Jurnalul National: Ati participat, din plin, la evenimentele din Decembrie 1989. In acest sens, sunteti cu adevarat o sursa de informatii "de mana intai".

Sergiu Nicolaescu: In domeniile pe care eu le cunosc, nu ma bate nimeni. Iar in privinta Revolutiei... chiar nimeni. In privinta Revolutiei, sunt omul care stie cel mai mult despre ea.

Ati studiat-o timp de sapte ani...

Am studiat-o, dar am si fost direct implicat.

In ultima dumneavoastra carte mentionati ca, in dupa-amiaza de 22 decembrie ’89, cand s-a deschis focul, ordinul a fost dat de un sef al Securitatii.

Domnule, sa fie clar. Eu stiu cine erau oamenii si ai cui erau. Erau de la Directia a V-a si de la Securitatea Municipiului Bucuresti. Toti astia erau pe case, astia fotografiau si filmau, si eventual trageau. Tot astia erau pe casele din jurul Salii Palatului. Era clar! Se stiau si locurile si... asa mai departe. Acesti oameni au deschis focul la ordinul unuia dinauntru. Putea sa fie Neagoe, putea sa fie Iulian Vlad. Oricum, cineva care avea comunicare cu ei, probabil prin radio. Cineva care le-a spus: Deschideti foc de diversiune. Si focurile care s-au tras atunci au fost salve in aer. Nu a cazut nici un om. Toata lumea se intreaba: Dar de ce nu au tras in voi? Pai, cum sa traga in noi daca pe terasa eram si comunisti, si necomunisti? Era o inghesuiala teribila acolo. Inca nu se inserase. In conditiile acelea, eu am fugit la etajul sase. Si la etajul sase am vazut gurile de foc. In momentul acela mi-am spus: "Este diversiune". Si diversiune a fost.

Ar fi putut fi simulatoare de foc?

Nu, nici vorba. Securitatea nu avea simulatoare. Pe urma, la focurile de diversiune trase de astia in aer, cei de jos au raspuns si ei cu foc. Motiv pentru care aia de sus s-au infuriat. Aici a urmat o alta diversiune, care putea sa fie chiar si straina. In sensul ca, in momentul in care eu, agent strain, am vazut ca se deschide focul si nu cade nimeni, iar lumea se imprastie, trag un foc in multime si am provocat incaierarea. Este tipul clasic de diversiune.

Cine au fost agentii straini?

Pai, iata, ii enumar concret aici, in carte. Teroristi straini: sovietici, unguri, arabi si altii. Teroristii romani erau militari activi, ofiteri de Securitate acoperiti, dar si civili care s-au pus in serviciul unor puteri straine.

Sunt deductiile dumneavoastra ulterioare sau va bazati pe ceva ce ati stiut atunci?

Pai, ce sa stiu? Toate astea s-au strans in timp. Eu cred ca nicaieri nu veti vedea o prezentare mai concreta decat ceea ce prezint eu. Este rezultatul a zece ani de studiu.

Deci in Piata Palatului cine ar fi putut fi?

Asadar, au tras astia. Vrei sa spui cine a dat ordinul? Ordinul a venit dupa ce eu am anuntat: "Fugiti, cladirea este minata", lucru filmat si de Adrian Sarbu.

Iliescu, ultimul pe lista lui Verdet

Cine va spusese ca acea cladire este minata?

Nu, cladirea nu era minata si eu stiam ca nu este minata.

Atunci de ce ati spus ca este minata?

Am intrat intr-o camera... cred ca era la Ceauseasca in birou. Acolo erau Verdet,Iliescu si inca vreo cativa oameni... erau Burtica... si cativa militari. Deci se forma un guvern. Era si Dascalescu. Se forma un nou guvern. Iar asta era impotriva oricarei logici de schimbare a regimului. Pai, cum? Se face o revolutie si tot tu schimbi guvernul?

Sa intelegem ca Iliescu negocia cu ei?

Era clar ca negocia. Pentru ca pe hartia respectiva era trecut si el.

Iliescu, in guvernul Verdet?

In guvernul Verdet! In guvernul Verdet era si Iliescu.

Pe ce pozitie?

