Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sambata, duminica si luni am iesit in strada alaturi de ceilalti manifestanti, impreuna cu prietenii mei, studenti si proaspat absolventi. De ce am iesit? Pentru ca pur si simplu nu am mai simtit ca traim intr-o tara libera.
La fel ca toti tinerii din generatia noastra, care nu-si mai amintesc mare lucru din perioada comunista sau care s-au nascut dupa, si noi am fost manipulati de mass-media si politic. Ni s-a spus ca ceea ce se intampla in societatea in care traim nu e treaba noastra. Ca oamenii educati nu se amesteca cu oamenii de rand. Ca noi nu avem problemele lor, ca la noi in tara nimic nu se face ca lumea si ca asta e starea de fapt. Ca a te revolta impotriva acestor stari de fapt este sinonim cu a fi imatur, needucat. Ca noi oricum o sa plecam afara si o sa scapam din tara asta imposibila.
Totusi, ce-am vazut la televizor aducea cam mult cu o filmare celebra pe net, de la mineriade, in care un brav ocnas povestea despre cum au intrat in Bucuresti ca sa opreasca teroristii si sa le confiste "masinile de scris automate", "creioanele cu care scriu manifeste" si, bineinteles, drogurile.
Am vrut sa vedem cu ochii nostri ce se intampla de fapt. Am iesit cu camerele. Din pacate, nu am iesit si cu adidasii de alergat, dar moda revolutionara se invata din mers.
Nu sunt in masura sa fac o analiza completa a fenomenelor din ultimele zile. Pot in schimb sa va prezint cateva scurte episoade pe care le-am trait personal luni si marti, in timpul unei vizite la Sectia 3.
Jandarmeria primeste ordin sa intervina mai ferm
Luni, 16 ianuarie 2012, am simtit aceasta fermitate pe propria piele. Eram in multime cu B., cu camerele de filmat. La un moment dat, un grup mare de tineri a pornit inspre Piata Unirii. Noi oricum trebuia sa mergem inspre Tineretului ca sa incarcam una dintre camere, asa ca am decis sa urmam grupul, in ideea ca poate mai surprindem niste cadre si pe drum.
Protestatarii au intrat, la un moment dat, pe strada. Jandarmeria a facut cordon, si a inchis multimea. Din pacate, multimea revenise deja pe trotuar de bunavoie in momentul interventiei. Multi oameni care veneau pur si simplu din centrul vechi, de la o seara in oras, sau care erau in fata chioscurilor din zona au fost prinsi la mijloc si retinuti. Cineva era cu branza telemea in plasa, incercand sa le explice fortelor de ordine ca o cumparase pentru el, nu ca sa o foloseasca in scopuri violente.
Oamenii au vrut sa se legitimeze. Scosesera actele si le tineau in fata jandarmilor, dar acest drept le-a fost refuzat. S-a tras cu gaze lacrimogene sau, daca e sa ii credem pe cei de la Jandarmerie, agitatia a ridicat in aer praf imbibat cu gaz lacrimogen de ieri.
Cand vestea despre actiunile fortelor de ordine a ajuns la urechile celor de la Universitate, multi au venit sa vada daca prietenii lor sunt in regula. Unii au intrat in multime, sa-si vada prietenii, crezand in naivitatea lor ca nici acest lucru nu e ilegal. Au fost retinuti, de asemenea, sub pretextul ca "Acum nu mai pot pleca". Nu ni s-a dat nici o explicatie. Oamenii cereau insistent perchezitie si legitimare la fata locului, in conformitate cu Legea 550 din Codul Penal. Din pacate, multimea si jandarmeria nu au putut sa rezolve aceasta disputa legislativa decat la sectii.
Sa invatam sa circulam corect!
Am auzit ca in duba mare au urcat si doi copii, de 13-14 ani. Personal nu i-am vazut, dar, o data ce am ajuns la sectie, un afis m-a iluminat despre un posibil motiv pentru retinerea lor: "Trebuie sa invatam sa circulam corect de mici".
