Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
INDREPTAR
Postul Craciunului este unul "mai vesel". Parintele staret Mihail Suciu, de la Manastirea Antim din Bucuresti, a alcatuit un set de reguli care trebuie respectate in timpul postului.
COSTIN ANGHEL
|
|
|
Sarbatoarea pe care o intampina crestinii, Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului, este una a bucuriei. Intreg postul este presarat cu sarbatori ale sfintilor. Acestia, dupa traditia veche a Bisericii, erau cinstiti printr-o cantare mai frumoasa, printr-o masa mai bogata, printr-o milostenie facuta cu mana larga in zilele cinstirii lor. "In Postul Nasteriii Mantuitorului gasim foarte multe zile in care exista dezlegare la peste. Prima si ultima saptamana reprezinta zile "de asprime", de nevoire pentru intampinarea si constientizarea importantei acestei sarbatori, in mantuirea noastra personala "si a intregii lumi", spune parintele Stanciu. Crestinii intampina aceste sarbatori mari, cum sunt Nasterea si Invierea Mantuitorului, cu pregatiri prin post, rugaciune si milostenie.
Postul Nasterii Domnului incepe la 15 noiembrie si tine pana in Ajunul Craciunului, pana pe 24 decembrie seara, la ora 00:00.
"Postul fara rugaciune si fara milostenie nu este decat un regim alimentar, o cura dietetica, ajutatoare si ea pentru purificarea trupului, insa doar atat. Totul trebuie facut cu masura si cu impletirea acestui gand bun al dragostei si al ajutorarii semenilor", avertizeaza Staretul Mihail. In Capitolul 58 al Cartii Profetului Isaia gasiti un post care-I place lui Dumnezeu: "Sa faci bine celui sarac, sa dai de mancare celui flamand, sa gazduiesti pe cel fara de adapost, sa dai multumire celui necajit". Credinciosii trebuie sa inteleaga ca postul reprezinta o activitate pozitiva, nu doar o retinere. Postul reprezinta o iesire din sine prin fapte bune, prin milostenie. Parintele Stanciu crede ca "rugaciunea si milostenia dau valoare postului, asta trebuie sa conteze cel mai mult". Prin impletirea postului cu faptele bune, credinciosii au sansa de a valorifica energia pe care o strunesc prin infranare. Prin fapte bune ei si-o canalizeaza, ii dau un scop.
Daca vreti sa fiti buni crestini, invatati sa uitati barfa! In timpul postului credinciosii nu trebuie sa se infraneze numai de la bucate, ci, intai de toate, de la pacate. "Trebuie sa ne insusim prin aceasta nevointa, aceasta asceza, starea de post, sau starea de infranare de la acele lucruri care ne vatama sufletul si trupul", afirma staretul Mihail Stanciu. Potrivit acestuia, pacatul reprezinta dezordine, o miscare gresita a sufletului si a trupului, care epuizeaza energiile oamenilor. Pacatul intuneca mintea, slabeste vointa, imbolnaveste trupul, inaspreste gingasia dragostei si o transforma intr-o patima trupeasca. Faptele bune imbogatesc sufletul oamenilor prin multumirea pe care o au crestinii dupa ce savarsesc o fapta buna. "Cred ca cel mai important pas de bunavoie ales de fiecare credincios in parte ar fi sa se infraneze de la barfa, de la vorbirea de rau a altuia. Barfa seamana otrava atat in sufletul propriu, cat si in cel al ascultatorului", afirma staretul.
Cand mancati, uitati-va bine, sa nu fie "de dulce"
Masa din post nu trebuie sa duca la imbuibare. "Degeaba tin post sau mananc produse vegetale, daca ma satur si ma ridic greu de la masa. Nu trebuie sa exageram, nici asa, nici asa. Degeaba mancam de post, mancam sapte feluri si ne imbuibam", spune parintele Mihail. Ideea este ca, poate, prin banii economisiti prin post, printr-o infranare a regimului alimentar, credinciosii gasesc resursele necesare pentru a face milostenii saracilor. Mancarea credinciosului in post trebuie sa fie si de natura sufleteasca. Dand milostenie cuiva, credinciosul il multumeste pe celalalt, dar isi hraneste si sufletul cu multumirea pe care o capata, pentru ca a facut o fapta buna.
