Banca i-a lăsat fără banii de înmormântare

Margareta şi Pavel Matieş din satul băcăuan Pustiana s-au trezit acum doi ani că tot ce economisiseră la bancă până atunci s-a dus pe Apa Sâmbetei. Cele 66 de milioane, strânse în opt ani pentru înmormântare, au fost ridicate în numele bătrânului, fără ca acela care a luat banii să prezinte băncii actele necesare lichidării depozitului.

După doi ani, conducerea băncii a rămas la primul verdict - bătrânul a scos banii, Poliţia nu a aflat nimic concludent, iar bătrânii au rămas cu paguba. Şi cu gândul insuportabil că nici nu mai pot muri fără să devină o povară.

Când a împlinit 72 de ani, Pavel Matieş s-a gândit că a venit vremea să nu mai aibă grija zilei de mâine, ci pe cea a vieţii de apoi. S-a sfătuit cu bătrâna lui, au vândut o vacă şi şi-au pus pensiile pe o lună peste suma obţinută, hotărând ca femeia să meargă împreună cu fetele la bancă la oraş, în Bacău.

Au depus 15 milioane de lei vechi pe numele soţiei, bărbatul fiind împuternicit, iar pe numele lui - trei milioane, soţia fiind împuternicită. Pentru înmormântare. "N-am strâns niciodată bani la ciorap, dar am zis să nu fie o povară pentru copii când ne-o sosi ceasul. Şi am dus banii la bancă special pentru înmormântare, nu e cel mai sigur?", întreabă bătrâna retoric.

BANI DUŞI PE PUSTII!
Răspunsul la întrebare avea să vină pentru familia Matieş în anul 2007. Dacă din 1999, data la care au deschis conturile, bătrâna mai mergea o dată pe an sau la doi ani să vadă câţi pui au făcut leii, din 2004 până în 2007 n-a mai trecut pe la oraş, mai ales că dobânda anuală se depunea automat şi doar "la bancă nu vin hoţii, nu se pierd banii", gândeau oamenii.

Prin urmare, când în iulie 2007 Margareta Matieş a mers cu fetele la bancă, mai că n-a căzut din picioare când funcţionara de la ghişeu i-a spus că cele 66 de milioane, adunate în contul de pe numele ei, au fost retrase.

"Nu i-am spus bărbatului. Era bolnav şi ne temeam să nu păţească ceva de supărare. M-am frământat toată toamna, toată iarna să-i spun, să nu-i spun, cine o fi luat banii... Ne-a venit o hârtie acasă, în Pustiana, şi a trebuit să-i explic, că devenise bănuitor", povesteşte soţia.

Deşi ştia că bărbatul nu a plecat niciodată din Pustiana la oraş fără ştirea ei în perioada respectivă, tanti Margareta l-a întrebat dacă nu cumva a avut nevoie de bani, să dea la copii fără ştirea ei. Nici vorbă. Nea Pavel avea deja 80 de ani, se mişca din ce în ce mai greu şi nu se descurca cu hârtiile. "Încremenit. Încremenit am rămas când am auzit ce se întâmplase", şopteşte nea Pavel.

DEPOZIT LICHIDAT FĂRĂ PROCURĂ
Văzând că timpul trecea, iar cei de la bancă nu le dădeau nici un răspuns, cei doi bătrâni din Pustiana, comuna Pârjol, s-au dus la preotul satului să-i lumineze.

Părintele Augustin Benche n-a stat mult pe gânduri, a trimis toate actele la un consultant BRD, a sunat, s-a interesat şi, în cele din urmă, a venit şi răspunsul de la bancă. Conform reprezentanţilor BRD, domnul Pavel Matieş, împuternicit pe depozitul de 66 de milioane, a fost la bancă la data de 9 mai 2007 şi a solicitat lichidarea depozitului.




