ALEX MIHAI STOENESCU

Alex Mihai Stoenescu: Va propun sa incepem cu problema coloanelor de turisti.

Niculae Mavru: Au existat. Legenda lor era bisnita. Ei au intrat in tara cu legenda ca se duc in excursie in Bulgaria sau Iugoslavia, dar, cand au ajuns in zona Arad - Timisoara, au schimbat legenda ca sa poata sa stationeze. La un moment dat, s-au retras sarbii, bisnitarii obisnuiti si au fost inlocuiti de polonezi in octombrie 1989. La inceputul lui decembrie au disparut brusc polonezii si au venit rusii, cam 2.000 de oameni, majoritatea barbati tineri, atletici. Particularitatea acestor grupuri de bisnitari rusi era ca nu aveau marfa. Nu vindeau mare lucru, se asociau celorlalti mici negustori ambulanti, bisnitari cum li se spunea, insa vindeau extrem de putin.

Va intrerup aici o clipa. Exista in documentele oficiale, fie depozitii din procese, fie audieri la Comisiile senatoriale, o contradictie. In timp ce unii conducatori ai DSS insista pe existenta si implicarea acestor "turisti" in evenimentele din Timisoara (Vlad, Ratiu), altii neaga importanta acestor grupuri (gen. Pele, gen. Neculicioiu). Dumneavoastra ati cunoscut situatia reala, cea din strada, filajul fiind structura care avea contact direct cu oamenii, cu indivizii implicati in miscarile protestatare. Care este adevarul?

Coloanele de sovietici

Coloanele si grupurile sovietice au existat. Eu fac aceasta distinctie, pentru ca ele au avut calitatea de coloane pana au ajuns la noi in judet; aici au stationat. Noi ii observam, mi se raporta verbal despre ei si despre ceea ce fac, pentru ca la un moment dat umplusera Soseaua Arad - Timisoara. Vindeau tigari, cafea, imbracaminte, dar foarte slab, cantitati foarte mici de produse, scule... Ei treceau foarte des in Ungaria si Iugoslavia, ca sa aduca marfa, dar se intorceau cu marfa foarte putina. Nu se duceau, de exemplu, in URSS, in nord, Ucraina de astazi, pentru marfa, ci in tarile astea vecine. Cand plecau, afirmau (la PCTF - n.r.) ca isi continua drumul pentru excursie, dar dupa cateva zile apareau tot ei, sub acoperirea ca se intorc in URSS, dar se opreau tot pe Soseaua Arad - Timisoara. La un moment dat, au revenit polonezii cu marfa multa, astfel ca rusilor le-a fost mai usor sa se piarda printre ei, nevanzand mai nimic.

Spuneati ca erau barbati tineri, atletici… Banuiesc ca de la dumneavoastra a pornit descrierea aceasta, folosita apoi in toata literatura despre Revolutie.

Majoritatea acestor indivizi era basarabeana, provenea din actuala Republica Moldova, vorbind stricat romaneste, dar printre ei erau si cate 4-5 care vorbeau numai ruseste sau nu vorbeau de loc, pentru ca mi-am pus oamenii sa se infiltreze, sa faca pe cumparatorii; ii intrebau ceva, dadeau din cap si faceau semn unuia care vorbea romaneste. Nu scoteau un cuvant.

Indivizii atletici si blonzi

Au fost la vreun moment dat inclusi in categoria suspecti?

Au fost observati, mi s-a raportat verbal cazul lor, comportamentul lor, iar eu l-am informat verbal pe colonelul Sima (seful Securitatii judetului Timis - n.r.). Acesta mi-a raspuns: "N-avem timp sa ne ocupam de ei". Eram sufocati de celelalte activitati, inclusiv de cazul Tökes.

Dar, dupa parerea dvs., nu s-a facut o legatura intre prezenta acestor grupuri si Tokes.

Nu, nu aveam motive. Ei nu intrau in oras sa-l contacteze pe Tökes, de exemplu. Sigur, treceau prin zona cu cate un autoturism, dar asta nu atragea atentia, pentru ca doar treceau. Poate ca verificau zona, n-am cum sa stiu. Erau intr-adevar masini cu numar strain, le observam imediat, dar nu le urmaream.

