x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special "Când lucrez mă simt liberă"

"Când lucrez mă simt liberă"

de Loreta Popa    |    04 Iul 2010   •   00:00
"Când lucrez mă simt liberă"
5798-125327-dsc056002.jpgNăscută la 30 iunie 1980, Florina Petre, sau Passion, are credinţa că a venit pe pământ să-i înveţe pe oameni să spere, să creadă şi să-şi urmeze visurile. Passion este o artistă sensibilă, deschisă şi romantică.

Elevă a Şcolii Populare de Artă, clasa pictură, anul I, a avut până acum trei vernisaje de pictură. Doreşte să urmeze Facultatea de Arte Plastice, dar a tot amânat din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Nu prea se pricepe să vorbească despre sine, dar...

... desenează şi pictează de când se ştie. Talentul l-a moştenit de la mama sa. Când a crescut mai mare a pictat doi îndrăgostiţi pentru o asistentă medicală. A fost atât de impresionată, încât avea lacrimi în ochi. A avut o senzaţie aparte şi de atunci a hotărât că prin lucrările ei să şteargă tristeţea de pe chipurile oamenilor şi să o înlocuiască. Nu oricum, ci cu lacrimi de bucurie.

"Primul vernisaj a avut loc la 31 mai 2010 şi a fost cel mai emoţionant moment din viaţa mea", spune Florina Petre. "Mi-au fost alături profesorii de la Şcoala nr. 2 «Ecaterina Teodoroiu» din Târgu-Jiu şi dânşii m-au încurajat mereu să merg înainte şi să-mi îndeplinesc toate visele.

Iubesc toate culorile şi fiecare culoare înseamnă ceva, vorbeşte despre ceva. Atunci când pictez, culorile devin prietenele mele care mă ajută să le transmit oamenilor sentimentele mele... Tristeţile mele, bucuriile mele şi nu în ultimul rând povestea mea.

Zâmbesc atunci când văd oameni cu lumină în suflet. Zâmbesc atunci când văd copiii că se joacă şi sunt fericiţi. Iubesc copiii, animalele, natura şi zâmbesc în preajma lor. Mă supără nedreptatea, ipocrizia, minciuna. Plâng când văd copilaşi bolnavi sau abuzaţi, mă doare să văd un animal suferind sau bătrâni singuri. Aş vrea să pot să-i ajut pe toţi. Visez că într-o bună zi voi construi un centru unde să adăpostesc animale abandonate, bătrâni fără familii şi copii din centrele de plasament. Cred că aşa aş reuşi să-i bucur pe toţi. Bătrânii ar avea nepoţi şi nu s-ar mai simţi singuri, copiii ar creşte alături de bunici şi animalele ar avea parte de mângâiere.

Când am început să pictez în ulei pe pânză, habar nu aveam cum se face şi nu aveam cui să-i cer sfatul, aşa că am procedat din instinct. Mai târziu, am aflat că am procedat corect.  Iubirea şi pacea sunt printre cele mai importante valori. Când lucrez mă simt liberă... Pentru mine pictura înseamnă totul şi în viaţa mea deţine un rol primordial. Ca mai toţi pictorii, am lumea mea... O lume a cuvintelor pictate cu pasiune... În viaţa de zi cu zi sunt o persoană cât se poate de normală, cu vise, speranţe, dar în lumea mea nu sunt decât cuvinte... Uneori mă simt ca o ploaie de vară în anotimpurile vieţii... Când pictez ascult muzică. Fiecare tablou are propria melodie pe care o ascult de când încep să pictez şi până la final, când semnez tabloul. În rest... sufletul meu spune o poveste pe pânză. Prima oară privesc persoana în ochi. Ochii sunt ferestre către suflet. Apoi îi privesc mâinile. La o persoană admir sinceritatea, felul de a gândi şi de a se exprimă în raport cu mine şi cu ceilalţi. Am avut ca modele jurnalişti pe care îi iubesc şi îi respect enorm, dar cel mai mult a pus amprenta asupra mea Michael Jackson. M-a fascinat prin tot ce a făcut pentru oameni, pentru planetă. Mă identific cu el în multe privinţe. Iubesc muzica în plenitudinea sa. Mă simt fascinată de mai toate genurile muzicale şi ascult cu plăcere muzica pop, rock, jazz, clasică. Când pictez ascult Andrea Bocelli, Richard Clayderman, Michael Jackson. E ca şi în muzică. Dacă nu ai talent, cânţi singur sub duş.

Pictez în ulei pe pânză. Mă inspiră tot ce e în jurul meu. Mă inspiră o melodie, un vers, o floare. Iubesc arta în general.

Sunt o stea printre miliarde de stele, ce doreşte să aducă un grăunte de lumină fiecărui suflet în mod egal. În faţa oamenilor voi străluci sau nu, după cum am şlefuit mai mult sau mai puţin lucrările mele... Tablourile, eseurile... le vor privi, le vor citi în grabă sau în şoaptă, descoperindu-mă încet, încet, căci dincolo de vorbe şi culori sunt doar... un simplu om."

×
Subiecte în articol: tentaţii