Complot anti-Pacepa

EUGEN CIUFU, GABRIEL BURLACU

Jurnalul National: Domnule Cristescu, ati fost directorul Statiunii Baile Herculane in plina perioada a comunismului, statiune frecventata de mai-marii regimului Ceausescu. Pe langa stresul prin care treceati pentru a le asigura VIP-urilor tot confortul ati avut parte totusi si de intamplari dramatice, care au avut ca actori principali personaje de prim rang ale statului roman.

Ilie Cristescu: Asa este. Printre acestea s-au numarat chiar fostul sef al spionajului roman, domnul Pacepa, si chiar fostul prim-ministru al Romaniei, Ilie Verdet.

Despre Pacepa…

Pacepa nu prea obisnuia sa isi petreaca timpul pe la Herculane. Era cam strain de statiune in comparatie cu altii, care erau aproape omniprezenti. Numai ca, inainte de 1978, an in care a parasit in graba Romania, deci cu mai putin de un an inainte de acest lucru soseste Pacepa in statiune, impreuna cu fata lui. A refuzat atunci sa locuiasca intr-unul dintre hoteluri, drept pentru care a acceptat varianta sederii intr-unul din apartamentele Securitatii pe care il detinea in vecinatatea Primariei. Atunci mi-aduc aminte ca eu m-am ocupat de meniul lui impreuna cu comandantul Securitatii, generalul Mincu parca-l chema. Asta mi-a spus: "Ilie, cu tovarasu’ trebuie sa fim foarte atenti, ca este un om extrem de serios si important, ca, uite, este mana dreapta a lu’ tovarasa".

De ce venise la Herculane?

Fusese pe la Resita, daca-mi amintesc bine, si in drumul de intoarcere au vrut sa stea cateva zile si pe la Herculane, pentru relas.

Si au inceput problemele…

Dar ce probleme, domnule, ca nu ma gandisem eu niciodata la ce urma sa se intample, ceva cu iz puternic de atentat. Masa hotarasem noi sa o ia la Restaurantul Grota Haiducilor. Inainte vorbisem chiar si cu doctorita veterinara pentru niste analize in prealabil si sa stea in bucataria restaurantului pana ce se serveste masa. Oricum, era un meniu destul de bine pus la punct. Numai ca la aperitivul rece au venit astia de la Securitate cu cas proaspat, ca supliment. Era un maior pe nume Petre, care, saracul, s-a si prapadit dupa aia. Casul il adusesera de pe Valea Cernei. Au luat si au mancat, dar nu mult. A mancat si fata lui. Ceilalti de la masa, cand au vazut casul proaspat, au mancat pe rupte in comparatie cu ei. Unul, Teodor Borca, economist care se ocupa cu aprovizionarea, a mancat mult. A doua zi toti au dat in dizenterie si se simteau rau de tot. Teodor asta, mai ales, avea capul umpflat extrem de tare. Imediat, de la Bucuresti au trimis control pentru evenimentul care se intamplase. Ma rog, medicii au venit pentru domnul Pacepa, nu stiu ce le-a administrat, ca pana la urma si-a revenit si el, si fetita.

Cine venise de la Bucuresti?

Venisera cativa colonei de la Securitate, care ma luasera direct pe mine la rost, ca eu sunt de vina, ca eu sunt responsabil. Mai aveau putin si ma arestau. Am recunoscut ca eu am facut meniul si le-am precizat faptul ca doctorita Eleonora Grama facuse inainte analizele si ca poate confirma corectitudinea rezultatelor, pentru ca era chiar acolo. Mai ales ca dispozitiile mele fusesera incalcate prin suplimentarea meniului stabilit de mine tocmai cu acel cas adus din exterior tocmai de oamenii din sistemul de securitate. Le-am zis si de maiorul Petre. Problema mare era ca li se parea suspect de ce nu mancasem si eu cas, la randul meu.

Fara valuri

Pacepa ce reactie a avut?

