Când meşteşugul închistritului devine artă

Spiritualitate pe milimetru pătrat. Un Brâncuşi al formelor ovoidale. Un artist care îmbracă oul în hainele Bucovinei prin meşteşugite tehnici de încondeiere. Spicele de grâu de pe ia mamei, cornul de berbec de pe cămaşa tatei, albastrul cerului. Munţii Bucovinei sprijiniţi pe coaja unui ou.

După cum singură consideră, nu are omolog, nu numai în România, ci chiar în lume. "Eu nu mai concurez acum pe un loc al consacrării cu meşteşugarii în domeniu, pe care îi respect în continuare. Am coborât în arena artiştilor plastici. Sunt un artist care am creat «arta Condrea»", precizează Lucia Condrea. Ouăle sale, îmbrăcate în culorile Bucovinei, sunt trudite de un huţul adevărat aşa cum este şi sunt mulţi în zona Moldoviţei (Suceava). Muzee celebre ale lumii i-au cerut şi-i păstrează la loc de cinste exemplarele.

Colecţionari de marcă de pe Glob îi fac comenzi după comenzi. A primit zeci de premii la expoziţii internaţionale. Dar are şi un muzeu al ouălor încondeiate acasă, la Moldoviţa. Ecuaţia tuturor acestor realizări? Ce poate fi mai mult decât un amestec de trudă, credinţă şi geniu? Şi poate un pic mai multă răbdare decât la muritorii de rând. Cu puţine zile în urmă, Lucia Condrea se afla la un prestigios concurs din Franţa, la Compiegne, urmând să participe la final la un altul, în Elveţia.

Nu-i place să-şi înstrăineze opera, dar uneori viaţa te coboară brutal cu picioarele în ţărână. În ciuda crizei economice, a vândut foarte bine. Ouăle de găină au preţul în funcţie de dificultate, de la 25 de euro până la 60-80 de euro şi chiar mai mult. Dar cele de struţ trec şi de 1.200 de euro. "Eu nu am asemănare în lumea meşteşugarilor sau artiştilor în ale închistritului, pentru că dificultatea lucrărilor mele este una foarte ridicată."

Spune că este vorba şi despre har divin. Au încercat chiar şi străinii să o copieze, însă fără a avea succes.

CREDINŢĂ
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai se află Moldoviţa, localitate cunoscută prin huţulii săi, o etnie scoborâtă pare-se din măduva munţilor şi a pădurilor Bucovinei. O localitate vestită prin arta încondeierii ouălor (găseşti la ei zeci de meşteriţe) şi mocăniţa. Un ţinut binecuvântat de Dumnezeu, cu codri largi şi munţi de spiritualitate. Puţine locuri au păstrat atâtea obiceiuri, motive, tradiţii, atâta bogăţie sufletească.

Şi unde în altă parte aveam să găsim un artist unic în meşteşugul închistritului ouălor, Lucia Condrea? De unde atâtea bogăţii aşezate cu trudă pe cea mai cunoscută formă din lume - oul? Am iscodit şi pe alţii. Familia şi toţi câţi o cunosc ne-au răspuns: credinţa. Prin darul de la Dumnezeu numit talent. Restul? Truda, ambiţia şi celelalte se află din belşug la îndemâna multora dintre noi. Prima oară când i-am bătut în poartă se întâmpla în plin post al Paştilor.

Pornisem în gând cu observaţia primită prin telefon de la un cunoscător cum că huţulii au transmis prin arta lor mesaje ale timpului, chiar dacă ei nu ştiau să citească, fiindcă la Moldoviţa, primele şcoli au apărut abia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dar au lăsat, peste veacuri, un mesaj curat şi simplu. Fixat pe vecie prin modelul popular de pe oul strămoşesc.

Din desenele lor îţi dai seama că se bazau şi ei atunci, ca şi noi astăzi pe biserică, în acelaşi timp, iubeau natura şi preţuiau necuvântătoarele.

