Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.
Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
DA, ACCEPT
Guvernul pregătea importuri de cărbune din Iugoslavia
Industria carboniferă era printre cele mai privilegiate sectoare economice ale anului 1990. Deşi productivitatea muncii era deficitară, centralele industriale din Bazinul Olteniei făceau angajări!
Despre acest fenomen, ziariştii de la Adevărul au discutat în luna mai 1990 cu Eugen Vâlceanu, contabilul-şef al Combinatului minier Motru. În anul 1989, unitatea făcuse un adevărat hei-rup pentru atingerea planului de producţie nejustificat de mare, iar întreprinderea îşi onorase sarcinile. Însă după Revoluţie, conducerea administrativă şi sindicatele combinatului minier încetiniseră ritmul, lăsând de izbelişte activitatea de pregătire a fronturilor de lucru (porţiuni la care lucrau concomitent mai multe formaţii de mineri).
În noile condiţii ale economiei de piaţă, însuşi activitatea acestor fronturi de lucru trebuia regândită. Factorii decizionali aveau în balanţă două opţiuni. Ori să aducă în discuţie problema şomajului pentru angajaţii minelor sau unor porţiuni de mină nerentabile, ori să suplimenteze personalul, pentru a face faţă cererii de cărbune. Datele reale ale situaţiei ar fi impus conducerii să aleagă prima variantă.
Trebuiau închise un număr important de mine - Leurda, Ploştina, Horăşti etc. Varianta şomajului ar fi fost necesară şi datorită excedentului de forţă de muncă din Bazinul Olteniei. În primăvara anului 1990, la Întreprinderea Minieră Mătăsari, aflată în apropiere de Motru, existau şase locuri de muncă într-un abataj care nu produceau nici un gram de cărbune!
În ciuda realităţii economice, conducerea administrativă a Combinatului minier Motru, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor, a adoptat varianta a doua. Au fost angajaţi peste 1.000 de salariaţi noi, pentru a grăbi deschiderea unor noi fronturi de lucru. Puterea nu era dispusă să fluture posibilitatea şomajului în regiunile miniere.
Cu toate că guvernul hotărâse suplimentarea locurilor de muncă în industria carboniferă, perspectiva echilibrării productivităţii muncii era firavă. Tot din cauza unor decizii recente ale Executivului, care introdusese un pachet de facilităţi în respectiva ramură industrială. Spre exemplu, săptămâna de lucru fusese redusă la cinci zile, fără ca în acest interval să se poată realiza producţia prevăzută în programul de lucru. În celelalte sectoare economice cu "foc continuu" săptămâna de lucru era era în continuare de şase zile.
O altă facilitate pentru mineri fusese majorarea salariilor cu peste 60%. În plus, le-au fost reacordate unele sporuri anulate în anii '80, pe fondul efortului economic pentru plata datoriei externe. Sporurile au fost plătite indiferent dacă s-au respectat sau nu normele de producţie. Cel puţin la Motru, unde minerii nu reuşiseră în primele cinci luni ale anului să-şi onoreze planul autoimpus de 1.000.000 de tone cărbune.
Întrucât exista pericolul să nu fie cărbune suficient pentru alimentarea termocentralelor, o delegaţie a Ministerului Minelor s-a deplasat într-o vizită de lucru la Belgrad, pentru a negocia un import. Rezultatele nu au fost satisfăcătoare, autorităţile iugoslave solicitând 50 de dolari pe tonă. Aşadar, pentru guvernanţii anului 1990, soluţia asigurării combustibilului pentru industria energetică a rămas angajările în minerit.
Despre acest fenomen, ziariştii de la Adevărul au discutat în luna mai 1990 cu Eugen Vâlceanu, contabilul-şef al Combinatului minier Motru. În anul 1989, unitatea făcuse un adevărat hei-rup pentru atingerea planului de producţie nejustificat de mare, iar întreprinderea îşi onorase sarcinile. Însă după Revoluţie, conducerea administrativă şi sindicatele combinatului minier încetiniseră ritmul, lăsând de izbelişte activitatea de pregătire a fronturilor de lucru (porţiuni la care lucrau concomitent mai multe formaţii de mineri).
În noile condiţii ale economiei de piaţă, însuşi activitatea acestor fronturi de lucru trebuia regândită. Factorii decizionali aveau în balanţă două opţiuni. Ori să aducă în discuţie problema şomajului pentru angajaţii minelor sau unor porţiuni de mină nerentabile, ori să suplimenteze personalul, pentru a face faţă cererii de cărbune. Datele reale ale situaţiei ar fi impus conducerii să aleagă prima variantă.
Trebuiau închise un număr important de mine - Leurda, Ploştina, Horăşti etc. Varianta şomajului ar fi fost necesară şi datorită excedentului de forţă de muncă din Bazinul Olteniei. În primăvara anului 1990, la Întreprinderea Minieră Mătăsari, aflată în apropiere de Motru, existau şase locuri de muncă într-un abataj care nu produceau nici un gram de cărbune!
În ciuda realităţii economice, conducerea administrativă a Combinatului minier Motru, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor, a adoptat varianta a doua. Au fost angajaţi peste 1.000 de salariaţi noi, pentru a grăbi deschiderea unor noi fronturi de lucru. Puterea nu era dispusă să fluture posibilitatea şomajului în regiunile miniere.
Cu toate că guvernul hotărâse suplimentarea locurilor de muncă în industria carboniferă, perspectiva echilibrării productivităţii muncii era firavă. Tot din cauza unor decizii recente ale Executivului, care introdusese un pachet de facilităţi în respectiva ramură industrială. Spre exemplu, săptămâna de lucru fusese redusă la cinci zile, fără ca în acest interval să se poată realiza producţia prevăzută în programul de lucru. În celelalte sectoare economice cu "foc continuu" săptămâna de lucru era era în continuare de şase zile.
O altă facilitate pentru mineri fusese majorarea salariilor cu peste 60%. În plus, le-au fost reacordate unele sporuri anulate în anii '80, pe fondul efortului economic pentru plata datoriei externe. Sporurile au fost plătite indiferent dacă s-au respectat sau nu normele de producţie. Cel puţin la Motru, unde minerii nu reuşiseră în primele cinci luni ale anului să-şi onoreze planul autoimpus de 1.000.000 de tone cărbune.
Întrucât exista pericolul să nu fie cărbune suficient pentru alimentarea termocentralelor, o delegaţie a Ministerului Minelor s-a deplasat într-o vizită de lucru la Belgrad, pentru a negocia un import. Rezultatele nu au fost satisfăcătoare, autorităţile iugoslave solicitând 50 de dolari pe tonă. Aşadar, pentru guvernanţii anului 1990, soluţia asigurării combustibilului pentru industria energetică a rămas angajările în minerit.
Citeşte mai multe despre:
acum 20 de ani