La urma. Deci in clipa in care i-am vazut pe toti... Ce faci? Cand vezi din nou comunistii care se asaza intr-o sala si hotarasc noul guvern... ai cacat-o. Asta este cuvantul. Inseamna ca ramane regimul. Atunci mi-a venit ideea si le-am spus: "Fugiti ca sediul este minat". Si intr-adevar au fugit. Au fugit toti, nu a mai ramas nici unul.

Organizatii de partid din Armata au functionat pana la 15 ianuarie? Ce mai faceau, cu ce se mai ocupau?

Sigur ca au functionat. Faceau sedinte. Cand am auzit treaba asta am facut scandal. Cum, domnule, cum este posibil?

Dar care mai era activitatea lor?

Cand am intrebat, au tacut. Si-apoi imediat au inmuiat-o. Militaru avea frica de mine si incerca sa ma linguseasca. Era gorjean ca si mine. Eu sunt nascut in Gorj, dar am trait la Timisoara. El credea ca asta era un motiv sa fim apropiati. Dar eu stiam cine este si ca atare... Era si cam prostanac.

Dar concret, care era activitatea postdecembrista a acelor organizatii de partid?

Eu am descoperit ca aveau o organizatie si se pregateau sa faca o sedinta de partid. Pe decembrie si-au platit si cotizatiile.

Exista informatii ca aceste celule de partid sunt cele care au actionat aproape in toata tara pentru infiintarea FSN.

Nu stiu. Eu am fost in FSN. Am fost in toate organizatiile de atunci, dar nu stiu sa existe vreo legatura.

Fidelitatea generalului Gusa

Ce lovitura de stat a vrut sa dea generalul Gusa la 23 decembrie?

La 23 decembrie, Stefan Gusa a vrut sa treaca de partea lui Verdet. In acea zi, el a fost chemat la Ministerul Apararii, acolo unde erau Iliescu, Roman si ceilalti. A venit seara si, la un moment dat, pe la ora 23:00, am intrat la el in birou. Avea un birou lung, iar el vorbea la telefon si nu m-a vazut. Cand m-a vazut, s-a infuriat. Am avut cu el o discutie in cursul careia si-a scos carnetul rosu din buzunarul vestonului, mi l-a aratat si mi-a spus: "Uniforma militara o datorez acestui partid. Eu datorez totul acestui partid si voi ramane credincios partidului". Dupa ce am plecat de acolo, el a incercat sa convoace Comandamentul... nu mai stiu cum se numea... Toti comandantii de directii formau un Consiliu de Aparare. Si din douazeci si ceva de oameni au venit doar vreo patru. Asta o stiu de la Arghir, un fost coleg de scoala militara al meu. Atunci, Arghir era amiral si era unul dintre adjunctii lui Gusa. El a venit la mine cu un colonel Popescu si mi-au spus: "Fugi! Fugi pentru ca va aresteaza in noaptea asta". M-am dus la Iliescu si i-am spus ce-mi zisesera oamenii aia. El mi-a raspuns ca nici vorba de asa ceva. Dar eu i-am spus ca nu mai stau acolo. Simteam ca nu era sanatos ceva. Si cu Gusa care ma amenintase... Gusa era puternic, avea autoritate, avea totusi o functie importanta. I-am spus lui Iliescu ca o sa plec dimineata, dar o sa dau telefon. Am stabilit un "cod" cu el. Am stabilit ca, daca imi raspundeau ca sunt prizonieri, eu voi veni cu multimea sa-i eliberez. Am fugit prin spate, pe la sediul Contrainformatiilor, iar ofiterul de acolo a anuntat soldatii de pe zid sa nu traga. Am sarit gardul si am pornit prin cimitir. Dupa cimitir erau niste case de tigani. De sus, de pe case, se tragea catre Ministerul Apararii. Cand m-am apropiat de una dintre acele case, un grup de tigani m-a recunoscut si a inceput sa ma strige si sa se bucure. Eu eram innebunit, pentru ca sus, pe casa aia, erau tipii care trageau catre minister. Le-am spus tiganilor sa taca din gura, dar nu cred ca aceia de sus nu m-au recunoscut. Oricum, nu mi-au creat probleme.

Intrat in Capitala calare pe tanc

Cum a fost "episodul Otopeni"?