Nici un moment nu s-a exteriorizat. In pofida starii de rau pe care o manifesta, atat, a venit la noi si a intrebat cine a adus casul si a spus ca totusi trebuia sa se faca si analizele. In rest, intreba mai apoi descumpanit cum de a fost posibil asa ceva. Oricum, din cate am observat nu a vrut sa faca din chestia asta o drama, a retinut cat a putut derularea lucrurilor in asa fel incat sa nu creeze valuri mari. Oricum, era un om sobru de tot si, cand se spuneau bancuri, radea cu retinere. Atitudine care era accentuata si de ochelarii fumurii pe care-i purta.

Ce va face pe dumneavoastra sa credeti ca a fost ceva necurat la mijloc si nicidecum o intamplare nefericita de infestare cu cine stie ce bacterie?

Intamplarea face ca aproape toti cei care au participat la pregatirea acelei mese pentru Pacepa au murit dupa aceea, la un interval relativ scurt unul fata de altul. Directorul asta cu aprovizionarea, Teodor, a murit, bucatarul-sef a murit, maiorul Petre a murit. Fata de acesta din urma sa fac o paranteza si sa spun ca la cateva saptamani a plecat la o specializare in Germania. Cand s-a intors de acolo, intr-o seara, dupa program, a tinut neaparat sa ma traga deoparte si sa-mi spuna ca la Ambasada Romaniei din Germania a fost oprit de cativa angajati de acolo, pentru ca auzisera ca este din Herculane. Astia l-au intrebat ca atunci, cu ocazia mesei lui Pacepa, cu casul adus de maiorul Petre din Herculane, de ce nu s-a intamplat ceea ce trebuia sa se intample... Adica sa moara Pacepa… Ca sa revin, maiorul asta era tanar, avea aproape 40 de ani, a facut subit cancer la gat si s-a prapadit in cateva saptamani. La fel si bucatarul-sef, a murit si el tot de cancer galopant.

Dupa ancheta nu vi s-a intamplat nimic?

Nu, atata doar ca aceia de la Bucuresti ne-au spus ca s-a ajuns la concluzia ca n-a fost nimic grav, ca totul a fost doar o chestiune intamplatoare, banala, dar despre care aveam interdictie sa vorbim. Ne prezentasera o varianta ca cheagul folosit de taranul de unde luasera casul nu fusese chiar bun. Ce sa zic, nici motivul nu-l gasise bine. Sa fi fost unul logic. De la cas nu se face niciodata dizenterie, casul strange la stomac…

Prim-ministrul razvratit

CRIMA. In vila de protocol din Herculane, fostul prim-ministru Ilie Verdet trebuia injunghiat in timpul somnului

Despre Verdet…

Prima prapastie intre Nicolae Ceausescu si Verdet a pornit, din cate am aflat ulterior, din discutiile purtate cu fostul prim-ministru al PCR de la o mica ranchiuna. Pe atunci, toti membrii Comitetului Central trebuiau sa mearga sub obladuirea lui Nicolae Ceausescu la mare, la Neptun. Intr-una din discutiile pe care le-am purtat, Verdet imi zice ca pur si simplu s-a saturat de familia Ceausescu. Mi-a zis atunci ca pur si simplu nici nu mai voia sa-i mai vada in fata ochilor, pentru ca se saturase sa-i mai vada toata ziua. Mai ales sa se mai duca la mare cu ei. Mi-aduc aminte ca mi-a zis ca nu era vorba despre el, ci in mod deosebit de tanti Leana, care nu o inghitea pe madam Verdet. Ca sa vedeti care era lumea acolo sus intre ei si sa va dati seama de unde incepeau sa scartaie toate. Madam Verdet era nemtoaica, din Secu. Cum era si normal, stia si limba lui Goethe. Si, ca sa exerseze, se abonase la revistele nemtesti de pe atunci: Vogel, Die Welt, nu stiu mai care… Pe atunci era voie sa citesti presa straina. Ce se intampla… Astia vorbeau prin casa ce mai scrie prin reviste si asa s-a ajuns ca Verdet sa fie cu mult mai informat, cand avea sedintele Comitetului Executiv, in ceea ce priveste evenimentele politicii internationale decat toti ceilalti membri ai comitetului, dar si fata de Ceausescu. Si asta pentru ca, probabil, lui Ceausescu aparatul de securitate ii dadeau informatii filtrate.