Ştiri din .ro
PUBLICITATE
Tragedia de la „Victor Babeș”. Aritmetica sinistră a pandemiei. Cine numără morții și cine numără banii

Drepturile omului, Colanul și tichia de mărgăritar pentru statul român

Dublu nepotism marca PNL la Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate

Dictatura USR-PLUS: ministrul Vlad Voiculescu decide, numește și aprobă
Profitând de starea de alertă, Vlad Voiculescu instaurează dictatura în sistemul de sănătate. USR-PLUS acuză PSD pentru oroarea de la Spitalul Foișor, pe motiv că directorul numit politic de partidul care acum...
Credite bancare uriașe, cu garanții de stat, luate de o firmă din Vaslui, pentru combaterea efectelor pandemiei de COVID-19
Știrea financiară a anului pandemic vine de la Vaslui, unde una dintre cele mai importante companii care activează în domeniul aprovizionării și distribuirii inputurilor pentru agricultură, adică pesticide,...
„Nedeplasabilii” fug mai repede decât caravana de vaccinare
Doi oameni vaccinați dintr-o listă de 75. O primărie cu doar un angajat vaccinat. Caravana de vaccinare s-a întors, în Argeș cu multe dintre dozele de ser pe care le avea pregătite să imunizeze persoane...
Disperare. Stelian Ion se gândește la o nouă OUG împotriva Referendumului pe justiție

Big Brother pentru „UEFA 2020”, în București: recunoașterea huliganului în două secunde

S-a înființat Guvernul Cîțu 3 și’un sfert, care vrea să aducă normalitatea în România, de Ziua Copilului
Florin Cîțu poate candida cu succes pentru Cartea Recordurilor, fiind primul premier care conduce nu unul, nu două, nu trei, ci chiar trei guverne și un sfert. Cabinetul pe care îl conduce oficial este format din tr...
Să trăiți, dom’ procuror! Mizele uriașe ale trecerii Poliției în subordinea Parchetelor

Tupeu maxim! Ludovic Orban, proiect de lege pentru a scăpa HORECA de pagubele produse de… Guvernul Orban

O lege de tot rahatul: primăriile, puse să treacă la naționalizarea bălegarului din bătăturile țăranilor

Legea salarizării unitare 3.0 taie din banii românilor, sub pretextul discriminărilor
Suntem deja într-o criză economică evidentă, dar bine mascată de cifre trucate și de declarații politice. Spre deosebire de situația din 2009, când Guvernul Boc și-a asumat tăierile salariale, în Guvernul...
Război total între PNL și USR-PLUS. Liberalii vor ca poliția să verifice cererile de vize de flotant
Un grup numeros de deputați PNL a inițiat un proiect de lege care lovește direct în aliații de la USR-PLUS. Actul normativ vrea să condiționeze eliberarea vizelor de flotant de proba că persoana care solicită lo...
Luptându-se cu propriii subalterni, Clotilde Armand pune bețe în roate măsurilor de restricție luate de Guvern
Primarul Sectorului 1 își amenință subalternii cu tăierea salariilor, dacă nu se prezintă fizic la serviciu. Clotilde Armand a decis, totodată, să prelungească cu două ore programul de lucru pentru ziua de...