In noaptea de 22/23, eu am plecat din Televiziune. Am plecat catre Otopeni, ca sa ma intalnesc cu oamenii de la UM 01065, care veneau in coloana catre Bucuresti. Vorbisem cu Stanculescu si i-am spus sa cheme coloana aia spre Capitala. Militarii iesisera deja din Otopeni si se indreptau catre oras. De aici a aparut si confuzia. Pentru ca multi imi spun: "Hai, dom’le ca dumneata ai dat ordin si au murit oameni la Otopeni". Dar eu nu am nici o legatura cu ceea ce s-a intamplat a doua zi acolo. Eu m-am urcat in masina mea, care avea numar de Germania, si m-am dus sa le ies in intampinare. Cum am depasit podul, aia m-au recunoscut imediat, au oprit si a aparut Niculescu, comandantul lor. Omul statea de vorba cu mine si, in momentul ala, de pe pod, a aparut o coloana de trei masini. Niculescu s-a hotarat sa-i opreasca. A plecat de langa mine. Eu tocmai ii spuneam ca trebuie sa ne deplasam catre Televiziune, care era in pericol sa "cada". Niculescu a tras o rafala in aer, sa-i faca pe aia sa opreasca. Dom’le, in clipa aceea, cateva sute de oameni au tras direct asupra masinilor. La sfarsit, masinile erau atat de ciuruite, incat aratau ca niste gramezi de fiare.

Cine se afla in acele Dacii?

Civili. Apoi i-am spus lui Niculescu sa vina cu mine pe primul tanc. El mi-a raspuns ca, fiind comandant, el trebuie sa mearga pe al treilea tanc. Atunci eu m-am urcat pe primul, cu steagul in mana, motiv pentru care aceasta unitate este singura in care nu s-a tras. Am ajuns astfel la Televiziune. Am trecut prin cinci filtre ale revolutionarilor. Inclusiv cel de la Baneasa, compus din patru tunuri antiaeriene puse la orizontala. De fiecare data am coborat si am vorbit cu oamenii. Am intrat in Bucuresti fara un foc.

Dumneavoastra cand ati ajuns acasa?

La 22 sau la 23. Mai curand la 23.

Cum va explicati rolul important jucat de artisti la Revolutie? Dumneavoastra, Caramitru, Voicila, Mircea Diaconu, Andrei Vata, Calin Nemes?

Ei, Caramitru a fost intamplator. Toti, in afara de Voicila, au disparut cand s-a deschis focul. Deci cand a fost balbaiala. Cand se putea da cu gura au venit, pentru ca era momentul. Era clar ca oamenii luau atitudine. Era o debandada cu care noi, actorii, eram obisnuiti de la filmari. Asa ceva se intampla la filmari, iar in acele momente ai un fel de inconstienta. Cine s-ar fi urcat pe un tanc si sa intre cu o coloana intreaga in Bucuresti? Este clar ca trebuia sa fii sarit de pe sina. Atunci cand ai exercitiul platoului de filmare, este foarte greu sa mai faci diferenta intre realitate si fictiune. Militarii ar fi putut parea mai fricosi decat noi. Dar curajul actorilor venea din inconstienta.

Este adevarat ca l-ati injurat pe Iliescu atunci cand s-a adresat multimii cu "tovarasi"?

Da, este adevarat. A vorbit de sapte ori si de cinci ori a spus "tovarasi".

Noi, cei de la Televiziune

"COMISARUL". Sergiu Nicolaescu, un om obisnuit sa tina o arma in mana

L-ati prezentat multimii pe Ion Iliescu spunand: "Dau cuvantul unui om pe care noi am hotarat ca poate conduce in aceste momente"?

Da, dar nu i-am spus numele.

Cine erau acesti "noi"?

Noi, cei de la Televiziune. Vorbeam la modul general. Eu m-am ferit sa-i mai spun numele, pentru ca el apucase sa si-l spuna cand a vorbit cu "tovarasi". Vorbise Verdet, si lumea l-a huiduit si a strigat: "Fara comunisti". Apoi a luat cuvantul si Iliescu si a inceput tot cu "tovarasi". I-am dat un cot de cred ca m-a tinut minte: "Ce dracu’ te-a apucat, dle? De unde tot scoti tovarasii astia? Ce dracului?". Atunci a fost un moment-cheie, in urma caruia el se putea compromite. Daca il lasam sa vorbeasca asa cum incepuse, ar fi fost sfarsitul sau politic.

