De unde a venit criza?

Goldman Sachs este una dintre cele mai mari câştigătoare ale crizei din întreaga lume, deşi banca de investiţii este exact una dintre instituţiile care au provocat criza confecţionând instrumente financiare complexe legate de piaţa imobiliară şi apoi a pariat împotriva lor.

Scandalul care durează deja de două săptămâni cunoaşte răsturnări spectaculoase. Acum, şi AIG, deţinută de guvernul american în proporţie de 80%, are în vedere trimiterea în judecată a Goldman Sachs pentru pierderi de 2 miliarde de dolari pe care cel mai mare asigurator le-a suferit din cauza instrumentelor otrăvite vândute de Goldman, potrivit Financial Times.

De altfel, AIG are o istorie lungă cu Goldman Sachs. În timpul vâltorii financiare din 2008, autorităţile SUA au pompat 10 miliarde de dolari în Goldman, cea mai mare bancă de investiţii a lumii. Concomitent, au salvat AIG cu un pachet care a ajuns în final la 182 miliarde de dolari, cel mai scump din istorie. Mai mulţi politicieni americani au acuzat că, de fapt, salvarea AIG era o "salvare pe uşa din dos" a Goldman Sachs şi a altor bănci americane şi europene.

Ulterior, datorită presiunii publice şi politice, AIG a informat că Goldman a primit de la AIG 13 miliarde de dolari. Ba mai mult, Federal Reserve New York i-a ordonat să plătească 100% din fiecare contract, deşi valoarea lor de piaţă scăzuse pentru unele şi la 25%, potrivit Bloomberg. Informaţia a ieşit la iveală în luna februarie a acestui an, în cursul unei anchete a Congresului SUA. Fed New York era condusă atunci de Timothy Geithner, actualul secretar american al Trezoreriei, echivalentul ministrului de Finanţe de la noi.

Rolul Goldman este central şi în privinţa altui capitol al crizei: situaţia din Grecia şi speculaţiile împotriva euro. Bloomberg a raportat în februarie că Goldman Sachs a plasat Greciei obligaţiuni de stat în valoare de 15 miliarde de dolari şi a aranjat acestei ţări o tranzacţie valutară prin care Grecia şi-a ascuns o parte a deficitului, permiţându-i să se împrumute mai mult.

Nici o menţiune despre această tranzacţie nu a fost făcută în ultimele zece vânzări de instrumente financiare făcute de Goldman pentru Grecia. Astfel, ţara a ajuns la o datorie externă de 300 de miliarde de euro sau 125% din produsul intern brut. Simţind mirosul de sânge, speculatorii s-au năpustit să parieze împotriva euro. În final, statele din zona euro au căzut de acord să ajute împreună cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) Grecia cu 45 de miliarde de euro.

Goldman Sachs a câştigat 735 de milioane de euro, aproximativ 1 miliard de dolari, din plasarea de obligaţiuni pentru Grecia din 2002 încoace.

Furia americanilor împotriva Goldman Sachs s-a manifestat pe tot timpul crizei, mai ales la raportările bursiere trimestriale, când se dădeau publicităţii profitul net şi sumele puse deoparte pentru bonusuri. Astfel, Goldman Sachs a făcut în 2009 un profit net total de 13,4 miliarde de dolari, cel mai mare anunţat de o bancă în SUA şi de aproape şase ori peste cele 2,3 miliarde de dolari raportaţi în 2008.

Criticile au venit în condiţiile în care Goldman Sachs a alocat pentru "pisicile grase" bonusuri şi compensaţii de 16,2 miliarde de dolari, în creştere cu 48% faţă de cele 10,93 miliarde de dolari din 2008. Un alt scandal legat de banca de investiţii a fost declaraţia lui Lloyd Blankfein, directorul general al Goldman, potrivit căruia "băncile fac voia lui Dumnezeu pe pământ".

Discuţia era în contextul dezbaterilor privind mărimea băncilor din lume. Mai multe organizaţii au cerut spargerea în bucăţi a marilor bănci, inclusiv Goldman, pe motiv că acestea pun în pericol stabilitatea sistemului financiar. Blankfein declara atunci că marile conglomerate industriale mondiale au nevoie de bănci mari pentru a le asigura finanţarea şi că rolul băncilor în lume este de a crea bunăstare.

