Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Au trecut zece ani de atunci, eram amândoi tineri, iar tu încă visai să îndrepţi lumea. Mi-ai dăruit ultima ta carte, «Deceniu mare, politicieni mici (România 1990-1998)». Nu înainte de a-mi desena câteva rânduri, aşa că ţi le amintesc pe cele din final, dacă le-ai uitat cumva. Eu le am proaspete în memorie, nu s-au şters deloc, deşi le-aş fi vrut împlinite cu orice preţ. "Poate mâine va fi mai bine", îţi încheiai gândul-dedicaţie şi cât ne doream amândoi să se rostuiască năzuinţa aceasta. N-a fost să fie însă, pentru că în deceniul din urmă politicienii au fost parcă şi mai mărunţi. Ei n-au ţinut seama de avertismentul tău scrijelit pe pagina de început a culegerii de texte jurnalistice: "Din cauza ambiguităţii faţă de schimbare, România consumă cu mult mai mult decât produce, riscând, în prezent, colapsul financiar". Iar colapsul ăsta a întârziat chiar un deceniu, şi acum îşi face de cap nu doar aici, ci pretutindeni. Nefericirea noastră este tocmai lipsa politicienilor cu adevărat mari, a unor bărbaţi de stat care să îmblânzească criza, s-o umanizeze oleacă.
Destinul electoral, măsluit vecinic de ignoranţa ce ne-a însemnat sterp curgerea istorică, ne-a pricopsit cu politicieni mici la stat, dar şi la sfat, care ne-au sfârtecat speranţele. Ne-au ciopârţit prezentul şi ne-au amanetat viitorul la bănci străine. Şi câtă dreptate în vorbele-ţi premonitorii: "Clasa politică dă semne că preferă afundarea în ambiguitate decât înfruntarea ei!".
Da, nu s-a schimbat nimic, dragul meu Ralu, azi nu e defel mai bine ca ieri! Dimpotrivă, viaţa a luat-o razna şi privim cu nostalgie la deceniul ăla pasămite mare pe care l-ai prins şi tu şi din care te-ai înfruptat mediatic. Plătim în zilele acestea toate ambiguităţile nelămurite şi neîmprăştiate atâta amar de vreme. S-au răzbunat şi dau să ne înghită cu neam cu tot, şi cu ţară, şi cu stat... Căci gaura din steagul tricolor, căscată într-o altă ambiguitate nedezlegată vreodată, s-a lăbărţat întruna şi-n ea am căzut de-a valma cu toţii. Gaura democraţiei îşi cere tributul după ce mirajul ei ne orbise într-atât încât ne pierduserăm bruma de decenţă. Într-adevăr, ambiguitatea devenise "virtute politică" şi "înaltă demnitate", pentru ca apoi, în lipsa-ţi, să ia chipul minciunii oficiale, politică de stat, ce mai tura-vura! Deceniul despre care n-ai apucat să scrii este deceniul marilor minciuni, şi habar n-am de unde cogeamitea rezerve de credulitate la poporul ăsta înşelat instituţional de secole!
Dar, vorba ta, "în timp ce politicienii îşi riscă doar efemera lor carieră, România îşi riscă viitorul". Îmi pare rău, dragul meu Ralu, n-a fost să fie, azi nu e mai bine ca ieri, din contră... Şi-mi pare rău că nu-ţi pot trimite altfel de veşti, dar nu-i vina mea!
Marian Nazat"
