Florile din luncă, pe ie şi poale

Cândva, portul popular făcea parte din viaţa de zi cu zi a românilor, iar gospodinele se întreceau în măiestria de a reda, cât mai frumos, splendoarea câmpului înverzit şi a florilor din luncă.

Tradiţie - Sofia Vicoveanca – despre portul popular

Cândva, portul popular făcea parte din viaţa de zi cu zi a românilor, iar gospodinele se întreceau în măiestria de a reda, cât mai frumos, splendoarea câmpului înverzit şi a florilor din luncă.

Românii au luat florile de pe câmp şi le-au pus pe costumul popular ca să oglindească frumuseţea plaiurilor însorite. Cu cîtă iscusinţă îşi realizau străbunii noştri costumele, în funcţie de ocaziile la care le purtau? Răspunsul l-am primit de la îndrăgita interpretă Sofia Vicoveanca. Portul popular este păstrat, cu sfinţenie, de solista care, în căsuţa de la Vicovul natal, la mansardă, a amenajat o frumoasă expoziţie care cuprinde 58 de costume tradiţionale, ca mărturie a tradiţiilor strămoşeşti, pentru generaţiile care vor urma. Primăvara, Sofiei Vicoveanca îi place să meargă pe brazda moale, răsturnată de plug, din care iese un abur, care urcă lin, în văzduh, exclamînd: “Acesta este sufletul pământului!”. Nu apare, vreodată, pe scenă, altfel decât în port popular. “Graiul, cântecul şi costumul pe care îl port vorbesc de la sine. Simplitatea şi sobrietatea m-au însoţit pretutideni”, ne-a mărturisit Sofia Vicoveanca.

Zestre. “Expoziţia de la Vicov am realizat-o cu gândul la generaţiile care vin, la copiii care se vor naşte, care să poată vedea obiecte din lada de zestre. Femeile de la ţară nu le mai poartă şi nu le mai ţes, dar în fiecare gospodărie se regăseşte câte ceva în lada de zestre. Fie că este o cusătură, fie o basma, un prosop, există ceva care se păstrează din moşi-strămoşi. Cei care se vor naşte vor putea să vadă din ce rădăcini se trag şi ce bunicuţe harnice au avut. Dintr-un fir de mătase sau dintr-un pumn de mărgele au creat o grădină cu flori. Pentru că sunt foarte frumoase costumele cu mărgele şi se lucrează foarte migălos. Să numeri fir cu fir, toată pînza, să aşezi mărgica la locul potrivit, pentru a-i da contur. Cămăşile pe care le am în expoziţie nu mai pot fi purtate, sunt ca o pânză de pînză de păianjen. Mai mult de două-trei ori nu le puteam îmbrăca şi tot spălate în atîţia ani, nu mai pot fi îmbrăcate, dar s-au păstrat motivele florale. Sunt ceva de suflet: hrană sufletească”, spune Sofia Vicoveanca.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Motive. Nu există loc în România unde pe costumul popular să nu fie regăsit motivul floral. Stilul este diferit, în funcţie de zona de provenienţă a straielor. “De la localitate la localitate sunt alte motive florale. În fiecare zonă a ţării este vorba despre alt stil. Aici, la noi, cu mulţi ani în urmă, când bărbaţii erau plecaţi la muncă, în pădure, femeile rămâneau acasă şi ţeseau: ştergare, catrinţe, cămăşi cu alesătură”, spune interpreta.

Doina. “Întotdeauna am asemuit doina noastră cu o rugăciune sfântă. Omul, la câmp, chiar dacă are sufletul încărcat, dă drumul la glas şi doineşte. Îşi spune amarul. Pentru că aşa s-a născut folclorul. De ce nu am fi luat şi florile din fîneaţă să le punem pe cămăşile noastre? Sau pe cele de pe luncă? Eu am ţesut covor pe care mi l-a dat mama, în zestre. Are un buchet de flori, de trandafiri superbi. L-am expus la Vicov. În expoziţie am o cămaşă care are o poveste aparte. Tânărul care mi-a adus-o a povestit că bunica lui a îndrăgit-o tare mult. Prietena ei bună a venit cu motivul floral, dar nu a vrut să i-l dea. Iar ea a stat cîteva duminici, la rînd, în spatele acesteia la biserică şi a numărat fir cu fir şi a cusut această cămaşă”, încheie Sofia Vicoveanca.

Forme stilizate, flori şi păsări

Chiar dacă anii au trecut, în gospodăriile ţărăneşti regăsim, în lăzile de zestre, costume populare de sute de ani, ţesute cu migală, în război. Ornamentele costumelor populare au forme stilizate, cu elemente cromatice, folosite echilibrat, armonios, cu bun gust. Natura este principalul cadru de inspiraţie: păsări, flori, animale, meşteşugite prin utilizarea nuanţelor de negru, roşu, albastru, verde, violet şi cafeniu închis. În funcţie de ocazie, costumul popular este cusut sau ţesut cu motive specifice. Aşadar, cândva, costumul popular era purtat şi la muncile cîmpului, dar şi la nuntă, iar gospodinele îşi doreau ca membrii familiei să aibă cele mai frumoase straie.