OPERA MĂIASTRĂ
Toată floarea cea vestită a României i-a călcat pragul Luciei la Moldoviţa. Consuli, ambasadori, artişti de toate spiţele, din toate colţurile pământului, i-au cerut sfatul. Ţinându-i chişiţa între degete, ei au sperat că o energie nebănuită provenită din căldura şi prietenia sa, cu ajutorul sfaturilor date la lecţiile primite de la ea, îi va ajuta să facă un ou măiastru pictat şi decorat. Cum are Lucia Condrea cu sutele la Moldoviţa. Dacă Brâncuşi are o "pasăre măiastră", Lucia Condrea deţine secretul în realizarea "oului măiastru".

În cadrul unor work-shopuri, artista destăinuie la Moldoviţa, în Muzeul Internaţional al Ouălor Încondeiate, din tehnica închistritului. Mai există muzee de acest gen în lume. Unul în Ucraina are chiar formă de ou, în România este altul la Ciocăneşti. Ei bine, ele nu se compară cu Muzeul "Lucia Condrea".

"În primul rând, este vorba despre valoarea exponatelor. Aici sunt ouă de o mare valoare artistică, realizate în mare majoritate de ea. Parcă Dumnezeu pune mâna şi-mi arată ce să fac cu oul acela sau când să mă opresc", spune Lucia. Traian Condrea, soţul său, care o ajută la amenajarea şi întreţinerea muzeului, a încurajat-o dintotdeauna.

Lucia a învăţat tehnica închistritului de la strămoşi, de la meşterii din Moldoviţa. Dar până să se dedice exclusiv acestei meserii a durat ceva timp. Lucia a fost de mică o fire mai rebelă. Până la vârsta majoratului a cântat muzică populară, dorind să devină interpretă de renume. Nu a intrat la Conservator, aşa că s-a angajat controlor de bilete la CFR, meserie pe care a practicat-o până anii trecuţi. Călătoria cu trenul i-a fost însă de ajutor în viitoarea carieră în arta închistritului.

Pe unde a fost cu trenul a văzut frumuseţile patriei, portul popular, motivele ţăranului român, ce i-au folosit la întocmirea schiţelor cu motive populare pe care le are şi astăzi. Şi i-a plăcut foarte mult desenul tehnic, şi acesta util acum în arta ei, întrucât trebuie să ai mâna formată pentru a trage linii paralele, pătrate, dreptunghiuri mici sau alte figuri. Şi la caricaturi s-a priceput, iar figurile zoomorfe îmbrăcate în straie populare de pe ouăle sale nu sunt departe de caricaturile pe care le făcea în tinereţe. 

La început s-a perfecţionat în realizarea goblenurilor, a diferitelor împletituri, a exersat puţin şi la caricaturi, grafică. Şi-a zis că tot ce face ea de ce n-ar transpune pe un ou? Un mentor cu un mare merit în formarea artistei a fost Elena Taşcan, o femeie aprigă, care la început a repezit-o, dar care apoi a preţuit-o. Aceasta a fost impresionată de cele câteva ouă lucrate de Lucia pe atunci când aceasta nu stăpânea pe deplin arta închistritului şi i-a prevestit un viitor plin de succese.

Două luni mai târziu, eleva a reuşit să vândă primele sale "opere" la Mănăstirea Moldoviţa. Primarul de atunci a remarcat-o şi încurajat-o. El i-a spus şi despre organizarea unei expoziţii la Bucureşti, aceasta fiind, de altfel, prima sa intrare în lumea breslei. A urmat la scurt timp prima expoziţie în străinătate, la Anvers, în Belgia. De atunci a participat la 86 de astfel de manifestări şi a obţinut numeroase distincţii.

