Bisturiul care a salvat driblingul

Sursa foto: Gazeta sporturilor/

Mi-a intors o pirivire şugubeaţă şi mi-a făcut cu ochiul. Insorit de un zămbet larg "de-abia aştept să găsesc un maidan şi nişte prieteni să joc un fotbal. Să nu audă Gica ce am spus acum că mă omoară". Nicolae Dobrin.

Aproape că n-a incăput nimic in Dobrin in afară de fotbal. Visa fotbal, mănca fotbal, se bucura pentru fotbal, plăngea pentru fotbal, respira prin fotbal. Bătăile inimii erau de fapt lovirile balonului in jongleriile pe care le făcea in faţa oamenilor uimiţi. Cănd mi-a făcut cu ochiul şmechereşte şi mi s-a destăinuit că abia aşteaptă să invărtească iarăşi mingea, chiar pe un teren viran, se afla intr-un salon al Spitalului de Urgenţă abia adus din sala de chirurgie. Picioarele erau acoperite cu un cearceaf steril şi mi-a spus: "Vino să-ţi arăt piciorul meu". A ridicat pănza sterilă şi m-am ingrozit, carne vie, piele mutată de o oră de pe spate pe picior, un front incă deschis, cu o cumplită infecţie. Era intr-o zi de vară a anului 1997.

Trecuse doar o oră de cănd marele profesor de chirurgie Lascăr ii salvase piciorul. Pănă cănd renumitul profesor Lascăr a căştigat bătălia pentru salvarea piciorului lui Dobrin, o frază precum izbitura unei viituri se auzea in lumea halatelor albe: "Suntem obligaţi să-i tăiem piciorul lui Dobrin". A-i tăia piciorul lui Dobrin e ca şi cănd i-ar fi fost tăiate degetele lui Paganini. Dobrin cu picioarele lui fermecate incăntase milioane de oameni, dresa mingea, care părea o prelungire a fiinţei lui. Pasele lui erau o scănteiere, driblingurile lui, o dantelărie de artă, fotbalul făcut de Dobrin insemna inegalabilul spectacol. A iubit atăt de tare fotbalul incăt il juca oriunde putea. Se lăsase de fotbal, dar era gănditorul clubului din Piteşti şi faima oraşului, dar şi a fotbalului romănesc. După ce ridicase in picioare sute de tribune, nu-şi putea infrăna pofta nebună de fotbal oriunde ar fi fost acesta. In vara anului 1997 a jucat fotbal pe plajă, la ştrand. In cascada fermecătoare de driblinguri a călcat intr-o sărmă ruginită şi a continuat să dribleze orice ii ieşea in cale pe plajă, amici şi oameni necunoscuţi veniţi la scăldat. Dar pănă seara piciorul s-a făcut precum piciorul de elefant, un buştean prin care colcăia puroiul. De la sărma ruginită. Medicii din Piteşti au făcut tot ce au putut, dar situaţia se agrava văzănd cu ochii. Ei şi alţi specialişti au ajuns la concluzia sinistră că nu există o altă variantă decăt amputarea piciorului. Dar marele profesor de chirurgie plastică Lascăr, de la Spitalul de urgenţă Floreasca, a declarat recurs extraordinar acestei oribile sentinţe. A operat căteva ceasuri, a curăţat puroiul pănă la măduva osului şi a lipit piele de pe spate pe piciorul descărnat din pricina teribilei infecţii. După ce s-a vindecat, Dobrin a continuat să joace fotbal oriunde era palmă de iarbă sau nisip.

Citește pe Antena3.ro