Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul din primele lucruri pe care le faci ca turist într-o mare capitală este să mergi la Muzeul Naţional. Fie că se cheamă Luvru, National Gallery, Kunsthistorisches Museum, Ermitaj sau Muzeul de Istorie din Varna. Muzeele sunt un magnet pentru turişti, şi într-un fel reprezintă cartea de vizită a unei ţări. România însă este una din puţinele ţări din lume fără un muzeu naţional.
Citez din prezentarea făcută de administratorii muzeului în anul 2010:
Clădirea care adăposteşte muzeul este, ea însăşi, monument istoric, ridicat la sfârşitul veacului XIX, în stil neoclasic, de inspiraţie germană. Structura clădirii a fost serios afectată de cutremurele din 1940 şi 1977, aşa încât procesul de reabilitare a devenit principala preocupare a noastră în ultimul deceniu. Oportunitatea financiară nu a apărut însă decât în 2002. În septembrie 2002, expoziţia permanentă a Muzeului Naţional de Istorie a fost împachetată, obiectele luând drumul depozitelor (care au luat tot felul de drumuri, prin clădire...). Reabilitarea strucuturii de rezistenţă a început în iarna aceluiaşi an, lucrările fiind executate, până în septembrie 2005, în proporţie de aproximativ 50%. Finalizarea lucrării de reconstrucţie era aşteptată pentru mijlocul anului 2007, termen care nu a putut fi respectat.
Desigur, încă de a doua zi a început procesul de reproiectare a expoziţiei permanente, complet diferită ca plan şi concepte. Despre planuri însă nu vom vorbi, fiindcă deocamdată nu sunt istorie. Menţionăm totuşi că, în ciuda dificultăţilor pe care reabilitarea le-a generat, am reuşit să ţinem deschise trei dintre secţiile expoziţiei permanente.
În 2012, capitala României va serba zece ani fără Muzeul Naţional. Desigur, am recuperat centrul istoric, dar centrul este unul istoric fără Muzeul de istorie naţională.
Din punct de vedere al brandului turistic, acesta este o bună carte de vizită pentru noi, am început un proiect, dar nu vom reuşi niciodată să-l terminăm. Probabil că renovarea MNIR era o prioritate a unei alte guvernări. Motiv pentru care nu este o prioritate acum. Atunci când vorbim de strategia guvernării, este mai important un patinoar de x milioane decât Muzeul Naţional.
Uneori cred ca sunt rău-voitor, un proiect PSD nu poate fi terminat de PDL, nu este în interesul naţional. Aşa că am început proiecte de reabilitare pentru alte muzee, cum este Antipa, deşi în zece ani nu am reuşit să finalizăm 50 din reabilitarea MNIR. Probabil că celelalte muzee vor fi terminate de guvernările viitoare pe motiv că au fost iniţiate de PDL, sau poate că vor fi terminate pe fonduri pentru a nu pierde banii. Nu are importanţă, cert este că mi se pare ruşinos să începi ceva ce nu ai de gând să termini, un proiect care atinge 50% din obiective şi nu se termină, reprezintă bani aruncaţi. În jurul renovării MNIR pluteşte misterul. Misterul proiectelor neterminate în ultimii 20 de ani.
Cel mai interesant lucru este însă faptul că nu putem afla de nicăieri când se va termina renovarea Muzeului Naţional. România este ţara proiectelor fără sfârşit, fie că vorbim de muzee, fie că vorbim de autostrăzi sau de orice altceva.
O altă caracteristică unică a României este Muzeul Tehnicii "Dimitrie Leonida", probabil că este singurul muzeu din lume în care pentru a face poze ai nevoie de autorizaţie de la Ministerul Culturii. Eu unul nu am mai auzit de un astfel de muzeu dedicat tehnicii. Poate că şi asta e o metodă să vină străinii şi să aibă impresia că fură secrete de stat când intră intr-un muzeu.
Dar renovarea eternă a MNIR este un lucru comod. În timp ce promovăm brandul turistic al României, trimitem colecţii întregi din muzeele României în străinătate. Muzeul Cucuteni din Piatra-Neamţ este plecat în expediţie de un an, mai întâi a fost la New York, acum este în Marea Britanie, se va întoarce cândva. Dacă tot pleacă medicii şi profesorii, de ce n-ar pleca şi istoria în străinătate.
În concluzie, cel mai potrivit brand de ţară ar fi fost următorul: România, ţara unde proiectele nu se termină niciodată. Un asemenea brand ar atrage lumea din business ca la Mecca. E sfântul Gral al vânzătorilor. Miliarde de oameni de afaceri din toată lumea vor dori să înceapă aici proiecte care nu se termină niciodată. Ce este mai minunat pentru un om de afaceri decât să ştie că atunci când câştigă un client sau un proiect, acesta este câştigat pentru eternitate. (Casargoz)
