Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Susţinea conversaţii de excepţie, era un ciudat amestec de femeie fatală, domnişoară şi curtezană, era încăpăţânată, dar bună la suflet, era elegantă… O femeie prea modernă pentru timpul său. „Înalta Doamnă”, „Femeia nefastă”, „Duduia”, „Lupeasca”… Elena Lupescu.
Biografia i-a fost scrisă şi rescrisă în funcţie de capriciile istoriei. S-a născut în luna septembrie, sub semnul zodiacal al aprigei Fecioare. Un raport al Direcţiei Generale a Poliţiei, datat 29 iunie 1935, stabileşte că Elena Lupescu s-a născut la Iaşi şi că este fiica farmacistului Nicolae Lupescu, fost Nuham Grunberg, evreu botezat. În 1927, ea scria în „Memoriile” ei (publicate de revista Realitatea): „Sunt născută la Bucureşti, tatăl meu fiind român şi mama mea rusoaică. Tatăl meu era chimist. Nu suntem evrei, deşi s-a spus că suntem. Am prieteni foarte iubiţi printre evrei şi, dacă aş fi evreică, aş fi mândră de asta”… „Memoriile” au fost scrise în exil, la Paris, într-un anumit context: Regele Ferdinand murise de curând, Mihai îi urmase la tron – asistat de un Consiliu de Regenţă, Carol al II-lea începuse să tragă sfori să revină în ţară şi să revendice Coroana la care renunţase în 1925.
Chiar şi în privinţa anului naşterii Elenei Lupescu există controverse. În aceleaşi „Memorii”, ea susţine că ar fi cu şase ani mai tânără decât Carol, ceea ce ar însemna că s-a născut în 1899. Mai târziu, a „rectificat” şi această dată, oprindu-se la 1902. Majoritatea istoricilor consideră însă că Elena Lupescu s-a născut la 15 septembrie 1896, deşi există şi surse care vorbesc despre 1895 sau 1897. Oricum ar fi, biografia i-a fost scrisă şi rescrisă în funcţie de capriciile istoriei…Şi în privinţa numelui său real au existat controverse: Elena Lupescu, fosta Tâmpeanu (prin căsătoria cu un ofiţer român, de care a divorţat în cele din urmă, pe principiul că unei membre a societăţii bune de la Cazinoul din Sinaia nu i se potriveşte viaţa de gospodină), s-ar fi numit de fapt Magda Wolf sau Duta Grunberg. Mai numeroase i-au fost poreclele: „Înalta Doamnă”, „Femeia nefastă”, „Duduia”, „Lupeasca”…
Era un ciudat amestec de femeie fatală, domnişoară şi curtezană, încăpăţânată, dar bună la suflet, elegantă, avea pielea albă şi părul roşcat (uneori blond…). O femeie prea modernă pentru timpul său. Conform mărturiilor vremii, Elena reprezenta „elogiul” femeii cu personalitate, prezentă în lumea din spatele bărbaţilor şi, ce e mai important, avea umor! Şi cu ce altceva dacă nu cu umor putea trata ieşirile la agăţat cu Buick-ul decapotabil ale regelui (conform memoriilor lui Constantin Argetoianu). Se spune chiar că o conversaţie cu ea era ca un fel de „club privat”, conform principiului intră cine vrea, rămâne cine poate. După cum notează Paul D. Quinlan în cartea sa „Regele playboy”: „Era tipul de femeie îndrăzneaţă, plină de încredere în sine, dominatoare”.
Zice-se că s-a cunoscut cu monarhul în ziua de 14 februarie (de Ziua Îndrăgostiţilor) 1925, la cinematograful Fundaţiei Culturale Regale, unde rula filmul „Nibelungii”, prin intermediul lui Posmantir, un fotograf de albume deocheate. După căsătorie, la fiecare 14 februarie, cei doi amorezi aveau să-şi serbeze ziua când s-au cunoscut. O legătură începută în anii ’20, legalizată prin căsătorie în 1947, curmată de moartea lui Carol în 1953.
