Cum s-a instalat Ion Iliescu in fruntea tarii

Alex Mihai Stoenescu pregateste un nou eveniment editorial. Dupa "Istoria loviturilor de stat", autorul se concentreaza pe analiza instalarii regimului post-ceausist.

Continutul stenogramei primei sedinte a Consiliului Frontului Salvarii Nationale este destul de bogat in informatii despre situatia reala a corpului politic prefigurat prin comunicat in noaptea de 22 decembrie 1989. Ea dezvaluie fragilitatea acestui prim corp politic al tarii eliberate, precum si distanta masurata in experienta, abilitate si subtilitate politica intre grupul de activisti ai partidului comunist, complotisti si agenti, condus de Ion Iliescu si personalitatile societatii civile puse pe lista CFSN. S-a comentat indelung asupra acelui moment, in care ar fi existat o directie politica democratica autentica imprimata de personalitati ca Doinea Cornea sau Ana Blandiana, in contrast cu neocomunismul sau perestroikismul lui Ion Iliescu. Asa ceva stenograma nu dezvaluie.

Ideea de la care a pornit Ion Iliescu in conducerea lucrarilor primei sedinte CFSN - pe care, de altfel, o numeste "plenara" - a fost aceea ca persoanele inscrise pe lista citita in seara de 22 decembrie la Televiziune sunt de doua categorii: revolutionari care si-au asumat riscul sa organizeze noua putere, care au infruntat gloantele, care au luptat cu teroristii fanatici ai lui Ceausescu, si personalitati cunoscute pentru atitudinea lor anticeausista, dar care au stat acasa si s-au uitat la televizor cum risca primii. Este adevarat ca pe lista citita la Televiziune si in Comunicatul din 22 decembrie publicat in Monitorul Oficial, pozitia lor era inversa: se incepea cu Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo TÃ¶kes... si se termina cu Ion Iliescu, acesta din urma, membru al unei conspiratii din interiorul sistemului, cautand legitimarea publica de opozant. Nu fusese un opozant, ci un disident, un adversar doctrinar din structurile de varf ale partidului comunist.

Disidenti reali, disidenti "facuti"

PE HOLUL TELEVIZIUNII. Vicepresedinte, presedinte, premier

Disidenta politica sub regim comunist este o atitudine, o divergenta ideologica, o actiune de partid a unei persoane sau a unui grup care se manifesta in interiorul puterii politice (in cazul nostru PCR sau institutiile oficiale ale statului).

Opozitia politica sub regim comunist este o atitudine, o actiune spontana sau organizata a unei persoane sau a unui grup apartinand societatii civile de a se opune, de a rezista in conflict deschis cu puterea comunista.

In apararea grupului sau si pentru a impune caracterul revolutionar al acestuia, Ion Iliescu va lansa, inca de la primele cuvinte adresate in sedinta, si prima informatie falsa: "Toti oamenii de aici sunt cei de pe baricade; Consiliul a fost constituit in pripa in noaptea aceea din cei care au fost prezenti in ziua respectiva in Piata Palatului si in alte puncte fierbinti".

1. Evident, Silviu Brucan, generalul Stanculescu, generalul Militaru nu fusesera la baricada, iar Casa Scinteii, de exemplu, nu fusese "un punct fierbinte". In realitate, singura legitimare publica a celor prezenti la acea sedinta - atat a disidentilor, cat si a opozantilor cunoscuti - era data de postul de radio Europa libera, de imaginea pe care le-o crease voit, ca urmare a unor intelegeri, cancelariile Marilor Puteri. Numerosi alti opozanti si disidenti - intre care peste 100 de detinuti politici aflati in puscariile din Romania sub acoperirea de infractori de drept comun - n-au aparut pe lista CFSN. Nu s-au regasit acolo, de exemplu, Petre Mihai Bacanu, nu s-au gasit revolutionarii Cassian Maria Spiridon, de la Iasi, si Marius Mioc, de la Timisoara, abia eliberati din inchisoare, cu dosare de detinuti politici pe rol. Fenomenul politic de legitimare in fata lumii si, mai ales, in fata Occidentului a grupurilor de disidenti sprijiniti de Moscova pentru preluarea puterii si aplicarea programului gorbaciovist de deschidere controlata nu a fost specific Romaniei, ci a functionat in toate statele comuniste europene. Poate cu exceptia Cehoslovaciei, unde o defectiune in scenariul sovietic a permis ascensiunea rapida la putere a lui Vaclav Havel. La inceputul lunii ianuarie 1990, Le Figaro facea apel la cei mai cunoscuti sovietologi francezi pentru a intelege mecanismele transformarii disidentilor romani in lideri ai noii puteri. Alain BesanIon arata ca disidentii partidului comunist din Romania au luat distanta de Ceausescu sub regimul lui Andropov si inceputul conducerii lui Gorbaciov, ceea ce este un indiciu ca proiectul inlaturarii lui Ceausescu era anterior perestroikai, si nu neaparat legat de rezistenta aceluia la perestroika. Ideea este si astazi extrem de penetranta, mai ales dupa ce istoricii romani au prezentat suficiente probe asupra tentativelor sovietice repetate de a-l indeparta pe Ceausescu incepand cu 1969. Annie Kriegel explica mecanismele diversiunii de la Timisoara si Bucuresti: "Cand situatia evolueaza spre o Â«situatie de crizaÂ», toate serviciile sovietice respective nu se limiteaza doar la a observa: ele elaboreaza, coordoneaza si pun in aplicare la fata locului modalitati de interventie, publice sau clandestine, dar toate dotate cu un echipament de camuflaj susceptibil, in caz de esec, sa impiedice detectarea implicarii sovietice"