Avea serviciu paralel de informatii…

Toti se intrebau, domnule, cate stie Verdet si nu puteau intelege care sunt sursele de informatii ale lui Verdet. Si, din cate povestea Verdet, l-au chemat intr-o audienta speciala, drept pentru care l-au intrebat direct, fara menajamente, de unde stia atatea lucruri despre politica internationala. Si Verdet, fara sa stea prea mult pe ganduri, le-a spus direct si sincer ca de la nevasta-sa, care citea chestiile alea in presa germana. Cand a auzit tanti Leana ca madam Verdet citea din presa straina, ce a facut, domnule? L-a convins pe el sa hotarasca interzicerea comercializarii tuturor publicatiilor straine pe teritoriul tarii noastre. Asta probabil ca sa nu se creada probabil ca este vreo alta femeie mai-mai decat ea. Dar, in pofida hotararilor radicale si fara judecata pe care le lua cuplul Ceausescu, madam Verdet tot a reusit sa pastreze priza cu literatura germana. La noi in statiune veneau foarte multi turisti germani care in sejur mai aduceau cate ceva de citit. Ziare, carti pe care le uitau prin camerele de hotel. Noi aveam un neamt ca angajat, pe nume Kraus, caruia i-am zis sa stranga el toate aceste mici "suveniruri" si sa mi le pastreze. In momentul in care venea familia Verdet in vacanta la Baile Herculane, nevasta-mea ii inmana toate aceste publicatii. Uneori mai reuseam sa-i mai si trimitem ziarele la Bucuresti prin diversi intermediari.

Daca aveati o relatie apropiata cu fostul prim-ministru si stiati de relatiile reci ale acestuia cu familia Ceausescu, nu v-a destainuit vreodata Ilie Verdet elemente de culise ale puterii acelor vremuri?

Ca o paranteza la chestia asta mi-aduc aminte ca Verdet mi-a zis odata ca discutiile mai serioase sa le purtam la 80 de metri departare de hotelul partidului pentru a nu exista riscul interceptarii. Pentru ca securitatea realizase ca intre mine si Verdet se formase o legatura mult mai apropiata decat era prevazuta si voiau sa ma indeparteze de el. Pentru ca ii macina faptul ca noi doi discutam mult plimbandu-ne pe jos prin statiune. Asa ca intr-o zi mi-au propus sa ma detaseze la Biroul extern de turism din Paris. Dar, pentru ca nu ne lasau si cu copiii, sa se asigure ei ca nu ramanem acolo, nu am fost de acord. Totusi, ma tenta chestia asta. Si am indraznit sa ma sfatuiesc cu Verdet. El, pentru ca fusese avertizat de nu stiu cine ca vila unde statea era ascultata, in momentul in care l-am intrebat daca sa ma duc la Paris sau nu parca nici nu ma auzise. Nici eu nu am insistat atunci. Cand am coborat spre centrul statiunii, dupa ce am iesit din vila, el a inceput brusc: "Stii ca acolo sus m-ai intrebat de Paris". Si atunci mi-a zis sa fiu sincer si sa-i spun daca sunt agatat de vreun grad prin Securitate. Eu i-am zis ca nu. La care el mi-a subliniat atunci sa nu ma duc la Paris. Tot in discutia asta, cand ma sfatuiam cu el tot asa in stilu-i caracteristic, Verdet ma intrerupe si-mi zice: "Ba Ilie, mi-e scarba de tot! Uite, am fost chemat, inainte de a veni incoace, la tovarasu’. Era si tovarasa acolo, in biroul lui. Mi-a zis Ceausescu: «Ba Verdet, ce ai tu cu tovarasa mea?» La care eu (n.r. - Verdet) i-am zis ca tovarasele noastre sunt bune tovarase de viata, dar care nu au ce cauta in treburile politicii de stat. Ca, daca vor sa aiba activitate, sa se ocupe de alte probleme: in activitatile sociale, crucea rosie, sau altele, dar nu in probleme de stat". Si atunci, Verdet i-a reprosat pentru prima oara lui Ceausescu ca nu poate sa vina la sedinte, sa se duca la guvern sa transmita ceea ce aveau de facut, si nici una-nici alta tovarasa, care era primvicepremier, il contrazicea fatis. Mai mult, a doua zi la fiecare minister sa se aplice hotararile Elenei Ceausescu si nicidecum cele luate de presedinte si premier. La care, Ceausescu i-a zis ca sa nu-l paraseasca, ca voia sa-l faca mare, iar Verdet a refuzat propunerea de a deveni mare in acele conditii. Probabil, zic eu, mi-a povestit toate acele chestii pentru ca in perioada aceea Verdet trecea printr-o stare destul de mare de disperare. La Bucuresti, desi era pazit zi si noapte de oameni inarmati, ii sparsesera casa si lui, dar si copiilor in aceeasi perioada de timp. Avea un baiat si o fata. Chestie care s-a dovedit o actiune de intimidare, pentru ca dupa aceea la scurt timp a urmat indepartarea lui de la conducere. Dar ce m-a surprins si dupa aceea a fost ca despre Nicu Ceausescu nu avea o parere proasta. Zicea ca este un tip cu care se putea face treaba, dar care, din cauza Leanei, nu facea nimic.

