Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cazul Berevoiesti este un exemplu concret a ceea ce a insemnat perioada de dupa Revolutie pentru arhiva Securitatii. Documente distruse fara sa se stie ce contin si personaje care se contrazic.
|
|
|
|
|
OFICIAL. Virgil Magureanu, directorul SRI, in timpul afacerii Berevoiesti
|
SECRETELE DIN DOSARUL BEREVOIESTI. Cu siguranta, rapa din apropierea Berevoiestiului pastreaza secrete care nu vor fi cunoscute poate niciodata. Dosarul cazului Berevoiesti, rezultat in urma anchetelor Parlamentului si ale Procuraturii, se afla in prezent in arhiva Camerei Deputatilor. In el se gasesc informatii inedite despre perioada postdecembrista.
Una dintre primele masuri luate imediat dupa Revolutie si intens mediatizate a fost desfiintarea Departamentului de Securitate a Statului (DSS). "Securitatea a fost desfiintata", acesta a fost sloganul care a circulat dupa Revolutie si asa a ramas in istorie. In mod logic, o data cu DSS au disparut si unitatile componente. Printre ele si Directia I, condusa de col. Gheorghe Ratiu. Hartiile gasite la Berevoiesti proveneau in majoritate de la Directia I, iar dosarul Comisiei parlamentare de ancheta a scos la iveala o informatie importanta. In dosarul "Scurt istoric al cazului Berevoiesti" se precizeaza ca "la intrarea revolutionarilor in interiorul DGS (n.r. - Directia Generala de Securitate) si DSB (n.r. - Directia de Securitate Bucuresti), adica pe 22 decembrie 1989, documentele au fost sigilate de comisii mixte (ale Armatei si revolutionarilor), intocmindu-se o situatie a fisetelor metalice si a incaperilor in care acestea erau amplasate. Documentele din fisete au ramas sub sigiliu pana in luna februarie 1990, cand noul comandant al Directiei I, col. Spataru Dumitru, in baza Ordinului nr. 38, a procedat la desigilarea si inventarierea documentelor". In conditiile in care Securitatea fusese desfiintata, nu ar mai fi avut nici o logica sa se vorbeasca de Directia I, care, ca si structura a fostului Departament de Securitate a Statului (DSS), ar fi trebuit sa dispara odata cu acesta.
In urma altor investigatii am descoperit insa Ordinul nr. 1 al sefului Consiliului Sigurantei Nationale, Gelu Voican Voiculescu. In acest ordin, scris de mana, se stipuleaza negru pe alb: "Raman toate directiile cu urmatoarele modificari". Si sunt enumerate schimbarile facute: "Directia a IV-a va fi incadrata cu ofiteri MApN loiali Revolutiei; Actuala incadrare va fi redistribuita la unitatile MApN ca ofiteri trupa sau specialisti, conform pregatirii acestora. Prima masura va consta in eliberarea de catre ofiterii CI a birourilor ocupate, o data cu documentele aflate asupra lor. Aceasta documentatie va fi predata organelor de comanda a unitatilor. Personalul Directiei a V-a se demite din functie, cadrele fiind trecute in rezerva, cu exceptia acelora care s-au dovedit loiali prin misiunile indeplinite. Situatia de mai sus se extinde si asupra Directiei a VI-a (Cercetari Penale). Locurile ramase vacante vor fi completate cu cadre provenite din procuraturile civile". Aceasta informatie schimba fundamental datele problemei. Ultimele zile ale anului 1989 si primele luni din 1990 au fost descrise mereu ca o perioada tulbure, in care nimeni nu a stiut foarte bine ce se intampla si nici ce sa faca. In acea perioada confuza au existat insa si persoane care si-au pastrat sangele rece, au modificat structura directiilor, si l-au inlocuit pe gen. Ratiu cu col. Spataru. Un alt aspect neclar al afacerii este preluarea de catre MApN in luna februarie a unitatii Directiei I. De cine mai apara armata la acea data documentele?
BALBAIELILE SRI. Cum ajunsesera documentele fostei Securitati intr-o rapa? Cine incercase sa le arda, pentru ca hartiile prezentau semne clare de incinerare? Pentru ca era vorba de documente ale fostei Securitati, prima institutie luata la intrebari a fost SRI. Tonul general a fost ca Serviciul Roman de Informatii arde documentele Securitatii pentru a sterge informatii compromitatoare despre oamenii care ajunsesera la putere. Mai mult, pentru ca in rapa fusesera gasite si fragmente de documente purtand antetele PNT-CD si PNL, SRI a fost suspectat si ca ar face in continuare politie politica.