Şi astfel băncile ar face lucrarea lui Dumnezeu. Criticii au argumentat că deocamdată Goldman produce bunăstare doar pentru propriii angajaţi. Opinie susţinută şi de unii acţionari ai băncii, care au cerut conducerii să pună deoparte mai puţini bani pentru bonusuri şi să dea mai multe dividende.

Desigur, Goldman respinge toate acuzaţiile şi corelaţiile făcute şi zice că nu a încălcat legea. Blankfein spune că banca sa este o victimă politică.

 

John Paulson, marele sforar
John Paulson este miliardarul american care conduce unul dintre cele mai mari fonduri speculative de pe pieţele lumii - Paulson & Co., cu active de 32 de miliarde de dolari.

El a venit cu ideea împăturirii unor instrumente exotice garantate cu active ipotecare. Goldman a compus aceste instrumente, numite Abacus, şi a făcut reclamă pentru ele în căutarea de investitori care să le cumpere. După ce aceştia le-au cumpărat, Paulson a început să parieze împotriva lor.

În schimb, investitorii care au cumpărat produsele se bazau pe ratingurile date de Fitch, Moody's şi Standard & Poor's. Unul dintre cei mai mari păcăliţi a fost Royal Bank of Scotland (RBS), bancă a cărei salvare a costat cel mai mult din întreaga lume 70 de miliarde de dolari.

Fondurile conduse de Paulson au făcut un profit de 15 miliarde de dolari în 2007, pariind împotriva pieţei sub-prime, conform Bloomberg. Un congressman american l-a acuzat la un moment dat pe Paulson că "are mai mulţi bani decât Dumnezeu", potrivit thisismoney.co.uk. Singurul motiv pentru care SEC nu l-a dat în judecată pe John Paulson este că nu era obligaţia sa să informeze clienţii asupra instrumentelor financiare.

Averea personală a lui Paulson a crescut cu 3,7 miliarde de dolari în 2007 şi cu alte 2 miliarde de dolari în 2008, graţie performanţelor fondurilor conduse de el, potrivit New York Times. În total, averea sa este estimată la 12 miliarde de dolari, fiind pe locul 45 al topului "Miliardarii Lumii" realizat de Forbes.

 

Goldman Sachs, prea mare pentru a da faliment
Conexiunile Goldman în redesenarea de statul american a peisajului financiar au devenit şi mai evidente după ce presa a arătat că un alt Paulson, Henry, a avut zeci de discuţii cu Blankfein în timpul crizei. Henry Paulson era secretarul Trezoreriei din toamna lui 2008, în administraţia Bush jr şi fost director al Goldman Sachs înaintea lui Blankfein.

"GOVERNMENT SACHS" DECIDE CINE SUPRAVIEŢUIEŞTE
După colapsul Lehman, Paulson a vrut să unifice forţat Goldman Sachs cu Wachovia şi Citigroup, pe de o parte, iar Morgan Stanley era presată să fuzioneze cu JPMorgan, pe de altă parte. Informaţiile au fost publicate de Andrew Sorkin în cartea "Prea mari pentru a falimenta: Povestea din interior despre cum Wall Street şi Washingtonul au luptat să salveze sistemul financiar şi pe ei înşişi". Sorkin este ziarist la New York Times, iar detaliile privind megabăncile în cauză au fost confirmate de John Mack, pe atunci şeful Morgan Stanley.

În privinţa behemothului Goldman - Wachovia - Citigroup, celebrul investitor Warren Buffett i-a transmis lui Paulson că afacerea nu va putea fi făcută chiar dacă ar fi cea mai bună din lume. Şeful staff-ului lui Paulson, Jim Wilkinson, i-a spus şi el că Paulson "va fi omorât" dacă fuziunea ar avea loc, iar teoriile conspiraţiei privind "Government Sachs" ar înflori.

În privinţa celuilalt mastodont, John Mack, boss-ul Morgan Stanley i-a cerut secretarei sale să-i transmită lui Timothy Geithner, atunci şef la Fed New York, "să se ducă dracu'" ("get fucked!" - în engleză). Nici această fuziune n-a avut loc. În final, Wachovia a ajuns să fie cumpărată de Wells Fargo.