Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am urmarit de cateva ori, in paginile Jurnalului National, strania coincidenta de evenimente, la 100 de ani distanta in timp, intamplari, decizii, discursuri care au marcat viata politica si atunci, ca si acum.
In 16 decembrie 1911, Opozitia – mai bine zis, “Opozitia unita', caci era formata din doua partide, cel National-Liberal (condus de Ionel Bratianu) si cel Conservator-Democrat (al carui sef era Take Ionescu) – se retrage din Parlament, lasandu-i pe parlamentarii puterii – Conservatorii (al caror presedinte era P.P. Carp) – sa se ocupe singuri de activitatea legislativa. Nu pun acum in discutie motivul pentru care au facut acest lucru – desi ar fi de comentat, pe larg, ce a fost cu Afacerea Tramvaielor, cu acuzatiile de coruptie si cu lupta surda pe principii, bani si interese.
Tot la mijloc de decembrie, dar in 2011, Opozitia vehiculeaza ideea iesirii din Parlament. Avea sa se intample insa abia dupa cateva saptamani (insa, mai in gluma mai in serios, un istoric mi-a recomandat, cand analizez datele la care au avut loc diferite evenimente, sa tin cont si de diferenta de 13 zile intre calendarul iulian si cel gregorian, pe care Romania, in 1912, inca nu il adoptase).
In ianuarie 1912 au avut loc ample intruniri politice si manifestatii de strada, care escaladeaza si aduc fortele de ordine si de represiune in fata. Mai intai - si mai violent reprimata - este manifestatia membrilor si a simpatizantilor Opozitiei, pe 8 ianuarie. Dupa o saptamana, vin la rand politicienii Puterii, care ies in strada de asemenea, fiind insotiti de jandarmi care rolul de... a-i apara.
La mijlocul lui ianuarie, se pornesc si in Bucurestiul de azi protestele de strada. Ele sunt initiate insa de populatia care nu mai are rabdare si nici incredere in politicienii zilei, de oricare parte ar fi ei. Proteste sunt insa sustinute, prin discursuri si diferite actiuni – inclusiv mitinguri – de catre cei din “Opozitia unita' a timpului nostru, respectiv Uniunea Social-Liberala. Puterea, dupa modelul de acum un veac, incearca si ea o iesire la rampa, fara izbanda insa.
Caderea primului-ministru, relativ repede - in comparatie cu ceea ce s-a intamplat acum 100 de ani – avea sa ma determine sa cred ca sirul coincidentelor s-a terminat. P.P. Carp, seful “urat' al Conservatorilor, a fost demis imediat dupa zilele de Pasti. Plecarea lui Emil Boc, mult mai devreme, era derutanta (pentru mine, care incepusem sa citesc prezentul cu un ochi in paginele ziarelor de acum un secol). Ma miram insa ca, desi premierul plecase, deputatii si senatorii Opozitiei nu reveneau in Parlament. Ceva n-a convenit stapanului coincidentelor!, mi-am spus. Dar iata ca nevoia de suprapunere a secolelor (pana si asocierea dintre data si ziua din saptamana este, azi, aceeasi cu cea de acum 100 de ani) avea sa functioneze. Iar premierul care ii ia locul, Mihai Razvan Ungureanu, e atins, se vede, de “blestemul coincidentelor', fiind inlocuit din functie la scurta vreme dupa Pasti. Aceasta este demisia asteptata si “coincidenta', si o data cu ea consemnam si intoarcerea parlamentarilor in bancile lor. Ca in 1912!
Sigur, sunt o multime de lucruri care nu concorda. Premierul desemnat dupa Pasti, in 1912, a fost tot din randurile Puterii, iar Opozitia tot in opozitie a ramas. Pe de alta parte insa, ca si acum, noul premier a avut mandat limitat in timp. Regele Carol I ii ceruse lui Titu Maiorescu sa negocieze cu partidele adverse si, mai ales, cu “fugarul' Take Ionescu (“fugar', caci partidul sau se desprinsese de cel Conservator), pentru a crea un nou echilibru de forte in Parlament. Atunci, la finele lui 1912, avea sa se formeze un alt guvern, tot sub conducerea lui Maiorescu. Acum, in toamna, se vor echilibra din nou fortele nu (numai) prin negocieri, ci prin alegeri democratice. Moment in care, logic, se va defini un alt executiv, cel mai probabil tot condus de actualul premier desemnat.
Citește pe Antena3.ro
O deosebire, esentiala, este insa cea referitoare la conducatorul Romaniei. Regele Carol I era un mediator excelent. Nu era un “jucator', ci omul de echilibru, care reaseaza relatiile uneori prea “corozive' dintre politicieni pe fagasul luptei democratice. Presedintele Traian Basescu e, ca sa ne exprimam elegant, “dimpotriva'.
Una peste alta, insa, o perspectiva asupra prezentului (si a viitorului) filtrata prin intamplarile, evenimentele, deciziile majore ale trecutului, nu are de ce sa strice. Asa ca, de cate ori mi se va parea ca istoria se repeta, nu voi ezita sa o spun.
Fix acum 100 de ani, bucurestenii erau atacati la baioneta de jandarmi
Discursurile politicienilor romani la "revolutia" de acum 100 de ani