Dupa cateva zile, SRI a emis un comunicat de presa, in care recunostea ca hartiile de la Berevoiesti ii apartineau, dar afirma ca reprezinta rezultatul unui "plan de dizlocare, prin care ofiterii de informatii au trecut la abandonarea documentelor fara valoare operativa". Rechemat, Magureanu va da o replica ramasa celebra: "... Imi par mie insumi stupid". Pentru a afla adevarul despre ceea ce s-a intamplat la Berevoiesti, a fost constituita o comisie parlamentara.
TELENOVELA BEREVOIESTI. Comisia a investigat aproape 100 de persoane: localnici, ziaristi, ofiteri ai SRI. Rezultatele nu au fost spectaculoase. Serviciul Roman de Informatii a prezentat o varianta dulceaga, iar oamenii implicati au avut grija sa se puna de acord, astfel incat varianta este dificil de demontat. Potrivit lor, totul a fost o gafa a ofiterilor care au efectuat transportul. Documentele erau deseuri, trebuiau distruse. Numai modul pe care il alesesera era incorect. Initial, se incercase trimiterea lor la fabricile de tocat hartie de la Gradistea si apoi la Scaieni. Au fost insa refuzati, oamenii de acolo temandu-se sa distruga documente ale fostei Securitati. Atunci, colonelului Nicolae Bordeianu, din cadrul unitatii SRI care a mostenit Directia I a DSS, i-a venit ideea sa arda hartiile la o ruda care avea cuptor de paine. I-a impartasit aceasta idee si sefului sau, col. Spataru Dumitru, care i-a spus sa rezolve problema. Asa ca, in noaptea de 29 iunie 1990, lt. col. Nicolae Bordeianu insotit de alti cinci colegi (mr. Ionascu Cornel, cpt. Gheorghe Floare, cpt. Ipcar Ioan, lt. maj. Dobre Haret si plut. maj. Cristea Gheoghe, conducatorul auto) au plecat cu un camion incarcat cu aproximativ 90 de saci continand documente ale fostei Securitati, spre comuna Berevoiesti. O data ajunsi acolo, ofiterii au incercat sa arda documentele in cuptor. Era insa vorba de saci intregi de documente care trebuiau distruse si treaba nu a mers asa de simplu cum se asteptau ei. Au luat hartiile si le-au dus pe malul paraului Rausor, situat la cativa kilometri de comuna argeseana. Au descarcat camionul, au dat foc la hartii si au pus pamant pentru a masca locul. Hartiile mai ardeau inca atunci cand ei au plecat. Locul a fost descoperit printr-o pura intamplare de vacarul satului, care a anuntat cadrele didactice aflate la un picnic in zona.
Cu o rapiditate demna de invidiat, la doar doua zile, pe 2 iulie, informatia a ajuns la col. Spataru. Ofiterii au fost trimisi sa recupereze documentele de la localnici si sa camufleze mai bine locul.
"BATAIE" PE HARTII. Cu toate ca au varsat sase autobasculante de steril peste hartii, ofiterii nu au reusit sa acopere urmele. In luna decembrie 1990, Unitatea de protectie contrainformativa a constatat cu surprindere ca in suplimentul Strict Secret al cotidianului Romania libera apareau documente ale fostei Securitati: transcrieri ale unor convorbiri telefonice, dosare de urmarire informativa, dosare de corespondenta secreta. 11 luni mai tarziu, Romania libera dezvaluia intr-o conferinta de presa ca documentele proveneau dintr-o rapa din judetul Arges, unde SRI aruncase documente ale fostei Securitati.
In aceeasi zi a fost organizata si o "expeditie" pentru a demonstra ca documentele proveneau din groapa. Venirea serii i-a determinat sa amane sapaturile pentru ziua urmatoare. A doua zi a venit si Procuratura Militara. Procurorul militar Mircea Levanovici, care ancheta cazul, depasit de situatie, a asistat ca simplu spectator la dezgroparea documentelor de catre ziaristi. "Groapa apartine ziaristilor si ei sunt proprietarii documentelor. Vreti ca noi sa asteptam si dvs. sa ne dati raspunsuri in doi peri? Eu zic sa nu exagerati, cum sunteti obisnuiti sa faceti, si sa ne lasati pe noi sa sapam, ca nu ne cade coada sa punem mana pe lopata", a motivat Bacanu actiunea iesita din tipar a jurnalistilor.
