INTERVIU
Celebra cantareata a parasit Romania pentru colaborarea cu Duke Ellington. A semnat un contract pe viata si castiga 10.000 de dolari pe
concert.
De peste trei decenii, Aura Urziceanu canta jazz dumnezeieste. Toata lumea ii cunoaste si ii apreciaza talentul, mai putin romanii. Maestra improvizatiilor a revenit in tara pentru a sutine un recital la Festivalul "Cerbul de Aur", impreuna cu sotul ei, Ron Rully. Daca in 1969, Aura Urziceanu a refuzat sa participe la "Cerb", acum ea face parte din juriul festivalului.
DANA ANDRONIE
Aura Urziceanu: Nicidecum. Consider ca-i sfant pamantul pe care m-am nascut. Dar succesul meu in strainatate este foarte important pentru conditia mea de artist. In Occident am invatat legile vietii. Publicul m-a alintat si ii multumesc ca m-a acceptat asa cum sunt. Nu sunt trista ca aici nu am acelasi succes ca in strainatate. Romanii sunt frumosi si caldurosi⦠Sunt romanii mei. N-am ce sa le reprosez. Talentul l-am capatat in Romania, care tot tara mea este si dupa ce mor.
Citește pe Antena3.ro
I-a cucerit pe rusi la 17 ani
Pare rupt din telenovele ceea ce mi s-a intamplat. Dintr-o pura coincidenta, cand am prins primul contract in Canada s-a nimerit sa cant in acelasi club in care Duke Ellington venea sa manance. Daca mi s-ar fi spus dinainte ca Duke ma poate auzi, pentru nimic in lume n-as mai fi indraznit sa cant. Nu pentru ca eram "gainusa", dar era prea mare emotia. Norocul meu ca m-a placut si mi-a oferit tot ce era mai frumos pe lume: un contract cu formatia lui! Duke Ellington si Quincy Jones m-au ajutat sa arat lumii ce voce am. La 24 de ani nici nu stiam exact ce mi se intampla. Abia acum realizez, de fapt⦠Asa mi-a fost scris. La primul meu concert, rusii erau fascinati de muzica mea. Aveam doar 17 ani.
Cum sa nu! Dirijorul secund al Orchestrei de Radio, violonistul Jean Ionescu, m-a luat de mana, m-a bagat in studio si m-a pus sa ascult piesa "Vreau sa cant si eu la televizor". Nu aveam mai mult de 13 ani. M-a intrebat daca mi-a placut. I-am raspuns: "Daaaaaaaaa!" S-a interesat daca vreau s-o cant si s-a oferit sa-mi dea piesa inregistrata pe o caseta pentru a o invata. "Pai, am invatat-o deja!", i-am raspuns entuziasmata. A crezut ca ma laud. Dar am reusit sa interpretez piesa. I-a placut si a inregistrat-o imediat.
Da, am ajuns unde mi-am dorit. La Televiziunea Romana. Pe atunci, la machiaj se afla nea Tomita. Eu eram o copila tafnoasa, cu niste sprancene stufoase⦠Cand m-a vazut, m-a intrebat ce cautam acolo. I-am raspuns raspicat ca eu cant muzica usoara. S-a luat apoi de sprancenele mele. I-am zis sa-mi taie din ele, daca il deranjau. Nu prea mult, ca sa mai vin si data viitoare. Eram convinsa ca era doar inceputul si ca Televiziunea Romana va fi o a doua casa.
10.000 de dolari pe concert
Trebuia. Duke mi-a oferit totul. Nu pot sa spun ca pe o tava de aur. Ci pe o tava de briliante. Si am alesâ¦
Din pacate, nu cat mi-as fi dorit. 10.000 de dolari pentru un concert. Am semnat un contract pe viata. Sunt obligata sa cant cat voi putea. O fac de peste 30 de ani si se pare ca voi mai canta multi ani de acum incolo.