Va pun o intrebare mai… delicata. Este posibil ca persoane din conducerea Securitatii sa fi ignorat rolul acestor grupuri sovietice, amplasandu-le in categoria bisnitarilor care bantuiau oricum zona, fara sa intuiasca potentialul lor interventionist, iar apoi, dupa Revolutie, sa exagereze informatiile despre ele, pentru a ascunde lipsa de prevedere si, in ultima instanta, de profesionalism?

N-am cum sa stiu asta. Asta se intampla sus, eu stiam ce se intampla jos. Dar, va repet, am informat, si Sima mi-a spus ca nu avem timp de ei.

Da, dar poate v-a spus asta in sensul ca de bisnitari nu avem timp acum, minimalizand. Nu trata cazul ca fiind parte a subversiunii generalizate declansate pentru rasturnarea lui Ceausescu.

N-am cum sa stiu.

Bun, atunci va intreb altceva: jos, acolo, in strada, cand s-au declansat evenimentele, grupurile acestea de basarabeni si-au parasit locurile de bisnita si s-au implicat in violente?

Este posibil. Au aparut acesti indivizi puternici, atletici, cam blonzi asa, care incitau copiii strazii: "Haideti, ma, spargeti, nu va fie frica!". Scenele astea le-am surprins. Insa, neocupandu-ne de ei inainte, nedocumentandu-i, nu am avut cum sa stim precis, cu o identificare profesionista, ca provin din grupurile de bisnitari de pe soseaua Arad - Timisoara.

Incitatorii copiilor strazii

Adica n-ati putut spune: individul cutare care incita in dreptul magazinului X este acelasi cu individul care ieri vindea tigari la kilometrul Y.

Nu, dar din experienta mea de cunoastere a oamenilor, a suspectilor, pentru ca serviciul meu era de "filaj si investigatie", acesti indivizi care incitau copiii strazii la spargeri si devastari proveneau de acolo, aveau o anumita tipologie pe care specialistul in filaj o recunoaste foarte bine. Eu va pot spune imediat dintr-un grup de oameni care este basarabean, fara ca acela sa deschida gura. Dar cand o deschide!

Femeia isterica de la Tokes

Sa abordam acum cazul Tökes. Ma intereseaza inceputul miscarii.

La Tokes erau si unele nume, persoane identificate precis si care veneau des acolo. La 16 decembrie, acolo a aparut un grup de tineri care se identificau printr-o bereta cu snur. Apareau si dispareau, nu erau mai mult de 10-15 persoane, dar disparitia lor era legata de incercarea de a mobiliza oameni din oras. Mai precis - pentru ca pe astia noi ii urmaream - , se duceau la intreprinderi, ELBA, platforma Buzias, la IOT, si intrebau de colegi de-ai lor reformati, unii au intrat si in intreprinderi… "Hai ca incepe ceva, hai la Tökes, e lume multa la Tökes!" In fata la Tokes erau opt persoane. In timpul acesta, in fata la Tökes a aparut o femeie isterica, mi se pare ca se declara baptista, care a venit cu niste copii, care nu erau ai ei. Dar striga, urla, ca sa adune cat mai multi curiosi.

Sa spunem ca era o femeie cu pasaport de apatrid, careia americanii nu-i dadeau viza de intrare in SUA.

Tipetele ei stridente se auzeau pe cateva strazi. S-a asezat in usa si tipa, ca si cum in clipa aia se intampla nu stiu ce nenorocire. Nu se intampla nimic, dar tipetele ei au atras cativa curiosi. Apoi s-au intors cei din grupul cu berete, care reusisera sa adune din oras cam 50 de persoane. In acest grup erau doar doi sau trei maghiari. Echipa cu berete a plecat din nou pentru a aduce altii, dar rezultatul a fost extrem de modest, nu venea lumea, ba, prin oamenii mei, care ii insoteau in interiorul grupului, am fost informat ca unii cetateni ii luau la injuraturi. Spre seara…

.

.