Organizatorii de expoziţii, anticarii, oamenii din domeniul muzeal, artiştii şi chiar celebrităţi ale lumii se întrec să o invite sau să-i cumpere exponatele. Şi înainte de Paşti a trebuit să participe la un astfel de eveniment în Luxemburg. Pentru calitatea produselor sale, Lucia Condrea a ajuns să aibă o cotă ridicată, ea vânzând unele ouă închistrite şi cu 1.000-1.200 de euro.

LONGITUDINEA ŞI LATITUDINEA OPEREI SALE
Cu toţii vedem ouăle frumos colorate cu linii paralele aproape perfecte şi nu ne gândim câtă trudă stă în spate. Câte ouă, după o muncă de o săptămână sau mai mult, nu au fost aruncate pentru o linie strâmbă... I-au trebuit mai bine de 10 ani ca să stăpânească la perfecţie acul chişiţei, ca drumul destinului unui artist să fie unul drept. Vă imaginaţi câte sute de ore stă Lucia Condrea concentrată cu chişiţa în mână învârtind oul pe toate feţele, ţinându-l ca pe o comoară?

Soţul său povesteşte că o apucă şi ora 22:00 în atelier, trasând cu ultimele puteri pe ou longitudinea şi latitudinea operei sale. Iar alteori se trezeşte noaptea din somn pentru a nota un model ce-i vine în minte.

Are tot felul de carnete cu schiţe, planşe, motive, unele făcute din minte, altele inspirate din bolta unei catedrale sau de aurul verde al unei flori din grădină. Când pune mâna pe chişiţă are un model în minte, dar uneori pleacă de la o idee, îşi schimbă părerea şi ajunge la un alt model. Aşa a ajuns să inventeze o tehnică nouă, desenând în ceară, adăugând modele peste modele. Rezultatul i-a plăcut foarte mult unui anticar şi a revoluţionat lumea ouălor închistrite cu tehnica "antichité".

Dar la baza fiecărui model stă un fel de gherghef, un anume calapod al unui motiv popular. "E foarte greu să tragi cu chişiţa acele linii atât de fine. Careurile se fac cel mai greu, e foarte obositor să realizezi acest gherghef, aceste pătrate, pe care apoi să aplici cu ceară", spune încet, parcă să nu deranjeze, Otilia Mahu, fiica Luciei Condrea, şi ea o meşteră vestită în ţară, care a învăţat meserie, evident, de la mama sa.

Pe Lucia o vezi la concursurile interne sau acasă la muzeu, vara, dând lecţii de închistrit japonezilor sau altor persoane sosite de la capătul lumii, din Australia, Noua Zeelandă, din America sau de mai aproape, din Europa. Dă lecţii îmbrăcată într-un costum popular huţul vechi, cu o cămaşă veche de 150 de ani, spălată în şapte ape, cu motivul "coarnele berbecului", şi catrinţă. Pe cap poartă un batic venerabil de la Cernăuţi.

Ouăle ce urmează să fie pictate de Lucia sunt pregătite în prealabil de soţul său. El le goleşte, creând un foarte mic orificiu, bagă apoi presiune cu o pompiţă, pentru a verifica dacă sunt rezistente şi dacă nu au fisuri. "Şi când vin turiştii să le vindem un ou eu le fac proba", spune Traian Condrea. Doar ouăle de struţ, la care Lucia lucrează şi o lună, sunt cumpărate de la anumiţi producători. La fel şi vopselele, dar nu toate, pentru că se folosesc şi din cele naturale: roşu din coji aurii de ceapă, maro din coji de nucă, negru din corn de bou ars în foc, cu apă.

TEHNICA TRADIŢIONALĂ
Tehnica des utilizată este cea tradiţională. La aceasta se foloseşte ceară de albine topită şi chişiţa, o unealtă a cărei denumire vine din ucraineană: pisaite, pişite înseamnă a scrie în dialectul slav. Cum se lucrează? Pe oul alb se trasează linii cu ceară cu acest instrument. Dacă oul este introdus în culoarea galbenă, partea acoperită cu ceară va rămâne necolorată, albă. În faza a doua, dacă galbenul se doreşte a fi păstrat, el este protejat prin acoperirea cu ceară, iar partea rămasă descoperită poate fi pictată în altă culoare.