Rugaciunile din Postul Nasterii Mantuitorului
In timpul Postului, credinciosii se roaga impreuna cu preotii si calugarii din biserici si manastiri atat pentru cei vii, cat si pentru cei morti. In acest scop ei dau asa-numitele "Sarindare", adica pomelnice, care sunt pomenite vreme de 40 de zile, dupa modelul Mantuitorului Iisus Hristos, care s-a rugat vreme de 40 de zile in pustie, si dupa modelul lui Moise. "Biserica se roaga si pentru cei vii si pentru cei adormiti, pentru ca in aceasta vreme de post milostenia valorifica pornirea iubitoare a omului prin aceasta pomana care se da in numele celor raposati sau care se face in numele celor care sunt in nevoi", explica staretul Mihail. Milostenia ajuta si pe cel care o primeste si pe cel care o da. Din aceasta cauza, in timpul postului se fac multe pomeniri ale mortilor. Aproape in fiecare Sambata, "Pomenirea mortilor" este trecuta in Calendarul Bisericesc.
Preotii au cantari mai lungi, prin care Biserica ii sfatuieste pe credinciosi sa-si curete simtirile, ca sa-L poata intampina pe Hristos, fara teama. Lucrurile care se dau de pomana trebuie sa fie de post sau, daca este zi cu dezlegare la peste, pot fi si produse din peste.
"Nu huliti ce nu intelegeti, ce nu stiti"
Omul care da de pomana se roaga, nu barfeste, dar nu tine postul nu trebuie hulit. El este un bun credincios, dar poate mai trebuie "educat". "Am vazut ca postul, mai intai de toate, reprezinta o actiune pozitiva, o revarsare din preaplinul inimii si al dragostei, prin fapte bune.
Educatia dragostei are nevoie de aceste margini, aceste lectii", spune parintele Stanciu. Dragostea nu v-o puteti educa daca nu incepeti cu abecedarul: care sunt infranarile de la pacatele mici, de la cele pe care le vedem, de la cele trupesti, la cele sufletesti. "Mandria, zgarcenia, invidia, mania, astea sunt pacate sufletesti. Astea trebuie strunite prin post si rugaciune inainte de a prinde radacini", povatuieste staretul Manastirii Antim.
Lacomia intretine toate pacatele, cu cat omul cauta sa adune mai mult, cu atat se crede mai independent de toti. La un moment dat, omul acesta nu mai are nevoie de nimeni, se pretuieste autosuficient, nu-i bine!"
Dragostea si Postul, o legatura binecuvantata?
"Toti suntem zamisliti intru faradelege", zice Psalmistul. In Psalmul 50 se zice: "Iata, intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea". De ce? "Pentru ca orice dorinta a dragostei este amestecata si cu aceasta afectivitate a trupului care, ce sa facem, am mostenit-o din mosi-stramosi, de la Adam. A devenit o pecete nestearsa a firii noastre cazute", spune parintele Stanciu. Credinciosii trebuie sa stie, conteaza gandul cu care este facut copilul.
In actul impreunarii si mai ales in dorinta parintilor de a se intalni trupeste pentru zamislirea unui copil este prezent si Dumnezeu. Oamenii au viata de la Dumnezeu.
Parintii participa cu sufletul si trupurile lor, Dumnezeu da Duhul datator de viata care pune o pecete unica asupra noului prunc. "In prunc, Dumnezeu sadeste virtualitati care pot fi actualizate in timpul vietii, puteri sufletesti si trupesti de desavarsire, de indumnezeire, de innobilare a fiecarui om", afirma staretul.
In familie, totul trebuie facut de comun acord. Sfantul Pavel ii invata pe credinciosi: "Stapan pe trupul lui e femeia si stapan pe trupul femeii e barbatul". Totul trebuie facut de comun acord si cu scopul acesta al innobilarii sufletesti si trupesti. "Faptul ca oamenii se retin de la intalnirea trupeasca in post reprezinta o angajare mai multa a lor in viata spirituala, in viata de unire cu Dumnezeu.
El este prezent in toate, oricand si oriunde. Spatiul si timpul ale lui sunt, si in mana lui sunt toate", explica parintele Mihail.
Feriti-va de ispite! Lucifer va asteapta!
