi cu mana piciorul si cizma, am vazut ca pozitia sa era oarecum nefireasca", isi aminteste barbatul inceputul unui parcurs greu, care avea sa il poarte prin spitale si de doua ori prin sala de operatie. Nu regreta drumul facut pana in Piata Universitatii. A simtit ca "a sta deoparte", asa cum facuse pana atunci, nu mai poate fi atitudinea care sa duca la ceva bun, intr-o tara in care "suntem condusi de incompetenti, in care nu mai exista dram de moralitate sau de dreptate".
Era duminica si venea de la lucru. Tot viata l-a invatat ca trebuie sa lase in urma tot ce a adunat in scoala si sa se apuce de ceva care sa-i asigure ziua de maine. A avut noroc ca pasiunea de a lucra in constructii sa se transforme treptat in sursa de venit. Nici faptul ca inainte de a-si incepe mica afacere si-a cautat indelung de lucru, fara succes, desi trecuse printr-o facultate si printr-un master, nici saracia parca nu i-au pus atata sare pe rana, precum "bataia de joc cu care suntem tratati. Cand am vazut cum vor sa-l matraseasca si pe Raed Arafat, cum vor sa ne prosteasca pe toti, am zis ca nu mai pot sa inghit nimic. Parca niciodata nu a fost atat de rau, traim intr-un regim autoritar, si nici democratia acea fragila pe care o aveam nu mai exista", spune barbatul, dupa care ne arata cele 11 gauri cu care s-a pricopsit cand medicii i-au implantat o tija metalica si i-au pus un fixator extern pentru a incerca sa-i indrepte piciorul drept.
Diagnosticul pus la Spitalul Floreasca, unde a fost internat si operat, fractura deschisa de gamba, l-a facut sa inteleaga ca "osul nu s-ar fi rupt in halul asta, nu ar fi fost atat de zdrobit daca era doar de la o lovitura. Muschiul a fost facut ferfenita, iar medicii mi-au confirmat ca numai ceva care explodeaza, o fumigena, ar fi produs asa ceva. Am si radiografiile care pot arata in ce hal a fost piciorul meu", spune tanarul si reia firul intamplarilor din acea seara: "Un reporter de la Pro TV se afla in multime, printre jandarmi. Am vrut sa il ajut, pentru ca era prins ca-ntr-un cleste, dar cei din jurul mei au inceput sa urle la mine ca de ce ma bag eu, dupa care i-am ajutat pe cativa oameni sa aseze niste garduri, nimic mai mult", spune el, in timp ce priveste fotografiile postate pe Facebook de Jandarmerie.
"M-am retras apoi spre trotuar, in fata mea se aflau jandarmi, am vazut ca distanta dintre noi se micsora din ce in ce mai mult si, ca sa nu ma intalnesc cu ei, am mers pe diagonala. Dintr-o data, am picat pe pamant, am simtit ceva in picioare si firul s-a rupt… Eu niciodata nu am fost pe stadion, nu am avut de-a face cu jandarmii, nu am dat cu pietre, nu ma simt vinovat cu nimic. Nici prin minte nu mi-a trecut ca ei ar putea sa traga cu ceva in mine, ca ar putea sa imi puna viata in pericol", povesteste Ionut Sandru.
In minte revede scena dupa ce s-a dezmeticit, in care jandarmii continuau sa-l traga de haine, sa dea in el. "Loviturile au incetat doar in momentul in care camerele de luat vederi au inceput sa filmeze. Avocatul meu a obtinut unele inregistrari in care se observa clar cum unul dintre jandarmi, vazand unde s-a ajuns, le spune celorlalti sa inceteze. O persoana, cea care va fi si martor in proces, a vrut sa ma ajute sa ma ridic, dar a fost impiedicata de un jandarm. Orice as fi facut eu, sa zicem ca as fi avut un comportament nepotrivit, cu ce drept au tras ei in mine? Nu ai dreptul sa faci asa ceva. Puteam sa fiu mort, sa-mi traga in burta sau mai stiu io unde sau sa imi sectioneze artera femurala si eram terminat." Intrebati care a fost desfasurarea lucrurilor in acea seara, reprezentantii Jandarmeriei ne-au declarat ca "din verificarile rapoartelor intocmite de cadrele unitatii noastre nu reies aspecte legate de imprejurarile in care s-a produs nefericitul incident".
Ionut si acum ia calmante. De antibiotice a scapat, dupa ce a facut o alergie din cauza lor. Dupa aproape doua luni, osul nu da semne ca s-ar suda. Medicii nici acum nu-i pot spune tanarului cum vor evolua lucrurile. Abia dupa un an, barbatul ar trebui sa se apuce de recuperare intensa, mai ales ca muschiul piciorului i s-a atrofiat foarte mult. A auzit invinuiri cum ca el si-ar fi rupt piciorul in gard, ca marturiile sale ar fi putrede la mijloc. "Nu ma tem. Eu stiu ce s-a intamplat acolo, radiografiile sunt martore, la fel si declaratiile medicilor. Gheata inca mai pastreaza pe ea urma unei gauri. Culoarea ei este maro, iar pe marginea gaurii este o culoare neagra, semn ca pe acolo a trecut ceva", enumera tanarul argumentele in favoarea celor declarate. Parca nici acum nu-i vine sa creada ca a trecut prin acest necaz. "Simt ca viata mea a stat pe loc, ca timpul asta a fost inghitit pur si simplu de neant. Nu mai pot munci, ne descurcam foarte greu. Eu, si cand nu aveam treaba, eram pe fuga. Sunt o fire activa si muncitoare. Acum totul a stagnat. Viata mea a stagnat", spune barbatul, si tristetea sa invaluie atmosfera din casa.
Impreuna cu avocatul sau a depus o plangere la Tribunalul Militar. "Pana pe 1 aprilie, si noi, si Jandarmeria putem sa depunem probe. As vrea sa fie tras la raspundere cel care m-a schilodit. Vreau sa dau in judecata Jandarmeria. Astept ca avocatul sa stranga toate probele necesare", isi spune barbatul hotarat dorintele. Si parca mai are una: "As vrea sa il intalnesc pe jandarmul care mi-a distrus piciorul. Nu i-as spune nimic, doar as vrea sa il privesc in ochi si sa vad daca el are puterea sa faca la fel. Sa ma priveasca in ochi, fara sa se ascunda dupa cagula, scut, bastoane sau fumigene…".