Din rapa au fost scosi, timp de doua zile, 23 de saci cu documente, transportati cu un camion la sediul Directiei Judetene de Politie Arges din Pitesti. Acolo au fost depozitati intr-o camera sigilata. Deschiderea camerei se putea face numai in prezenta unui reprezentant al ziarului, care detinea una dintre cele doua chei ale usii.
ARHIVA DRECTIEI I. Laboratorul de expertize criminalistice a incercat apoi sa reconstituie documentele. A fost o munca de Sisif. Unele dintre hartii fusesera rupte, apoi arse, amestecate cu pamant, dezgropate de sateni. In rapa mai sapasera si jurnalistii si apoi militarii. Sapaturile fusesera facute haotic, fara nici o grija pentru materiale. Expertii numiti au constatat ca documentele proveneau din acelasi loc, ca apartinusera fostului Departament al Securitatii Statului (DSS) si le reconstituisera intr-o oarecare masura. Printre documentele distruse la Berevoiesti au existat si multe materiale informativ-operative care au apartinut Directiei I din Departamentul Securitatii Statului, condusa la acea data de col. Spataru Dumitru, provenit de la MApN. Col. Dumitru a negat initial ca documentele provin din directia condusa de el, iar despre ipoteza ca ar fi fost documente care nu ar fi fost distruse din neglijenta a afirmat ca este o provocare.
Ancheta interna a SRI a ajuns la concluzia ca documentele proveneau din fisetele ofiterilor. Pe 22 decembrie 1989, fostul sef al Directiei I, col. Gheorghe Ratiu, ordonase distrugerea documentelor de interes operativ, care priveau reteaua informativa. Scopul era protejarea informatorilor si a colaboratorilor din reteaua Securitatii de o posibila razbunare a revolutionarilor. Cu toate ca era o misiune foarte importanta, trierea si modul de distrugere au fost lasate la libera apreciere a ofiterilor din compartimentele respective. "Acestia au procedat la ruperea si punerea in sacii de corespondenta a documentelor cuprinse in dosarele informative, mape de verificare, supraveghere informativa (70 de cazuri), retea informativa (157 de surse) si 20 de cazuri de control (de la municipiul Bucuresti si judetele Iasi, Buzau, Neamt, Bacau, Timis, Mehedinti, Vrancea, Dolj, Cluj).
Documentele au fost puse in 82 de saci care au fost depozitati in grupul sanitar al Directiei I si intr-o camera de langa magazia de armament. In dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, unitatea a fost preluata de grupuri de revolutionari. In luna februarie 1990, unitatea a fost preluata de MApN. Fisetele au fost desigilate si materialele inventariate, dar documentele din grupul sanitar au ramas in acelasi loc. In luna iunie incepuse sa circule un zvon ca unitatea va fi mutata. Atunci si-a amintit si conducerea directiei de documentele din WC. Fara sa mai faca vreo triere, fara proces-verbal, pur si simplu au hotarat sa le distruga. Astfel au ajuns hartiile in rapa de la Berevoiesti".
DE FORMA. In anul 1991 a fost infiintata o comisie parlamentara care sa ancheteze ceea ce s-a intamplat la Berevoiesti. Activitatea acestei comisii nu a avut rezultate spectaculoase.
Comisia insasi, intr-un raport preliminar, isi recunoaste neputinta si, deoarece urmau alegeri, solicita ca noul Parlament sa formeze o noua comisie care sa investigheze ceea ce s-a intamplat la Berevoiesti. Nu a mai fost formata nici o alta comisie. O data iesit din atentia presei, cazul Berevoiesti nu a mai prezentat nici un interes pentru guvernanti. Nicolae Ionescu Galbeni, unul dintre membrii Comisiei parlamentare de ancheta, a declarat pentru Jurnalul National: "Comisia a fost creata mai mult de forma, deoarece nu avea atunci pregatirea necesara pentru investigatie. SRI, chiar cu Magureanu in frunte, era foarte dibaci, au prezentat niste versiuni care erau verosimile, dar nu trebuiau neaparat sa fie si reale. Din investigatiile facute in timpul ala nu s-a putut demonstra ca au fost distruse acolo materiale importante. Nu s-au gasit elemente care sa confirme ca materiale de mare importanta au fost gasite la Berevoiesti. Felul in care s-a prezentat toata treaba asta avea un aspect de verosimilitate in spatele careia se intrezarea ca nu erau sincere afirmatiile si documentarea pe care o facuse SRI. Nu am demonstrat ca acolo ca s-ar fi distrus dosare operative ale fostei Securitati, dar asta nu inseamna ca nu s-au distrus".