Noi am fotografiat si inregistrat provocarile

IN PIATA. Adevarata Revolutie a fost facuta de timisoreni

Alex Mihai Stoenescu: Va intrerup din nou pentru un detaliu. In jurul orei 14:30 a aparut un grup de sindicalisti, un grup mare, 60-70 de persoane.

Niculae Mavru: Mai tarziu un pic, nu la 14:30, pe la 16:30, au marit multimea acolo.

Sa revenim.

Spre seara, grupul cu berete a revenit cu lumanari in (strada) Timotei Cipariu. Dar nici acum nu erau multi. Au stat un timp, apoi au inceput sa mobilizeze curiosii sa se deplaseze spre CJP (Comitetul Judetean de Partid). Se grupau 10-15 insi si incepeau sa strige: "Hai sa mergem, hai sa demonstram!", porneau, dar lumea nu-i urma. Atunci se intorceau in multime, asteptau un timp, apoi reluau figura. Ajungeau cativa metri pana in dreptul statuii Maria, vedeau ca nu sunt urmati de lume si se intorceau furiosi. Au facut figura asta de vreo opt-noua ori. La un moment dat, un individ beat a oprit un tramvai, s-a urcat pe una din platforme si a inceput sa strige. In scurt timp a inceput o cearta intre cei 20-30 care formau nucleul violent, batandu-se care sa se urce pe tampoane sa vorbeasca. Erau beti. Baietii mei erau langa ei si imi raportau, eu am stat in grupul de curiosi. Lumea radea de ei, facea bancuri, mai asculta, mai le dadea dreptate, era un circ... Insa oprirea tramvaielor a amplificat multimea, unii oprindu-se sa vada ce se intampla, altii plecand pe jos, injurand. Cativa au strigat: "Militia ce face?". Adevarul este ca Militia nu a aparut mult timp, in mod inexplicabil. Seara tarziu s-a adus bere la alimentara si s-a facut repede o coada, multi dintre cei care veneau in Piata Maria, nestiind ce se intampla, intrebau ce se da si erau lamuriti ca este un protest care il apara pe Tökes. La un moment dat s-au urnit si au luat-o, cu grupul violent in mijloc, spre Comitetul Judetean de Partid. In timpul luptelor de strada, cand au aparut fortele de ordine si militarii (graniceri plus patrule), am inceput sa-i fugarim. Pe masura ce ii prindeam, ne confruntam cu o situatie incredibila: am estimat a doua zi la raport, pe baza acumularii totalitatii informatiilor de la oamenii mei, ca cel putin 20% din cei prinsi seara si noaptea, la primele asalturi, erau informatori ai Securitatii si Militiei, colaboratori din retele. Ii prindeam, ne dadeau parola, consemnul sau ne spuneau numele ofiterului de legatura si le dadeam drumul. Numai eu am eliberat cinci in Piata Circumvalatiunii. La un moment dat a fost prins George Serban, ziaristul, omul politic de mai tarziu, si l-am scapat eu pentru ca voiau sa-l bata soldatii, dar rau de tot. Erau porniti, nu stiu ce facuse. A doua zi la raport, cand am prezentat detaliat situatia, i-am relatat colonelului Sima si cazul Serban. El s-a uitat urat la mine si mi-a spus: "Ei, pe asta trebuia sa-l retii si sa-l aduci incoace".

Cum s-au spart vitrinele?

Eu nu-mi amintesc sa fi fost sparte la plecare, ci cand, dupa atacarea CJP, s-au intors in Piata Maria. Spargerea vitrinelor a fost posibila si pentru ca se daduse ordinul tampit sa trimita acolo niste militieni fara nimic in maini, doar cu uniformele pe ei si stand ca niste prosti sa dea aia in ei. In timpul asta, pe Strada Lidia s-a format alt grup, intre care foarte multi copii (de la scoala de surdo-muti - n.r.) care ii atacau pe cetatenii de pe strada, pe trecatori. Se striga: "Care nu e cu noi e impotriva noastra" si daca nu intrau in grup ii luau la bataie. Le strigau: "Lasilor, securistilor!". Era o disperare, iar disperarea venea din faptul ca oamenilor nu le pasa de Tökes si de scandalul de la casa lui. Au atacat si cativa conducatori auto care nu opreau. Pe doi i-au scos din masina si i-au obligat sa vina cu ei. Mi se pare ca au facut dupa aceea plangere la Militie, trebuie sa existe acolo plangerile lor. Aici, in grupul asta violent, am observat basarabenii care incitau copiii si strigau: "Hai, nu va fie frica, spargeti!".