Musafir nepoftit

Si in cazul Verdet, ati asistat la o intamplare nefireasca.

Mai intai de asta trebuie sa fac precizarea care poate ar face o anumita legatura logica. La o discutie la care mai erau prezenti Verdet si Surulescu, fostul director general al Combinatului Valea Jiului, pe care o purtam undeva intr-un loc destul de ferit, am asistat la ceva care atunci m-a cutremurat. S-a luat in discutie prima data ideea de complot impotriva familiei Ceausescu. Cand mi-am dat seama ce se incerca in discutia aia am vrut sa plec. Verdet nu a avut o atitudine respingatoare fata de idee. A zis numai ca nu e bine sa se faca ceva tocmai atunci. Ca nu e momentul, pentru ca si polonezii incepusera atunci sa se miste in sensul schimbarii infiintand Solidaritatea. Mi-a facut atunci parerea ca nu era convins ca atunci o sa reuseasca ceva, dar nici nu lasa deoparte ideea de inlaturare a Ceausestilor. Numai ca atunci probabil se gandea sau cauta un culoar favorabil.

Era vara lui 1981. Dupa ce a ajuns aici in statiune l-am simtit atunci ca era cam stresat. Cred ca era august, pentru ca venise in vacanta de vara. Manifesta o anumita teama. Atunci m-am gasit si eu sa ma sfatuiesc cu el daca sa intru sau sa nu intru in Frontul Democrat Roman, care era vestit pentru adversitatea pe care o manifesta fata de Ceausescu. De altfel, seful acestei grupari a si fost ulterior condamnat la moarte. A stat ce a stat si mi-a zis. Ba, daca vrei, intra in Front. Intr-una din seri sunau T-urile la el in camera cu fel de fel de chestii de la Bucuresti, ca s-a enervat atat de tare, incat mi-a zis ca le-a smuls din perete. A doua zi, imediat au venit de la Securitate sa-i spuna ca nu poate sa faca una ca asta, pentru ca este o persoana extrem de importanta si ca este bine sa tina contactele cu Capitala. Tot atunci mi-a zis ca in acea seara auzise prin podul vilei pe cineva care se tot fataia pe acolo. Incercau sa vada daca exista vreo posibilitate sa intre in apartamentul lui din pod. Acolo, in pod eu aveam si un birou. Au vazut ca nu pot si totul s-a amanat pentru a doua zi. El credea si despre mine la un moment dat ca sunt cu securistii, cu toate ca ii spusesem in fata ca nu am nici o treaba. A doua seara, familia Verdet ne-a invitat, pe mine si pe nevasta-mea, la ei in vila sa jucam carti. In timp ce jucam a venit aghiotantul la el ca sa-i ceara voie sa se duca sa se odihneasca, pentru ca, tin minte ca si acum, zicea asta ca ii este foarte somn, desi bause in ziua aia vreo trei cafele. Verdet i-a dat permisiunea sa se duca sa se culce. Noi am jucat ce am jucat, dupa care ne-am dus la culcare pe la zece si ceva. Atunci locuiam si eu in vila partidului. Inainte de culcare aveam obiceiul sa citesc dintr-o carte cateva pagini. In seara aceea nu mai gaseam romanul pe care-l parcurgeam. Nevasta-mea il vazuse jos, in club, cum ar fi acum livingul. Cand m-am dus dupa carte, ferestrele erau larg deschise, desi chiar eu le inchisesem inainte de partida de carti. Cartea n-am vazut-o, dar am inchis din nou ferestrele. Ma urc la sotie si ea imi zice sa caut cartea, ca este cu siguranta pe masuta din club. Cobor si vad cartea, dar, surpriza, geamurile