|
CONCLUZIA COMISIEI DE ANCHETA: DIVERSIUNE
|
|
"Cazul Berevoiesti a fost, dupa opinia noastra, una dintre multele actiuni de destabilizare si diversiune ale perioadei de dupa Revolutie. S-a incercat sa se abiliteze ideea ca numeroase dosare informative (circa 106.246) ce lipsesc din arhivele vechii Securitati au fost arse la Berevoiesti. Dupa investigatiile Comisiei de ancheta, unele dintre aceste dosare au fost ridicate de Ministerul Apararii Nationale, care le-a depozitat la Pitesti, iar altele (destul de multe) au ajuns pe mainile unor fosti securisti sau ale unor persoane care au avut functii publice (Gelu Voican Voiculescu, de pilda), care si-au insusit ilegal si abuziv dosare din arhive pentru a le folosi in scopuri personale sau politice (cazul Coposu). Unii ziaristi (P.M. Bacanu si altii) au ridicat documente din groapa de la Berevoiesti, le-au procurat de la taranii din regiunea Berevoiesti sau le-au achizitionat de la ofiteri de Securitate, pensionati sau trecuti in rezerva dupa Revolutie. Este posibil ca alte documente sa fi luat calea strainatatii "ajutate" de unele cadre ale fostei Securitati (cazul col. Gheorghe Ratiu, fost sef la Directia I din DSS)", a considerat Comisia parlamentara de ancheta.
|
|
DE LA SRI SI ARMATA LA OADO
|
|
Toti cei implicati in afacerea Berevoiesti au fost anchetati pentru incalcarea art. 242 CP, "sustragerea sau distrugerea de inscrisuri", si a art. 252 CP, "neglijenta in pastrarea secretului de stat".
La terminarea cercetarilor asupra ofiterilor, procurorul militar Aron Mircea a hotarat ca nu este cazul inceperii urmaririi penale fata de nici unul dintre ofiteri. Comisia parlamentara nu a fost de acord cu aceasta decizie. In schimb, ofiterii au fost sanctionati cu demiterea din SRI. Cel mai important personaj "zburat" ca urmare a scandalului Berevoiesti a fost adjunctul lui Magureanu, gen. Mihai Stan. Investigatiile facute atunci au dus la concluzia ca el aprobase folosirea camionului la transportul hartiilor. Pentru gen. Stan, care inainte de a fi adjunctul lui Magureanu lucrase in cadrul Serviciului D, dizgratia nu a fost insa de lunga durata. A fost numit sef al Directiei Relatii Internationale din Fondul Proprietatii Private. In 1996, el a devenit seful Centrului de Documentare Operativa al Serviciului de Protectie si Paza, fiind reactivat pe baza unui ordin prezidential cu "binecuvantarea" fostului sau sef, Virgil Magureanu. A fost din nou inlaturat din serviciu, pe fondul scandalului provocat de operatiunea de contrabanda de stat "Tigareta II". In prezent, este coleg cu generalul Spiroiu, la Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului din Romania (OADO). Mihai Stan este director la OADO, iar Spiroiu, inalt comisar. |
|
DOSAR CLASAT
|
|
Dosarul cazului Berevoiesti zace in arhiva Camerei Deputatilor. Accesul la el este facil. Dosarul are gauri mari. Pe cele sase dosare care alcatuiesc cazul Berevoiesti se pot observa trei randuri de numerotari. Ar fi trebuit sa existe si un raport final al Comisiei parlamentare. Acesta nu este insa de gasit. Au mai ramas doar un scurt istoric al cazului, concluziile preliminare, raportul de expertiza criminalistica, dosar cu concluziile trase de Directia Procuraturilor Militare, dosar cu cercetarile efectuate de Procuratura Militara la Berevoiesti si raportul Laboratorului Central de Expertize Criminalistice.
|