Diversiuni impotriva Armatei

EROII. Gloantele ucigase au rapus in acele zile zeci de locuitori ai Timisoarei

O sa va rog sa-mi dati cateva repere. In cartea dvs. "Tavalugul", dar si in alte documente, Tökes apare cu indicativul "Vasile". Era numele conspirativ, de colaborator al Securitatii?

Nu, acela era alt nume. "Vasile" il codificasem noi in rapoartele noastre. Mai intai fusese "Voinescu", apoi parca "Vasilescu" si l-am schimbat in "Vasile", pentru ca era mai scurt. La cantitatea de rapoarte si informari pe care o faceam zilnic despre Tökes ne plictisisem sa mai scriem nume lungi, asa ca l-am schimbat in "Vasile". Dar numele lui conspirativ de securist era altul.

Domnule colonel, spuneti-mi daca aveati informatii ca s-a executat foc diversionist impotriva Armatei la Timisoara.

Nu. Foc, nu. Dar actiuni diversioniste au fost cu siguranta. Ele s-au facut pentru a determina Armata sa traga. Am avut cateva exemple: atacuri cu bate, sticle, pietre asupra Comenduirii garnizoanei, fara provocare, la 17 decembrie, in Piata Libertatii. Acolo s-a si tras pentru prima oara. Initial s-a tras foc de avertisment, apoi viu, pentru a opri multimea dezlantuita, care dorea sa ocupe Comenduirea.

Alt exemplu.

Atacurile aproape profesioniste asupra tancurilor in zona Caii Girocului. Parca stiau ca vor veni tancurile. Erau pregatiti cu sticle incendiare, vopsele pe care le-au aruncat pe geamurile acestora, stalpi uriasi...

Stalpi uriasi?! Poate barne...

Nu, a fost si un stalp de telegraf, din lemn... Nu stiu de unde l-au luat, a aparut in zona. Deci, stalpi uriasi cu care au blocat senilele. Militarii au fost batuti, maltratati, aproape de linsaj si au fost obligati sa abandoneze tehnica de lupta.

Astea le-ati vazut dumneavoastra personal?

Eu sau subordonatii mei. Aceste lucruri sunt consemnate in rapoartele noastre de filaj facute in acel moment. Acolo nu se poate inventa nimic.

Inseamna ca aceste rapoarte de filaj exista?

Asa ar trebui, daca n-au fost distruse.

Cine sa le distruga?

Nu stiu, cei care nu vor sa se afle adevarul.

Mai dati-mi un exemplu de actiune diversionista.

Atacul asupra unitatilor din Calea Lipovei. Au sarit gardul, au aruncat sticle incendiare...

Domnule colonel, dumneavoastra stiti cum arata gardul de la unitatea aceea?

Bineinteles ca stiu.

Este un gard inalt de beton. Cum sa sara...

Cum v-am spus.

Si ce puteau sa faca dincolo de gard, in interiorul unitatii?

Nu stiu, dar aruncau cu sticle incendiare, cu pietre, incercau sa provoace deschiderea focului. Grupul era condus de trei-patru tineri inalti, atletici, tunsi scurt si imbracati cu pulovar si geaca de culoare neagra. Acestia semanau cu sovieticii de care v-am mai vorbit, cu basarabenii din zona.

"I-a crapat capul soldatului"

PROVOCAREA. Distrugerile din capitala Banatului, facute de straini

Mai dati-mi un caz observat de oamenii filajului.

In spatele magazinului BEGA, multimea era de o parte si soldatii de cealalta. Nu se producea nici un atac. Militarii asteptau, desi erau scuipati, injurati, loviti cu diferite obiecte. Vazand ca in urma injuraturilor, a loviturilor, scuipaturilor etc., soldatii nu trag, din multime s-a desprins un tanar care a crapat capul unui soldat. Apoi s-a retras repede si a disparut in spatele multimii.

L-ati urmarit?