De 34 de ani. Mi-am cunoscut sotul cand am sustinut un concert cu Orchestra de Jazz din Canada. El era tobosarul. L-am cucerit cu muzica, dar si cu sufletul meu. Mi-a zis ca niciodata n-a mai auzit pe nimeni cantand ca mine. Si acum, cand ma aude, se emotioneaza si plange. A inteles ce fel de om sunt imediat dupa ce m-a ascultat prima data.
M-a invitat la un concert de jazz. A venit si m-a luat cu masina. In acea seara mi-a zis direct: "Vreau sa te casatoresti cu mine si sa facem 13 copii". I-am raspuns afirmativ, crezand ca e o gluma. Ne-am casatorit dupa trei luni.
Exact. N-am fost curtata, pentru ca n-aveam timp de asa ceva. Am fost norocoasa ca primul barbat din viata mea a devenit sotul meu. Mi-am dorit foarte mult sa am o familie si, de aceea, am ales, la un moment dat, sa nu-mi sacrific sotul si baiatul pentru muzica. Astfel ca am renuntat la briliante. Am o viata linistita, cant, mai fac si reclame. O duc destul de bine si ii multumesc lui Dumnezeu.
Da. Triplu. De cand m-am maritat, fac reclame in New York si in Toronto, la detergenti, sampon, pasta de dinti etc.
Sigur ca da. Am si o responsabilitate: copilul meu. Chiar daca are 30 de ani, tot copilul meu este. Si ma mandresc cu el. E destept, e ziarist, poet, textier, pianist, baterist.
Cand avea doi ani. A aparut si la emisiunea "Ceata lui Pitigoi".
Nu prea mai stie. Dar sotul meu se descurca binisor.
Ha, ha, ha! Nicolae Ceausescu m-a chemat odata sa cant. Vedeam ca se uita crucis si ca nu intelege nimic. Si Elena era ametita de improvizatiile mele. Credeti ca m-au mai chemat dupa aceea?! Asta a fost norocul meu. Singura cantareata pe care n-au putut s-o suporte Ceausestii am fost eu!
12 ani departe de romani
De 12 ani. In 1992 am avut ultimul concert in tara. Ce de amintiri! Sa va povestesc si ce-am patit in 1969, la "Cerbul de Aur". Presedintele Uniunii Compozitorilor de atunci m-a invitat pe mine, pe Luminita Dobrescu si pe Mihaela Mihai sa participam la Cerb. Am acceptat si mi-am ales piesa "Rapsodia Romana". Degeaba am incercat sa-l conving ca nu vreau sa particip cu o piesa de muzica usoara. N-a cedat. De altfel, nici eu. Am renuntat si n-am mai ajuns la "Cerb".
E o bucurie sufleteasca enorma. Cand am fost invitata la emisiunea "Surprize, surprize" l-am cunoscut pe presedintele Televiziunii Romane, Valentin Nicolau. Am declarat ca vreau, anul acesta, un concert extraordinar pentru romani. Mi s-a indeplinit dorinta. Am lasat totul deoparte si mi-am asigurat o vacanta muzicala in Romania⦠Cant pentru publicul meu preferat: romanii.
Ron munceste foarte mult. Avem o casa de discuri si trebuie sa onoreze niste contracte. Dar va veni sambata seara. O sa cantam impreuna pe scena Festivalului "Cerbul de Aur".
Cand aveam 11 ani mi-am pus o dorinta: sa am un baiat. Si Dumnezeu mi-a dat ceea ce am cerut. Cand eram mica, ma jucam cu toti copiii de pe strada unde locuiam. Aveam grija de ei. O vecina chiar mi-a zis: "Vai de tine cand te-oi marita. Dumnezeule, cati copii o sa ai!" Daca as fi avut timp, as mai fi facut o fetita! Poate ca regret si faptul ca am refuzat sa colaborez cu anumiti muzicieni, pentru ca fumau ce nu trebuie, ca sa aiba inspiratie, sau pentru ca apelau la alcool.