De culoarea cerului
În 1940, Carol al II-lea este forţat să abdice şi ia calea exilului. Elena Lupescu îl însoţeşte, iar la 3 iulie 1947 i se îndeplineşte şi ultimul capriciu: se cunună la Rio de Janeiro, eveniment după care a obţinut mult visatul rang de Alteţa Sa Regală, Prinţesa Elena de România. S-au stabilit apoi în Portugalia, la Estoril.
La 3 aprilie 1953, Carol murea în urma unui stop cardiac, fiind înmormântat în capela regilor din Estoril. La ceremonia funerară, Elena s-a aplecat asupra defunctului şi a spus „Adio, dragostea vieţii mele”. Coşciugul a fost depus mai întâi în Panteonul Regal, de la Mănăstirea San Vicente, şi apoi mutat într-o capelă a cimitirului oraşului Estoril. Elena Lupescu a murit la Estoril, la 7 iulie 1977, la o vârstă care, la fel ca multe alte evenimente din viaţa sa, va rămâne un mister…
În ultimele clipe şi-a strigat mama de trei ori, în trei limbi străine, dar nu şi în română. Împotriva uzanţelor, a fost condusă pe ultimul drum îmbrăcată în rochie de culoarea cerului. Osemintele ei au fost aşezate la picioarele regelui. Iată un fragment din însemnările fostului monarh, făcute la 14 februarie 1943, la sosirea în Mexic: „Pentru Duduia şi mine este o mare zi. E aniversarea împreunării noastre. Au trecut 18 ani de la acea zi fericită care a schimbat tot cursul vieţii mele. Cred că puţine perechi au putut menţine o dragoste atât de constantă în decursul atâtor ani. Am trecut împreună prin aşa de multe, am avut zile bune, dar mai ales dureroase şi grele de îndurat (…). Suntem legaţi pentru vecie, nimica nu ne va despărţi”… Jocul vieţii nu este cu nimic mai prejos decât jocul morţii. În februarie 2003, rămăşiţele pământeşti ale Elenei Lupescu şi ale lui Carol al II-lea au fost aduse din Portugalia în România.
Citește pe Antena3.ro
Elena Lupescu, iubirea vieţii lui Carol, avea să fie înmormântată la 14 februarie 2003, la 450 de metri de acesta. Nedespărţiţi pe timpul vieţii, au fost îngropaţi la mare distanţă unul de altul chiar în ziua în care s-au cunoscut.
A trăit ca femeia care l-a vrut şi l-a avut pe omul-rege. A murit ca femeie a lui.
Se spune că…
Între cei doi totul ar fi început de fapt la o cursă de autoturisme. Mai precis, înainte de a lua startul în cursa de autoturisme la care participa, o frumoasă doamnă (Elena) a aruncat în maşina prinţului moştenitor al tronului României un buchet de flori şi i-a urat succes, zâmbindu-i şi privindu-l provocator, ceea ce l-a determinat pe Carol să ajungă imediat în patul ei… Istoricii consemnează că cei mai înrăiţi după bani au fost Carol al II-lea, purtător al coroanei regale între anii 1930 şi 1940, şi cea de-a treia consoartă a sa, Elena Lupescu. Duduia a jucat un rol important pe scena politică românească. Ea îi controla pe rege şi camarila formată în jurul acestuia, plus că îşi finanţa viaţa luxoasă cu banii primiţi de la diverşi oameni de afaceri, cărora le înlesnea favoruri şi protecţia regelui. Revista Time relata în 1937: „În România, a cărei familie regală n-a fost niciodată considerată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 de dolari, cu atât mai mult să cumpere unul, cumpărarea acestuia (n.r. – a iahtului lui Eduard al VIII-lea) a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu este cea mai şireată făcătoare de bani din România”.
Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - Femei române