În cererea de lichidare apar două feluri de scris şi semnătura bătrânului, identică cu cea din buletinul său. Pe document se precizează: "Menţionez că am pierdut contractul de depozit", act fără de care, conform prevederilor contractului, "deponentul sau mandatarul, cu procură autentică specială, vor face menţiune despre lichidarea depozitului pe exemplarul băncii, iar mandatarul va ataşa procura". Ceea ce nu s-a întâmplat.

Dacă nea Pavel sau orice persoană care nu e titular de cont, ci împuternicit, ar merge la bancă să scoată bani din contul respectiv, ar trebui să aducă acea procură autentică specială, pe care să o lase la dosar.

"CE TOT UMBLAŢI ATÂTA DUPĂ BANI? NICI NU ERA O SUMĂ MARE..."
La aproape doi ani de la dispariţia banilor din cont, timp în care a început şi o anchetă a Poliţiei, iar răspunsul băncii a rămas acelaşi, că bătrânul a scos banii, soţii Matieş nu se pot resemna cu gândul că cineva s-a bucurat la puţinul lor. În biserica frumoasă din Pustiana, ce domină peisajul de gură de rai al satului, bătrânii se roagă ca Dumnezeu să le facă dreptate şi să le aline sufletele.

"Mi-a ars inima când funcţionara de la bancă mi-a spus că ce tot insistăm atâta şi umblăm, că nu sunt aşa mulţi bani. Pentru noi erau, că aveam cu ce ne înmormânta", suspină femeia cu sufletul greu. Nea Pavel abia mai poate scoate un cuvânt printre sughiţuri, supărat că cineva s-a folosit de numele şi de semnătura lui. "Io nici nu ştiu să scriu ca lumea. Când am dat declaraţii la Poliţie, râdeau băieţii că aşa frumos scriam şi la şcoală...", îşi duce bătrânul de 82 de ani mâinile tremurătoare la ochi.

Pe un petic de hârtie, părintele Augustin l-a pus pe nea Pavel să scrie ceva. Cu mare strădanie, bătrânul a mâzgălit un cuvânt cu litere de tipar şi cinci litere de mână. La semnătură se poticneşte puţin, dar reuşeşte să o ducă la bun sfârşit. Literele lui nea Pavel nu au nimic în comun cu cele scrise pe foaia de lichidare, prin care cel care a retras banii spune că a pierdut contractul de depozit.

"Mai bine puneam banii pe numele fetelor, dar am zis să nu le deranjăm să meargă ele la bancă, să piardă timpul", explică femeia. Spune că oricum pe fete le mai ajutau ei. De-aia nu ar fi vrut să le împovăreze şi cu cheltuielile de înmormântare, în caz de ar fi răposat.

"CUM SĂ MOR IO ACUMA?"
Bănuiala bătrânilor, atunci când nu au încotro şi gândesc cu păcat, este că cineva s-a gândit că, dacă n-au trecut timp de trei ani pe la bancă, au trecut în lumea celor drepţi. Şi atunci au luat de la dosar copia de pe buletinul bărbatului, au falsificat semnătura şi au scos banii. De aceea nu apare nici o procură, nimic.

Un consilier la Direcţia Call Center BRD, Andrei Neamţu, spune că procedura prevede în mod obligatoriu pentru un împuternicit să prezinte şi acea procură în cazul în care scoate bani. Pentru absenţa ei în cazul Matieş nu are însă explicaţie. Până la această oră nu s-a descoperit nici un vinovat în acest caz, rămânând ca bătrânii păgubiţi să se mulţumească cu răspunsul iniţial al băncii, la finalul căruia îi asigurau de "expresia consideraţiei noastre".

"Am fost şi la directorul băncii din Bacău, dar ne tot cere hârtii, după care nu rezolvă nimic. De la Poliţie nu mai avem nici un semn", adaugă tristă tanti Margareta. Pentru nea Pavel alta e buba: "Cum să mor io acuma? Cu ce mă îngroapă copiii? Nici nu mai pot muri..."