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

2. Specialista in sovietologie dadea astfel, indirect, un raspuns si intrebarii asupra disparitiei teoristilor dupa 26 decembrie 1989. In sfarsit, FranIoise Thom, cunoscuta autoare, arata ca "Gorbaciov este cel care a provocat in mod evident succesiunea, cum a facut si in celelalte tari din Est"

3. Prin urmare, putem identifica pozitia revolutionarilor, din punctul de vedere al provenientei celor adunati la masa de lucru in ziua de 27 decembrie 1987 in calitate de Consiliu al Salvarii Nationale, ca fiind urmatoarea:

1. Un grup care actionase cu spijinul Armatei pentru lichidarea lui Ceausescu si a "teroristilor" sai - de fapt, grupul caruia Armata ii incredintase puterea politica - si care se organizase deja intr-o echipa de conducere. Grupul era constituit in principal din membri ai mai multor aripi ale complotului sovietic - Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Alexandru Barladeanu, Corneliu Manescu, Karoly Kiraly, capitanul de rangul I Emil "Cico" Dumitrescu - si din persoane care li s-au atasat la 22 decembrie, dovedindu-se solidari sau loiali acestui nucleu politic: Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Mihail Montanu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Dan Martian, Constantin Ivanovici, ca sa-i numim doar pe cei mai cunoscuti.

2. Un grup de intelectuali cu notorietate de opozanti: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Dan Desliu, Aurel Dragos Munteanu, Domokos Geza, Dumitru Mazilu, in spatele carora se aflau cancelarii europene care tineau legatura cu ei, ii protejau si le promovau imaginea, fie prin agenti acoperiti, fie prin functionari ai ambasadelor de la Bucuresti. Nu era vorba despre spioni, ci de personalitati revoltate, curajoase, folosite ca agenti de influenta pentru a crea imaginea de existenta a unei opozitii politice anticomuniste.

3. Revolutionari care jucasera un rol intr-o secventa a evenimentelor - numiti de presa mai tarziu "umplutura", pentru a arata lipsa lor de profil. De exemplu, Cristina Ciontu fusese persoana care facuse traducerile din limba rusa a convorbirilor telefonice cu sovieticii. Mihai Ispas il insotise pe Ion Iliescu cu masina la MApN s.a.

