Acuzat cu virulenta, inclusiv in emi-siuni tv, in legatura cu diverse ac-tiuni si momente din timpul Revolu-tiei din decembrie 1989, Ion Iliescu lamureste, prin intermediul Jurnalului National, rolul pe care l-a avut in acest moment de cotitura a istoriei.
Christian Silva/JURNALUL NATIONAL CRITICI. Ion Iliescu sustine ca, la 17 ani de la Revolutie, calomnia a ramas un instrument al luptei politice, iar campaniile de deformare a adevarului istoric s-au intensificat |
Acuzat cu virulenta, inclusiv in emisiuni tv, in legatura cu diverse actiuni si momente din timpul Revolutiei din decembrie 1989, Ion Iliescu lamureste, prin intermediul Jurnalului National, rolul pe care l-a avut in acest moment de cotitura a istoriei. Printre altele, fostul presedinte dezvaluie ca, inca din 1984, a avut discutii cu o serie de personalitati despre "situatia din tara si ce s-ar putea face". Au trecut 17 ani de la Revolutia romana si constatam si astazi intensificarea unei intregi campanii de discreditare a ideii de revolutie si de deformare a adevarului istoric despre revolutie. O prima chestiune ce a fost lansata inca de atunci si care se perpetueaza si astazi - alimentarea confuziei dintre conceptul de revolutie si cel de lovitura de stat. Si semne de intrebare. Ce a fost: revolutie, revolta populara, lovitura de stat? Aceasta confuzie, care este alimentata, are doua surse. Pe de-o parte, la unii, lipsa de cultura politica elementara, neintelegerea conceptelor. La altii, din contra, este o actiune constienta, o diversiune cu caracter politic, pentru contestarea CFSN-ului, a noilor structuri de putere care au aparut, actiune ce s-a desfasurat pe fundalul luptei politice declansate o data cu aparitia partidelor politice. REVOLUTIA ROMANA. Ce este o revolutie? Revolutia este un proces ce determina schimbari structurale, esentiale in societate. In 1989 a avut loc nu numai in Romania, ci pe un mare areal geografic, un proces de prabusire a unui sistem totalitar si de trecere la democratie. Revolutia romana a fost deci parte a unui proces general, ce exprima falimentul unui sistem concretizat prin procese interne de erodare, de compromitere, de disolutie a acestuia. Si in plan politic, si in plan economic, si in plan social. Toata lumea vorbeste de anul revolutionar 1989. Se vorbeste de revolutie de catifea in Cehoslovacia, evolutii pasnice in alte tari. Si tocmai la noi, unde procesul a avut caracterul cel mai radical si de profunda esenta populara, sa negam, sa contestam acest lucru, sa punem semnul intrebarii - a fost sau nu revolutie? - exprima, cum spuneam, pe de-o parte incultura, dar, fara indoiala, si ceva mai mult. Este o actiune politica si exprima o pozitie antinationala. Este o jignire la adresa poporului roman. Este o lipsa de respect fata de cei care s-au jertfit si care au mers cu tot sufletul si si-au dat viata pentru cauza revolutiei. REVOLUTIA ALTOR TARI. Revolutia se poate promova pe diverse cai, in diverse modalitati - prin actiuni violente, lovituri militare, de stat, lovituri de palat, prin revolte populare mai mult sau mai putin pasnice, cu varsari sau nevarsari de sange. Portugalia a pus capat unei dictaturi si a trecut spre democratie printr-o lovitura militara. Armata a fost cea care a declansat procesul. Si s-a numit revolutia garoafelor. Militarii si-au pus cate o garoafa pe teava pustii. Si de aici si simbolul. Nu a fost nici o varsare de sange. Armata a inlaturat dictatura si a deschis calea organizarii democratice a societatii. In zona noastra, chiar Uniunea Sovietica, prin actiunea lui Gorbaciov si a generatiei lui, prin promovarea actiunii privind "perestroika", a inlesnit