Nu puteam. Activitatea noastra se desfasura dupa niste reguli. Nu te bagi in multime dupa un tip, iar el stie asta. Dar nu am terminat cu cazul Calea Girocului...

Poftiti!

Tot in 17 decembrie seara, tarziu, cand o unitate militara din Str. Popa Sapca a primit ordin sa recupereze tehnica militara, atunci cand au ajuns militarii ei pe Calea Girocului s-au lovit de o rezistenta ciudata. Oamenii mei au identificat doua feluri de grupuri. Era un grup format din cei ascunsi in scarile blocurilor, compus din locatari, rude, vizitatori, curiosi surprinsi de evenimente.

De unde stiati ca sunt locatari, de exemplu? Dupa ce ii cunosteati?

Oamenii mei au fost in cele mai multe locuri infiltrati printre diferite grupuri. Apoi raportau si se intorceau in grup. Nu am dat, nu am lovit, nu am spart geamuri, dar am stiut tot ce se intampla acolo in strada. Erau locatari. Existau insa si actionau pe Calea Giroc si alte grupuri. Erau grupuri mici, de circa patru tineri, de aproximativ 20-25 de ani. Acestia atacau primii pe soldati si ii incitau si pe ceilalti, pe cei ascunsi in scarile blocurilor. Acestia se jucau, parca, de-a soarecele cu pisica. Daca militarii, la ordinul unui capitan, voiau sa abandoneze, aceste grupuri ieseau la atac cu aceleasi obiecte, sticle incendiare, pietre, pari. Nu-i lasau nici sa plece. Atunci erau urmati si de cei din blocuri. Cand militarii atacau pentru a se apara - multi au fost loviti, raniti - , primii se retrageau, adica cei organizati in grupurile de atac se retrageau dupa blocuri si ii lasau in fata pe locatari. Si sigur ca victimele au fost dintre locatari. A durat acest razboi pana spre dimineata, dar militarii au tras in aer, pana au venit fortele de despresurare. Atunci nu mai era nimic de facut. Ca ofiter de Securitate eu v-as putea explica ce inseamna un ordin de despresurare.

Grupul de agitatori disparea

Deci, dumneavoastra afirmati ca Armata a fost provocata?

Da. Subliniez ceea ce am spus si la proces: la 17 decembrie 1989, Armata a tras, dar a tras pe buna dreptate. Altfel, toata acea masa se inarma si chiar ca ar fi fost macel, macel adevarat.

Ce s-a intamplat in ziua de 18 decembrie?

La 18 decembrie, atacurile au fost sporadice, facute de pusti din oras, de oameni sub influenta alcoolului. Asta pentru ca acei incitatori tineri, atletici, cu alura sportiva, au disparut din oras, din zona. Probabil ca isi facusera datoria. Si reiese ca au actionat identic apoi si in alte orase, zone. Din pacate...

Sa revenim la Timisoara. Cine au fost cei care au spart vitrinele si au incendiat?

Oamenii, cetateni ai Timisoarei. Manati sau nu, instigati sau din proprie initiativa, prinzand curaj de la ceilalti. In special pustimea. Au facut-o si din ura, si din joaca, si de bravada. Bineinteles, cele mai multe situatii au avut loc datorita faptului ca au fost incitati de acei tineri bine pregatiti. Era de ajuns ca unul sa strige: "Jos Ceausescu! Hai sa spargem vitrina de la librarie cu cartile lui!". A fost suficient sa le dea cineva ideea. Era de ajuns ca intr-un grup de 10-20 de oameni, in special adolescenti, sa fie doi-trei atatatori. Erau foarte usor de pornit. Rapid, grupul devastator crestea numeric si te trezeai ca nu-i mai poti opri, iar noi nu-i mai puteam observa in detaliu. Cum se forma o multime care devasta, micul grup de atatatori disparea. De fapt, se deplasa in alta parte pentru a forma o alta multime.

Eu incerc sa va provoc sa dati cat mai multe detalii pentru ca cititorii mei sa-si faca o imagine cat mai exacta despre fenomenul acesta... Asa ca va rog si acum sa-mi dati exemple.