erau iarasi deschise larg. Ma duc la nevasta-mea si-i zic patania. Ma rog, am citit ce am citit si m-am culcat. Pe la ora doua in noapte, oamenii care trebuiau sa puna la cale operatiunea respectiva au vrut sa intre in vila tocmai pe fereastra aia. Madam Verdet, care era de-o vigilenta iesita din comun chiar si in somn, a inceput sa-l zgaltaie pe barbatu-sau si sa-i spuna: Ilie, Ilie, vezi ca-i cineva, cineva vrea sa intre in vila. Astia au auzit ca sunt treji si si-au dat seama ca nu pot sa intre. Au ocolit si au sarit prin camera aghiotantului. In timpul asta, Verdet, trezit brusc, a venit direct la mine: "Domnu’ Cristescu, a intrat cineva in vila". M-am ridicat, am tras ceva pe mine si m-am dus glont la aghiotant, sa-l trezesc pe ala. Ala dormea dus de la somnifere. Puteai sa tai pe el si lemne. Noi, cand tocmai intrasem in camera aghiotantului, am dat peste intrus acolo, era la doi-trei metri de capul patului. Era un tip la vreo doi metri, cu barba, imbracat in negru. Era inarmat cu doua cutite. Unul l-avea in mana, iar inca unul in tinea, intr-o teaca, la picior. Verdet, si el un tip sportiv, a avut atunci inspiratia sa se repeada sub perna aghiotantului si sa-i smulga pistolul. Asa a reusit sa-l opreasca pe ala, care avea tendinta sa vina spre noi cu cutitul. I-a zis ca, daca misca, il impusca, iar ala n-a miscat deloc pana cand a venit politia pe care o chemase una din femei pe firul scurt. Mai apoi am aflat ca tipul ala era din comuna Comanesti, judetul Bacau, culmea, aceeasi comuna de unde era si Verdet. Oricum s-a aflat ca era un nume fals pe actul de identitate pe care-l avea la el. In tot acest timp, intrusul n-a scos absolut nici o vorba. Pana la urma s-a ingropat totul, pentru ca cei de la militie l-au scos pe ala. Au zis ca se imbatase, ca era un simplu cutitas de prin zona si ca trebuia sa ajunga la gara si ca a incurcat cararile. Oricum, tin minte ca cele doua cutite pe care le avea intrusul la el au fost luate de aghiotantul Mares.

De la ce credeti ca i s-a tras lui Verdet toata aceasta intamplare?

N-am de unde sa stiu toate dedesubturile. Dar, din ce am stat noi ulterior si am mai discutat, Verdet mi-a zis ca a mai avut un aghiotant al lui in care avea mai mare incredere decat in Mares si despre care, curios, a aflat ca l-a tradat. De fapt a spus anumite chestii, probabil niste secrete, unde nu trebuia.

"O FURTUNA INTR-UN PAHAR CU APA"

Contactat de Jurnalul National, generalul Ion Mihai Pacepa ne-a asigurat ca povestea de la Herculane este, mai mult, o furtuna intr-un pahar cu apa. El isi aminteste ca a fost acolo impreuna cu fiica sa, unde a mancat niste cas, de la o stana. O ora mai tarziu s-au simtit rau, au vomitat si au avut probleme stomacale, dar in cele din urma si-au revenit. Securitatea locala a anchetat cazul. Concluzia: ciobanul care facuse casul a avut un panaritiu (infectie la mana) si puroiul a ajuns in branza. "Alte persoane, care nu au vomitat imediat, au ajuns la spital, pentru control. Acolo s-a confirmat infectia de la panaritiu. Securistii l-au depistat pe cioban, care a confirmat povestea", ne-a spus generalul. (Marina Constantinoiu)