Activisti si ageamii

EMANATII. Mazilu, Iliescu, Voican: o parte din Biroul Executiv

Din punctul de vedere al pregatirii pentru gestionarea puterii - criteriu care a contat cel mai mult - , membrii CFSN se imparteau in doua categorii distincte: vechi activisti de partid cu experienta si ageamii (DEX: "incepator, novice, profan, om care nu se pricepe"). Cu aceasta imagine bine observata si inteleasa de liderul improvizat, transformata - prin acceptarea tacita de catre opozanti - in pozitie de conducere, grupul Ion Iliescu s-a prezentat inca de la inceput ca situat in varful CFSN de o maniera incontestabila. Pe timpul acelei sedinte, nimeni nu a contestat, nici macar nu a adus in discutie pozitia de sef, de presedinte al CFSN a lui Ion Iliescu. Decizia se luase, de fapt, la prima intrunire a nucleului CFSN de la MApN, in ziua de 22 decembrie 1989, incepand cu ora 16:00, dar o putem considera doar ca o decizie interna a grupului inca neinstalat la putere. Acest fapt va fi confirmat, prin exteriorizarea deciziei, de sprijinul acordat de Armata nucleului CFSN, in perioada 22-26 decembrie existand mai multe actiuni decisive ale conducerii MApN, fie sub comanda lui Stanculescu, fie sub comanda lui Militaru, in sprijinul exclusiv al lui Ion Iliescu si al echipei lui. Precizam aici ca Televiziunea nu a adoptat si consacrat public calitatea lui Ion Iliescu de lider al CFSN decat dupa citirea unor acte cu caracter oficial, primul fiind cel din 26 decembrie prin care se anunta desemnarea lui Petre Roman drept prim-ministru, ocazie cu care a aparut si formula "Ion Iliescu, presedinte al CFSN" drept semnatar al actului. Reamintim ca in Comunicatul CFSN citit de Ion Iliescu in seara de 22 decembrie, acesta a dat citire listei membrilor CFSN, iar in final a folosit formula: "... si, cu voia dvs., ultimul pe lista, Ion Iliescu". Cand, in ziua de luni, 25 decembrie, Virgil Magureanu citeste cel de-al doilea comunicat al CFSN, acesta este nesemnat. Al treilea comunicat CFSN, cel din 26 decembrie, care anunta executia sotilor Ceausescu este si el depersonalizat, desi documentul de infiintare a Tribunalului exceptional si de trimitere a sotilor Ceausescu in judecata - avand un caracter ilegitim si confidential - era semnat "Ion Iliescu, presedinte CFSN".

Intai faptele, apoi actele

O data cu disparitia fenomenului diversionist-terorist, o data cu consolidarea sprijinului acordat de Armata si cu dezvoltarea prin Televiziune a notorietatii lui Ion Iliescu drept factor de decizie in executarea fostului sef al statului si ca succesor al aceluia, acesta s-a considerat si a fost considerat de toti membrii grupului drept presedinte al CFSN. In plus, la prima "sedinta plenara" a CFSN din 27 decembrie 1989, Ion Iliescu a anuntat existenta unui Birou Executiv, care la acea data, dupa cum arata stenograma, nu avea decat doi membri: Ion Iliescu, presedinte, si Dumitru Mazilu, prim-vicepresedinte. Ion Iliescu va considera aceasta situatie ca batuta in cuie, inabordabila si fireasca, avand in vedere meritele din perioada de foc, 22-27 decembrie, si, in consecinta, va anunta de mai multe ori in timpul intalnirii ca "Biroul Executiv" a facut sau va face, dupa care va cere completarea acestuia. Singurul argument adus de Ion Iliescu pentru aceasta atitudine - argument repetat aidoma timp de 16 ani - a fost acela al "celor care si-au asumat raspunderea" in momentele cele mai dramatice. Adica el si grupul care s-au constituit in jurul lui. Faptul este incontestabil: Ion Iliescu si grupul sau si-au asumat raspunderea preluarii puterii de la Ceausescu, in conditii de haos si vid de putere, avand si un program, cel al lui Mazilu, mult avansat fata de alternativele propuse de Dascalescu si Verdet. Numai ca raspunderea nu se poate reduce doar la preluarea conducerii si la drepturile morale care o urmeaza, ci si la cei 942 de morti cazuti dupa preluarea raspunderii de catre Ion Iliescu si CFSN-ul de atunci. In timpul intrevederii liderilor CFSN din 27 decembrie 1989 - inainte de intrunirea CFSN - cu ambasadorul sovietic Evgheni Tiajelnikov, Ion Iliescu va declara: "Avem o sedinta cu acest prim nucleul (30 de persoane) pe care vrem sa-l largim pana la 101 membri. Intre acestia vor fi 41 de presedinti ai consiliilor judetene ale Frontului"

4. La intrebarea lui Tiajelnikov: "Va fi un Birou al Consiliului?", Petre Roman raspunde: "Deocamdata, practic, Biroul a actionat. S-a constituit si a actionat sub focul armelor si a facut fata teroristilor"

5. Era vorba de grupul restrans din jurul lui Ion Iliescu. Birou Executiv al CFSN va deveni numai dupa sedinta CFSN, care a urmat intalnirii cu ambasadorul URSS.

Secventa ilustrativa, peremptorie a situatiei reale a Biroului Executiv din cadrul sedintei CFSN din 27 decembrie contine si semnificatia esentiala a acelui organism si a acceptarii lui Ion Iliescu in fruntea lui - provizoratul:

"Ion Iliescu: (...) Un alt punct pentru functionarea noastra operativa ar fi sa organizam un Birou Executiv. Avem in Birou un presedinte si un prim-vicepresedinte. Propun sa avem inca doi vicepresedinti. Intre acesti doi as propune o femeie. Eu propun pe Ana Blandiana si Karoly Kiraly.