De ce ati mers pe "cartea Iliescu"? De ce nu v-ati gandit, spre exemplu, la dumneavoastra?

Eu nu-l cunosteam anterior pe Iliescu. Nu m-am gandit nici o clipa la mine. Daca ma gandeam la mine, lucrurile ar fi decurs altfel. Cand Iliescu a aparut la Televiziune, a aparut intr-un moment in care eu m-am certat cu Caramitru. Caramitru este un actor foarte bun. Director, fost ministru, dar... noi nu ne simpatizam. Dar asta este alta poveste. Eu nu l-am luat in nici un film, iar el are oful asta. Eu aveam echipa mea. Pe el il consideram un actor sasait, cu nasul lung... dar asta este treaba mea. Ii gaseam defecte. Pur si simplu nu intelegeam cum a ajuns asta actor. Dar incontestabil este o figura, nu poti sa spui ca nu este o figura. El a venit cu galagia cand eu am iesit de pe post, dupa ce l-am recomandat pe Dinescu drept un cunoscut disident. Tineti cont ca, in acele momente, noi nu stiam ca Ceausescu a fugit. Eu atunci am vorbit ca un om care-l stia pe Ceausescu liber. La fel si Dinescu si Caramitru. Deci noi, Dinescu, Caramitru si Nicolaescu, atunci cand am vorbit pe post, nu stiam ca Ceausescu parasise definitiv puterea. Era inca posibil sa vina unul care sa intrebe: "Ce ma-ta cauti, ma, aici?". Era un mare curaj. Bine, initial eu nu am vrut sa intru cu ei. Eu am ajuns la Televiziune inaintea lor. Eu am fost pe primul TAB, iar ei erau pe al treilea. Numai ca eu am oprit TAB-ul la mine acasa ca sa-mi pun cravata. Eu am iesit pe post cu cravata.

In rolul lui Corneliu Manescu

Asta chiar este o scena de film.

Din cauza asta, in toate ziarele straine a aparut poza mea. Toate ziarele straine au afirmat ca sunt noul conducator. Pentru ca eram inalt si cu parul alb, s-a spus ca eu sunt Corneliu Manescu, deci Corneliu Manescu a preluat puterea. Pentru ca el era prevazut sa preia puterea.

De catre francezi?

Nu, de catre Gorbaciov. Silviu Brucan, cand s-a dus la Moscova, a stat de vorba cu Gorbaciov. Acum, Brucan spune ca nu ar fi discutat despre cine il va inlocui pe Ceausescu. Dar asta este exclus. In mod normal, daca dumneata esti roman si vii la mine, eu te intreb cine crezi ca poate fi pus in locul lui Ceausescu. Chiar daca Brucan neaga acest lucru, eu cred ca in acea discutie a fost vorba despre Corneliu Manescu. Fost ministru de Externe, presedinte al unei sesiuni ONU... era un om foarte cunoscut. Partea proasta este ca, la acel moment, Corneliu Manescu era deja "gaga". Era dus bine cu mintea. O luase razna. Dar era inca prezentabil. In clipa in care s-a spus Corneliu Manescu, Gorbaciov a fost de acord. Sau poate ca nu a spus nimic. Cine stie? Indiferent de asta, Corneliu Manescu era propus. Pentru ca la Universitate, in Piata Romana si Piata Unirii, primul pe liste era Corneliu Manescu. Pe listele respective a fost strecurat si Dumitru Mazilu. Eu nu-l cunosteam pe Mazilu. Dar eu va spun ce am aflat de la Iulian Vlad, care, in mod neoficial, mi-a comunicat ca Mazilu era omul lor. Deci juca un rol dublu. El se bagase intr-un serviciu dintr-asta strain, dar juca dublu. Acum, eu va spun ceea ce mi-a zis Iulian Vlad. La un moment dat, eu i-am spus asta lui Mazilu si de atunci el se uita la mine ca la dracu’. Ma intreaba ce am cu el. "Nu am nimic cu dumneata, dar asta este realitatea. Vlad mi-a spus ca ai facut joc dublu si ca erai si omul lor." Presupun ca a fost pe langa CIA, dar a facut joc dublu.

In acele zile au existat trei "centre de putere": Televiziunea, CC si Ministerul Apararii. Dumneavoastra de care ati apartinut?