Preocuparea pentru orientarea in trafic era, de fapt, una prioritara pentru fortele de ordine, asa cum urma sa descoperim in duba. Dupa ce ne-au plimbat un pic pe bulevard, escortele noastre si-au dat seama ca, de fapt, nu stiu unde merg, fiindca nimeni din coloana de masini nu stia unde e Sectia 3. Dupa ce am aflat, cu chiu cu vai, ce strada cautam, cativa dintre noi s-au oferit sa-i ajute pe baietii de la volan sa se orienteze.
Sectia 3 – un loc de altfel linistit
La Sectia 3, unde ne-au dus pe noi, toata lumea se purta civilizat. In afara de cateva referiri fugare la sistemul reproducator al cabalinelor, jandarmii si ofiterii de politie au fost calmi si politicosi. Propozitiile care incepeau si se terminau cu "Manca-v-as" nu ar fi putut sa fie privite ca o amenintare decat de bietul cetatean pomenit mai devreme, care ajunsese cu telemeaua la sectie.
Am stat pe coridoarele sectiei, decorate cu zvastici si urme de palme negre lasate de vizitatorii care fusesera amprentati inaintea noastra. Arta contemporana de pe pereti se asorta minunat cu guma de mestecat innegrita de pe jos. Aparatul de cafea nu functiona, iar unul dintre jandarmi, care tocmai savura o bautura calda dintr-un pahar de automat de cafea/ceai, ne spunea ca nu avem de unde sa gasim altceva de baut aici – "decat apa de la baie".
La o barfa, sa mai treaca timpul
Am refuzat politicos sa fiu amprentat si fotografiat, alaturi de alti cativa retinuti care nu se grabeau suficient de tare acasa incat "sa termine mai repede, cu o amenda mica". In nesimtirea noastra, punctata subtil de unul dintre ofiteri, nu ne gandeam si la actele pe care ei le au de completat in urma refuzului.
Printre discutiile despre comportamentul nonverbal si felul in care a fost el tratat in filmul "Lie to Me", purtate cu un jandarm foarte simpatic, mai auzeam si conversatiile din camera de amprentare: "Oooo, domnule Cutare, cantati un pic la pian?". Tonul se schimba in functie de profilul celui care intra, iar ofiterii erau foarte talentati cand venea vorba de a ne imparti in categorii sociale. Cred ca asta le-a permis, de altfel, sa aiba si un numar de arestari pe masura asteptarilor superiorilor lor.
Intre timp, colegele mele de la munca au venit, cu cativa reprezentanti ai presei, in fata sectiei. B. si-a chemat si avocatul, dar a stat afara, alaturi de colegii mei.
Acasa cu voi
Interogatoriul s-a concentrat, cel putin in cazul meu, pe functionarea unei fundatii. Nu cumva e suspect ca spun ca lucrez acolo, ca doar fundatiile functioneaza cu volnutari, nu? Dar cat castig? Ce inseamna "decent dupa standardele din Romania" si alte astfel de intrebari relevante.
Cu toate acestea, tonul celor de la sectie nu a fost niciodata agresiv, nici fata de mine, nici fata de cei mai vocali din grupul de "huligani". Multi dintre jandarmi ne-au spus ca pur si simplu ne aflam la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Mai bine stam calmi, mergem, semnam, facem poze, si dupa, "acasa cu voi".
Pe la 3:40 am iesit din sectie, in uralele nejustificate ale prietneilor si colegilor de munca, dupa patru-cinci ore incitante. Din pacate, nu am putut sa le incant urechile cu povesti de razboi. "Politistii tortionari" nu au aparut de nicaieri sa ne "ajute sa coboram scarile", cum credeam ca se va intampla.
Diseara, probabil ne vom intalni din nou cu pritenii nostri amatori de muzica de salon. Din pacate, in ciuda orelor de pian pe care le-am luat cand eram mic, cred ca va trebui sa refuz si de data aceasta un posibil recital in biroul de "Imagetrak". Concluzia ar fi ca mama a aruncat banii pe geam cu lectiile alea.
Inchei cu un apel la calm si nonviolenta. Personal, voi incerca sa strang un grup cat mai mare de oameni care sa vina la ei cu copii ale Legilor 550 si 60, pe care sa le inmanam jandarmilor din Piata Universitatii. Initial m-am gandit la copii integrale ale Codului Penal, dar daca am avea bani de astfel de accesorii intelectualiste, probabil ca nu am mai iesi in strada.