prabusirea unui imperiu fara varsare de sange. Sigur, au fost actiuni de incercare de stopare a miscarilor populare in Lituania, Gruzia, Armenia, Azerbaidjan. Acelasi lucru (evolutia pasnica) s-a intamplat in toate celelalte tari - cehii au realizat asa-numita "revolutie de catifea". In Polonia s-a realizat o "masa rotunda" initiata de putere, de generalul Jaruselski, care era seful statului, o masa rotunda cu reprezentantii Guvernului si ai societatii civile, in care au convenit sa treaca pe cale pasnica la reorganizarea societatii. A rezultat guvernul Mazowiecki in vara lui 1989. Bulgarii au cunoscut o initiativa din interiorul partidului. Intr-o plenara a Comitetului Central a fost destituit Jivkov si s-a inlesnit aceeasi trecere pasnica. In Romania, asa ceva nu a fost posibil, datorita trasaturilor dictaturii instaurate de Ceausescu. Si orice incercari au fost din start inabusite. Daca s-ar fi putut organiza la noi o lovitura de stat, initiata indiferent de cine - de factori politici, militari sau combinati - ar fi fost o salvare, aceasta ar fi putut inlesni evitarea varsarii de sange. Dar n-a fost sa fie. DISCUTII INAINTE DE â89. S-au creat si confuzii din acest punct de vedere din cauza unei formulari pe care a folosit-o generalul Militaru in seara de 22 decembrie. Eu, personal, am avut discutii incepand din 1984 cu diverse personalitati, printre care generalul Ionita, fostul ministru al Apararii, generalul Militaru, fost sef al Marelui Stat Major, Virgil Magureanu, care era la "Stefan Gheorghiu", un comandor, Radu Nicolae, pe care l-am cunoscut cand lucram la Consiliul National al Apelor; el se ocupa de problema protectiei calitatii apei in porturi. Am avut discutii privind situatia din tara si ce s-ar putea face. Vedeam cum se degradeaza viata si climatul general in tara, suspiciunile si intensificarea supravegherii unor persoane. A provocat comentarii, de exemplu, moartea suspecta a lui Trofin. Eu lucram la Ape. Aveam niste lucrari pe Valea Mostistei; am vizitat lucrarile respective. Se construiau lacuri de acumulare pentru sistemele de irigatii. Trofin era surghiunit, era director la un IAS de langa Calarasi. L-am vizitat. Era sanatos, dar total izolat si sub paza, cu santinela la intrarea in sediul unde si locuia. La cateva zile dupa aceea, fratele lui a mers si a luat masa cu el. A doua zi dimineata a aflat ca a murit in urma unui atac de cord. La inmormantarea lui nu a venit nimeni de la partid. Fusese membru in conducerea de partid, secretar al CC. Au fost prezenti doar trei fosti membri ai CC: generalul Ionita, Corneliu Manescu si cu mine. S-a si remarcat acest lucru. Fosti activisti, care au vrut sa participe la inmormantarea lui, au fost impiedicati sau au fost preveniti ca nu cumva sa participe. La un moment dat, generalul Militaru a incercat niste contacte in armata. Fusese seful Marelui Stat Major si a avut discutii cu niste generali din Marele Stat Major. A fost "turnat" de acestia si a intrat intr-o ancheta. Si generalul Ionita a fost prevenit. De atunci am si incetat legaturile cu generalul Militaru, pentru ca mi-am dat seama ca nu este un om prea prudent. Ca de altfel si comandorul Radu Nicolae. In 1987, generalul Ionita a contractat un cancer galopant si in trei luni a decedat. In iulie 1987. Magureanu a fost scos de la "Stefan Gheorghiu" la inceputul anului 1989 si trimis la Focsani. Astfel incat grupul initial a fost dispersat.
Citește pe Antena3.ro
Christian Silva/JURNALUL NATIONAL INDIGNAT. "Ivan Ilici" - o fabulatie josnica in opinia fostului presedinte |
|
CITITI MAINE
Ion Iliescu isi continua marturisirile cu noaptea petrecuta sub gloante in sediul TVR. |