De Televiziune.

Puteti fi considerat un "partener" al grupului Iliescu. De ce l-ati sustinut pe Iliescu?

Da. Categoric l-am sustinut. Pentru ca la Televiziune, in momentul in care am intrat eu acolo, a fost clar ca eu am fost seful. Cand a venit Iliescu, el a devenit seful.

De ce? Pana atunci, el era cunoscut doar din zvonuri si povesti.

Asa este. Eu auzisem despre Iliescu de la Titus Popovici, care mi-a spus cu mult inainte: "Iliescu a invatat la Moscova, a fost coleg cu Gorbaciov si ii va lua locul lui Ceausescu. Nu vii cu mine sa-l cunosti?". Nu m-am dus. Nu aveam de ce sa-l cunosc. Imi facusem un nume si nu ma interesau astfel de relatii. Eu am pornit de la zero si mi-am facut un nume fara ajutorul nimanui. Titus Popovici a aparut tarziu si mi-a pus piedici. El a fost un bun colaborator. Dar mi-a si pus piedici. Ce sa-i faci? Asa este viata. De exemplu, pe biroul lui Ceausescu am gasit scrisoarea lui Titus in care, pe 17 pagini, ii explica lui Ceausescu ca toata raspunderea pentru filmul "Mircea" imi revine mie. Se dezvinovatea bagandu-ma pe mine in cacat.

Dar scenariul nu era al lui?

Clar ca era. Am gasit documentul ala pe masa lui Ceausescu.

Si totusi de ce l-ati sprijinit pe Iliescu?

Asa... un moment! Atunci a venit cu el Mihai Bujor. Familia mea nu stia nimic de mine. Gabriela Nicolaescu, Ioana Pavelescu si Mihai Bujor statusera la mine in zilele acelea. Apoi, au aparut Mihai Bujor, cu Ioana si cu Gabi. Bujor a ajuns la mine si m-a intrebat: "Vrei sa ma duc dupa Iliescu?". In momentul ala mi-am dat seama ca ori il impusc pe Caramitru, ceea ce ar fi fost o crima, ori este nevoie de un lider adevarat. Caramitru... Vezi, in acele momente nu aveam nevoie acolo de unul care sa faca "muzica", sa "cante" altceva decat mine. Atunci mi-am dat seama ca este nevoie de un conducator. Bujor s-a dus si l-a gasit pe Iliescu in fata casei. L-a urcat in Dacia lui si au venit cu toti: Iliescu, Bujor, Gabi si Ioana Pavelescu. Au venit la Televiziune si au intrat, spunand ca merg la Sergiu Nicolaescu. Cand a venit Iliescu, toti au plecat de langa mine si s-au strans in jurul lui.

Ati avut nevoie de un lider politic. Nu v-ati simtit in stare sa preluati conducerea.

Da. Eu nu aveam nici o legatura. Nu aveam nimic in spate. Macar sa fi fost agent CIA, ca atunci imi spuneau aia unde sa ma duc. Nu aveam pe nimeni in spate. Mi-am dat seama ca, de aici inainte, trebuie un lider. Si cand am vazut ca astia se duc toti catre asta, m-am dus, am dat mana cu el si l-am considerat lider. Pentru ca mi-am dat seama ca Ion Caramitru sau Petre Roman avea legaturi vechi cu Ion Iliescu. Cu Caramitru se cunostea bine de tot. Povesti intregi cu sora lui Caramitru, care era in Elvetia, si cu Iliescu... si asa mai departe. Cu Iliescu, care mergea la premierele lui Caramitru... De aici am si luat plasa, pentru ca, la un moment dat, Iliescu l-a preferat pe Caramitru, cand l-a facut vicepresedinte la CPUN. Atunci m-am certat cu Iliescu. A fost un moment de ruptura.

Este interesant ca, intr-un moment de criza de lideri, desi venit direct din strada, Iliescu a fost acceptat imediat de dumneavoastra. De asemenea, Armata l-a acceptat fara discutie, iar Stanculescu i-a prezentat raportul.

Un moment... Gusa nu se uita la Iliescu. Nici vorba! Gusa ii stia pe aia ai lui. Gusa era cu Verdet... nici vorba de Iliescu. Nu!