Ana Blandiana: Va multumesc, dar eu nu pot. As face prost ceea ce as face, pentru ca nu ma pricep. Vreau sa fac bine ceea ce fac. Ceea ce este valabil pentru majoritatea, nu este valabil pentru femei. Pe de o parte; pe de alta, am avut toti o asemenea oroare de reprezentarea femeilor. Va multumesc inca o data, dar nu pot.

Ion Iliescu: Pentru ca lucrurile erau concepute in stil cadrist.

Ana Blandiana: Bine, atunci eu il propun pe Mircea Dinescu.

Ion Caramitru: S-ar putea ca in cele trei luni sa inveti ceva pentru poezia ta.

Ion Iliescu: Suntem toti provizoriu. Unii vor confirma, altii vor infirma"

Care sunt faptele de opozant?

6. Este unul din momentele-cheie ale preluarii puterii. Asa cum aratam, la afirmatia lui Ion Iliescu: "Avem in Birou un presedinte si un prim-vicepresedinte", nimeni nu intreaba cine i-a numit, cine a hotarat ca Ion Iliescu sa fie presedinte, iar Dumitru Mazilu prim-vicepresedinte, din moment ce prima sedinta a CFSN, sedinta de numiri, era cea la care tocmai participau? Lipsa de reactie a celorlalti membri este cea care l-a adus pe Ion Iliescu inca de la inceput in fruntea statului. Ce fapte ar fi putut legitima aceasta pozitie? Singura actiune cunoscuta a lui Ion Iliescu din acea perioada era citirea Comunicatului din seara de 22 decembrie. Acela nu angaja desemnarea unui conducator. Populatia, precum si reprezentantii societatii civile de la sedinta din 27 decembrie nu stiau, de exemplu, ca a doua actiune/decizie a lui Ion Iliescu fusese infiintarea Tribunalului exceptional care i-a judecat pe Nicolae si Elena Ceausescu. Alte decizii sau actiuni importante, hotaratoare ale lui Ion Iliescu din acea perioada nu se cunosc nici astazi. Disidenta lui Ion Iliescu s-a rezumat la cateva intalniri prin parcuri cu Virgil Magureanu si Nicolae Militaru. Nici unul din mesajele sale anti-Ceausescu n-au devenit publice. Scrisoarea celor sase l-a luat prin surprindere.

Fragment din lucrarea DIN CULISELE LUPTEI PENTRU PUTERE, 1989-1990. PRIMA GUVERNARE PETRE ROMAN de Alex Mihai Stoenescu, in curs de aparitie la Editura RAO

PLENARA
"Ideea de la care a pornit Ion Iliescu in conducerea lucrarilor primei sedinte CFSN - pe care, de altfel, o numeste Â«plenaraÂ» - a fost aceea ca persoanele inscrise pe lista citita in seara de 22 decembrie la Televiziune sunt de doua categorii: revolutionari care si-au asumat riscul sa organizeze noua putere, care au infruntat gloantele, care au luptat cu teroristii fanatici ai lui Ceausescu, si personalitati cunoscute pentru atitudinea lor anticeausista, dar care au stat acasa si s-au uitat la televizor cum risca primii"

AMORF
"Din punctul de vedere al pregatirii pentru gestionarea puterii - criteriu care a contat cel mai mult - , membrii CFSN se imparteau in doua categorii distincte: vechi activisti de partid cu experienta si ageamii"

MERITUL
"Faptul este incontestabil: Ion Iliescu si grupul sau si-au asumat raspunderea preluarii puterii de la Ceausescu, in conditii de haos si vid de putere, avand si un program, cel al lui Mazilu, mult avansat fata de alternativele propuse de Dascalescu si Verdet"

SECRET
"Populatia, precum si reprezentantii societatii civile de la sedinta din 27 decembrie nu stiau, de exemplu, ca a doua actiune/decizie a lui Ion Iliescu fusese infiintarea Tribunalului exceptional care i-a judecat pe Nicolae si Elena Ceausescu. Alte decizii sau actiuni importante, hotaratoare ale lui Ion Iliescu din acea perioada nu se cunosc nici astazi"

MISTER
"Disidenta lui Ion Iliescu s-a rezumat la cateva intalniri prin parcuri cu Virgil Magureanu si Nicolae Militaru"

AUTORUL