Şi tot aşa, din pas în pas, urmărindu-se ghergheful, liniile, figurile, se ajunge, uneori prin zeci de colorări, la modelul dorit. "Pe o plită sau un grătar de sârmă şi la temperatura plitei, ceara se topeşte. Se şterge cu o cârpă curată şi astfel apar culorile", dezvăluie Condrea. Trebuie spus că modelele Luciei sunt unice. Fiecare ou reprezintă un unicat. "Eu respect motivele vechi, naive, ale poporului, ale unui încondeietor obişnuit, dar la unele mi-am adus propria contribuţie şi le-am modificat după propria viziune."

La modelul "antichité" se foloseşte tehnica tradiţională cu ceară în relief şi, plecând de la motivele tradiţionale şi adoptând simboluri personale, a reuşit să creeze desene originale. Nu există două motive la fel, toate sunt unicate. La cel antichité, folosind tehnica cu ceară în relief, a avut ideea să pună ceară colorată pe ou şi, cu ani în urmă, cineva din Luxemburg i-a spus: "Mie mi-ar plăcea aşa un model", iar Lucia a ajuns să facă nişte modele numai cu ceară care au fost foarte apreciate în toată Europa. Ele se numesc "antichité" datorită culorii în primul rând, fiindcă seamănă cu modele foarte vechi.

MUZEUL
Într-o clădire cu etaj au fost aranjate 19 vitrine cu peste 2.000 de ouă, majoritatea închistrite de Lucia, celelalte aparţinând altor meşteri din toată lumea. Muzeul a fost inaugurat la mijlocul lui 2008, iar de atunci mii de oameni i-au călcat pragul. Ideea muzeului i-a venit Luciei cu ani în urmă, când veneau la ea acasă străinii, de se strângeau la poartă maşinile ciopor. S-a gândit să creeze un spaţiu corespunzător pentru a expune ouăle, astfel încât să poată fi admirate în condiţii optime, să fie puse în evidenţă aşa cum trebuie. \

Şi pentru că avea şi multe ouă ale unor artişti renumiţi din străinătate, cu care s-a întâlnit la expoziţii şi a făcut schimb, Luciei i-a venit ideea să înfiinţeze şi un muzeu internaţional al ouălor. Aici găsim piese sculptate, învelite în aur. Ouă cu pietre preţioase, un ou conţine un fragment din roca vulcanului Etna. Ouă din China, din Elveţia, Japonia, India (Kashmir), Africa de Sud, Cehia, Slovacia. O imitaţie a celebrului ou Faberge. Ouă pictate, ouă traforate, ouă decorate din Ungaria, ouă de lemn din îndepărtata Siberie, din Egipt, pictate cu elefanţi din Indonezia.

Există şi o colecţie de ouă foarte vechi, de 100 de ani, cu modele huţule. Din cele 19 vitrine ale muzeului, una este dedicată părinţilor soţilor Condrea şi tuturor femeilor. "Pe fiecare ou este câte o icoană care corespunde unei femei care a lucrat în casă, pentru familie, costume, pentru a merge la biserică. Reprezintă preţuirea noastră în lucrul ce s-a făcut pentru credinţă în această zonă."

Afluxul creşte la muzeu o dată cu "Festivalul ouălor încondeiate", ce are loc în fiecare an la 28 martie. În 2007, Universitatea de Arte din Iaşi i-a organizat Luciei o expoziţie. Oamenii de artă s-au mirat cum poate să facă asemenea minunăţii fără pregătire de specialitate. Graficianul Pătraşcu, profesor universitar, a spus despre ea că este ca un Brâncuşi care face ouă. În străinătate, pentru modele abstracte, i se spune Picasso al artei închistritului. Doamna Condrea este considerată o artistă cu ouă de "aur".