"Nu putem fi mai mult decat ne-a facut Dumnezeu. Omul vrea de fapt sa fie Dumnezeu, sa fie propriul lui Dumnezeu, e aceeasi ispita cu care diavolul in Rai i-a ametit pe Adam si Eva, "veti fi ca Dumnezeu, veti gusta din pomul acela, care reprezinta de fapt lumea aceasta, crezandu-va stapanii ei, si veti fi ca Dumnezeu, fara insa legatura cu Dumnezeul cel Adevarat", spune parintele Mihail. Ispita diavolului si caderea lui Adam si a Evei in plasa intinsa de Necurat au dus la opusul dumnezeirii, adica la moarte. "Dumnezeu este viata vesnica, iubire vesnica, totul in bunatate, in chipul absolut. Pentru asta ne alegem de bunavoie nevointa postului, exercitiul postului, ca sa intelegem mai mult ca marginile noastre pe orizontala, adica legaturile noastre cu lumea aceasta, sunt, exista, dar suntem si putem fi nemarginiti pe verticala in legatura cu Dumnezeu. Putem spori neincetat in iubire. Sfintii s-au desavarsit prin post, prin rugaciune, prin milostenie, pe aceasta verticala a iubirii. Unii sunt mai sus, altii sunt mai jos, in functie de aceasta exersare a lor in iubire", spune Parintele Staret.
Cine posteste cu inima ascunsa, posteste degeaba!
Dumnezeu primeste nevointa dupa inima credinciosului. "Daca face omul cu viclenie, degeaba tine postul", afirma parintele Mihail. Este important pentru credinciosi sa fie sinceri, sa nu se foloseasca de subterfugii. Unii credinciosi tin post si se roaga pentru un anumit lucru, dar numai Dumnezeu stie dorinta cui o binecuvanteaza. Dorinta unora se implineste, altora nu li se implineste ce au cerut, pentru ca prin post oamenii nu-L obliga pe Dumnezeu sa le faca toate hatarurile. Prin post si rugaciune ei se pregatesc pentru a implini voia lui Dumnezeu. Rugaciunea cea mai concisa si cea mai frumoasa, din punctul de vedere al staretului Stanciu, "Tatal Nostru", ii indeamna pe credinciosi sa rosteasca: "Tatal Nostru care ne esti in ceruri/ Fie imparatia Ta/ FACA-SE VOIA TA!". "Nu "faca-se voia mea", pentru ca nu stiu daca voia mea e buna, eu doresc asta, dar nu stiu daca-mi este de folos. Dumnezeu are perspectivele infinite ale intelegerii si El ne ingaduie ceea ce ne este de folos. Putem ramane incrancenati in dorinta noastra, dar atunci ne facem rau singuri", spune parintele Mihail.
Cum sa se roage credinciosii in Post?
"Cea mai buna rugaciune pentru cei care tin postul si pentru starea de post ar fi aceea facuta cu inima smerita, plina de cugetare", sfatuieste parintele Mihail. In timpul Postului Mare exista Rugaciunea Sfantului Eferemsirul. Credinciosii mai pot spune "Tatal Nostru", Psalmii. In Evanghelia dupa Matei, la capitolul VI se arata cum ii place Mantuitorului sa fie facuta o rugaciune: "Tu cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie intr-ascuns, si Tatal tau care vede intr-ascuns iti va rasplati tie. Tu, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau care vede intr-ascuns iti va rasplati tie. De veti ierta oamenilor greselile lor, va va ierta si voua Tatal vostru cel ceresc. Tu cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatalui tau care vede intr-ascuns iti va rasplati tie. Nu judecati ca sa nu fiti judecati, iertati si vi se va ierta, cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide. Toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi sa faceti lor, caci in aceasta consta legea".
|
|
|
"Stam in fata Lui, in fata Creatorului, a Mantuitorului, in fata Judecatorului si Datatorului nostru de viata vesnica, de aceea postul nu trebuie sa ne mandreasca. Cand cineva exagereaza in post, creste in mandrie
Parintele staret Mihail Stanciu CV-UL UNUI STARET TANAR Protosinghelul Mihail Stanciu este Egumenul Sfintei Manastiri Antim, din Bucuresti. S-a nascut la 30 iulie 1972, la Targoviste. Parintele Stanciu a absolvit Liceul "Ienachita Vacarescu" in 1990. Studiile sale continua la Facultatea de Automatica si Calculatoare, din cadrul Politehnicii. Obtine si Masterul in 1996. In anul 2000, Parintele a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti. Este Egumen al Manastirii Antim din data de 2 februarie 2004. "Biserica ne invata sa ne rugam si personal, acasa, in ascuns, cum ne invata si Mantuitorul, dar sa participam si la rugaciunea comuna care intareste comuniunea dintre noi." Parintele staret Mihail Stanciu |