Da. Am sa va dau un exemplu la fel de ciudat. Pentru mine. Sigur, dumneavoastra trebuie sa intelegeti - si cititorii dumneavoastra - ca evenimentele de la Timisoara au evoluat de o asa maniera ca noi nu am mai avut timpul fizic de a pune lucrurile cap la cap si de a trece la proceduri de verificare in amanunt. Ma refer la colegi de-ai mei care prelucrau informatiile venite de la mine sau din alte surse.

Apoi raportau mai sus.

Bineinteles.

Dovezile exista

In scris?

Si in scris. La Comitetul Judetean de Partid Timis, la 16 decembrie, acei doi tineri care au urcat cu o usurinta de neinchipuit pe zidurile inalte pentru a da jos stema tarii si steagul PCR pe noi ne-au surprins. Initial nu i-am putut identifica, dar i-am gasit a doua zi in penitenciar. Nu aveau acte. Am vorbit cu ei. Mi-au dat niste nume si mi-au spus ca sunt de pe undeva din Moldova, zona Botosani. Nu am avut timpul sa verificam. Vorbeati de vitrinele sparte... Amanunte! La 17 decembrie dupa-amiaza aparusera deja acele bate speciale. Iar seara, pe Strada Pomiculturii, din apropiere de Calea Lipovei, un grup de tineri spargea tot ce mai ramasese nespart. Grupul avea o constitutie identica celui vazut si in alte locuri: era condus de trei-patru tineri atletici, de 20-25 de ani, imbracati cu pulovere si geaca de culoare neagra. Cei mici furau pe urma lor, cei mari spargeau mai departe folosind bate din acelea lungi de care s-a mai amintit. Acest grup a fost printre primele care au atacat unitatea militara din Calea Lipovei. Un alt caz...

Va intreb din nou: aceste detalii exista in rapoartele dumneavoastra?

Da, ele au fost puse si la dispozitia instantelor la Timisoara. Mai departe nu stiu ce s-a intamplat cu ele, la cine sunt. In Piata Traian, unde locuiam, militarii au fost atacati in acelasi mod incat au fost obligati sa se retraga din dispozitiv. Apoi s-a trecut la devastare, incediere - atunci s-a incendiat Libraria George Cosbuc - , spargeri, furturi. Si aici grupul era condus de doi-trei tineri cu aceeasi alura si cu acelasi gen de bate. A doua zi, pe 18, in linistea aparenta, am stabilit prin investigatii grupurile de tineri care se organizau in vederea atacarii militarilor si a posturilor de Militie, sa faca rost de arme. Vreau sa fie clar: prin filaj, prin munca de filaj am filmat, fotografiat si inregistrat aceste fapte si toate au fost consemnate in rapoarte.

Este foarte important ce spuneti. Asadar, aceste probe exista undeva.

Nu exista dubii asupra existentei lor, pentru ca eu le-am facut. Eu si oamenii mei, in misiune ordonata, in misiune raportata regulamentar. Mai departe, ce s-a facut cu probele...

Eu va ascult.

Va mai dau un exemplu. S-a dat foc unei capite cu fan din apropierea statiei de umplere a buteliilor de gaz metan de catre doi indivizi din Timisoara. Cred ca in zona Freidorf, dar nu mai sunt sigur. Aceiasi indivizi, deja revolutionari, in noaptea de 22 spre 23 decembrie, beti, dar si din bravada si din prostie, de data asta inarmati... si repet, inarmati!... au plecat din sediul Securitatii, ocupat la acea ora de revolutionari. S-au plasat pe blocul de vizavi si nu s-au intors pana nu au tras totul inspre sediul Securitatii. Ei trageau spre sediu, iar din sediu trageau militarii. Vreau sa va spun ca doi dintre ei au revenit mai tarziu printre soldati, s-au laudat cu ispravile lor, motiv pentru care soldatii, recunoscandu-i, le-au tras o mama de bataie. Datele acestui incident sunt la Procuratura. Eu, studiind dosarul pentru a ma apara, am dat peste acest caz. Clar, reconstituit de Justitie!

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004

Nu ratati!

In numarul de maine puteti citi alte dezvaluiri ale fostului maior de Securitate Niculae Mavru.