PREMII INTERNAŢIONALE
Premii a luat nenumărate. Ultimele distincţii, marele premiu al festivalului de la Tours (Franţa) şi cel de la Compiegne, lângă Paris, Prix "Coutte Coeur", care se acordă artiştilor, le-a obţinut în 2009. Nu face faţă la câte expoziţii, festivaluri şi concursuri este invitată în ţară şi în străinătate. Deja a primit o invitaţie pentru o expoziţie care va avea loc anul viitor în Germania. Munca este enormă, dar există nu doar satisfacţia creaţiei, ci şi cea materială. Pentru că a ajuns la o anumită cotă.

Sunt mari colecţionari din Europa care cumpără ouă închistrite numai de la ea şi au colecţii "Condrea" la ei acasă. Mândru de soţia sa, Traian Condrea crede că până şi artiştii internaţionali se inspiră de la ea, "măcar la împărţirea primară a oului". Ouăle sale stau în muzeele lumii. Muzeul din Dresda a cumpărat de la artistă şapte ouă, la fel şi unul din Elveţia. În ceea ce priveşte câştigul material, acesta vine de la colecţionari. Juriile internaţionale, când se referă la lucrările ei, vorbesc despre "arta Condrea" ca despre ceva încetăţenit în limbajul universal.

Unicitatea Paştilor în Bucovina
Oul închistrit are o veche tradiţie la Moldoviţa, el fiind oferit ca o recompensă. "Mergeau înainte băieţii la fete şi le udau, era ceva original de Paşti cum le udau cu o cană cu apă. Acum s-a schimbat, s-au modernizat băieţii, le udă cu parfum, cu spray. Drept răsplată că ai vizitat o fată şi ai udat-o, primeşti un ou încondeiat. Oricum, la Moldoviţa, Paştile se sărbătoresc într-un mod unic. Aici oamenii ţin cu sfinţenie postul.

În ziua dinaintea sărbătorii îşi pregătesc coşul pascal cu bucate tradiţionale - pască, un cozonac mai special numit babă, care are o gaură în care se pune cel mai frumos ou care este stăpânul coşului pascal, ca simbol al Paştilor şi al bucuriei Învierii Domnului. Foarte mulţi oameni din ţară vin aici. În curtea bisericii se formează un careu în care se adună o mulţime imensă de oameni (comuna Moldoviţa adună 6.000 de locuitori, - n.r.). Şi fiecare are un coş cu un aranjament excepţional din care nu lipsesc ca acoperiş un ştergar românesc şi toate bucatele tradiţionale.

Însă se mănâncă de frupt abia dimineaţa, pe la 10:00, după slujbă şi sfinţirea bucatelor şi după ce se gustă anafura", povestesc membrii familiei Condrea.

Alte motive
"Cărarea biruinţei" - cărarea omului în viaţă, prin puterea credinţei. Sunt reprezentate pământul, o cruce care cuprinde tot pământul şi biserici stilizate.

"Cărările tristeţii" - o ţesătură de linii foarte complicate, căi mai dificile ca într-un labirint, ce reprezintă gândurile omului când este supărat, necăjit, bolnav. Şi mai sunt nişte figuri mici, ca nişte aşchii albe ce reprezintă coroana de spini de pe capul Domnului Iisus Hristos.

"Motive zoomorfe" - mielul, iedul alb sunt reprezentaţi fiindcă sunt fiinţe pure şi o jertfă adusă Domnului, iar peştii reprezintă perpetuarea credinţei.

"Oul pentru părinţi" - este un ou închistrit în memoria părinţilor. În memoria ei e reprezentat un macat, un aşternut. Şi mai sunt reprezentate mâinile unite ale mamei şi tatălui. Ei sunt împreună şi se odihnesc acoperiţi de macat.