Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Economistă ajunsă până la funcţia de contabil-şef la fosta Întreprindere Poligrafică, Alice Rotta este primul clujean care a reuşit să organizeze singură un marş de protest faţă de putere. Susţine că demersul său nu are nici o motivaţie personală, fiind scutită de problemele financiare ale majorităţii românilor. Locuieşte într-o vilă majestuoasă dintr-un cartier rezidenţial de lux, iar soţul său este patronul unei importante firme importatoare de maşini şi membru fondator al Băncii Transilvania.
Jurnalul Naţional: De ce aţi recurs la această manieră de protest?
Alice Rotta: Înainte de Revoluţie, fetiţa mea îmi reproşa că eu şi soţul nu facem nimic împotriva regimului dictatorial. Că doar ascultăm Europa Liberă. Şi atunci, şi acum am ajuns la concluzia că trebuie făcut ceva, ca să oprim degradarea vieţii pentru români. Că trebuie să iau atitudine împotriva guvernanţilor şi a preşedintelui. Nu mai pot suporta să văd cum rude, prieteni şi-au pierdut orice speranţă într-un trai mai bun.
Aveţi probleme de ordin material în familie?
Nu avem astfel de probleme. Chiar dacă e o perioadă mai dificilă şi pentru mediul de afaceri, suntem liniştiţi din acest punct de vedere. Dar am muncit din greu cu toţii pentru prosperitate. Am pus umărul şi la pornirea Băncii Transilvania, dar şi la firma soţului importatoare de maşini. Am transportat electronice prin ţară cu duba doar cu fetiţa. Timp de zece ani după Revoluţie nu am ştiut ce e concediul.
Cum aţi gândit manifestarea de protest?
Nu am avut nici un plan. Ştiam că trebuie să fac ceva, cumva. M-am decis în ziua în care am început protestul. Am intrat într-o librărie şi am cumpărat două dosare, pe care am scris cu pixul “Jos Băsescu” şi “Jos Guvernul Boc”, pe care mi le-am agăţat de gât.
Citește pe Antena3.ro
De ce aţi decis să vă aventuraţi singură?
Am văzut o recomandare la ziaristul Mircea Badea, când şi el pregătea un protest singur, pentru a evita complicaţiile juridice.
Cum a trecut prima zi de protest? V-a fost teamă de represalii?
Teamă deloc, după ce ai fost la Revoluţie, când au murit oameni lângă tine. După ce m-am oprit în faţa sediului PDL, au venit doi poliţişti care m-au legitimat. În acelaşi timp, într-o maşină din apropiere, alţi patru poliţişti răsfoiau de zor o broşură cu legi, probabil ca să vadă unde să încadreze fapta. Am refuzat să semnez un proces-verbal. Nu păreau foarte documentaţi. Seara au venit acasă şi m-au invitat la sediul Poliţiei. Acolo însă surpriză. Şeful Inspectoratului şi-a cerut scuze pentru atitudinea colegilor săi, pe care i-a acuzat de exces de zel.
Ce atitudine au avut clujenii faţă de protestul dvs.?
Şi pro, şi contra. Unii m-au felicitat, alţii m-au trimis la cratiţă. Un bărbat mi-a adresat reproşuri pe un ton ridicat şi chiar se pregătea să mă lovească. A fost oprit de trecători.
Ce v-a determinat să vă schimbaţi maniera de protest?
Mi-am dat seama că în jurul amiezii nu sunt mulţi oameni pe stradă. Am decis să mut protestul după-amiază. Am cerut clujenilor să mi se alăture. Spre surprinderea mea, presa a anunţat acţiunea şi aproape 200 de persoane au venit la marşul tăcerii.
Sunteţi mulţumită de rezultatul acţiunilor?
Nu o să cadă Guvernul din cauza mea. Chiar dacă nu au fost foarte mulţi, să nu uităm că a fost frig afară. Dar cei prezenţi au fost de o calitate intelectuală ridicată, chiar dacă ceva mai vârstnici, însă cu multe diplome. Aşteptăm şi tinerii, toate mişcările mari au fost realizate cu tineri. Ce am reuşit a fost să dau un exemplu că cineva poate să ia atitudine.
Aveţi sprijinul familiei în demersul dvs.?
Fetiţa Sorana şi soţul Răzvan m-au aigurat de întregul lor sprijin. Mama de 92 de ani a vrut să vină şi ea, dar am oprit-o, din cauza frigului.
Cum se puteau rezolva problemele prin care trece ţara?
Sperăm ca, în ciuda adversităţilor, puterea şi opoziţia să-şi dea mâna, după modelul german. Avem specialişti de marcă, de exemplu Dăianu sau Tănăsescu, pe care nu-i ia nimeni în seamă. Germanii mai au şi un sfat al bătrânilor, consultaţi în chestiunile importante.
E târziu un asemenea demers la noi?
Guvernul şi preşedintele trebuie să plece. Au făcut prea mult rău. Nu doar că s-a înrăutăţit nivelul de trai, dar speranţele de redresare pentru viitorul apropiat sunt aproape nule.
Aţi fost susţinută de partidele politice? Familia dvs. este înregimentată politic?
Mi s-a oferit sprijinul din mai multe părţi. I-am refuzat pe toţi. În afară de un milion de membri de partid, sunt alte 20 de milioane care suferă. Pe ei îi aştept la proteste. Susţin o mişcare a oamenilor simpli. În ciuda faptului că avem prieteni şi relaţii de afaceri cu unele persoane din PNL, nu suntem înscrişi în nici un partid politic. Eu am fost membru în PCR, la fel ca alte câteva milioane de persoane. Soţul Răzvan nu a fost nici înainte, dar nici acum membru de partid. Nu mă consider un simbol, să merg lângă un partid.
Veţi reveni în stradă?
Am început o acţiune care trebuie continuată. Aceşti politicieni deveniţi miniştri incompetenţi trebuie să plece. Cumpănesc acum ce ar mai fi de făcut. Dacă voi ajunge la decizia de a continua protestul, voi apela din nou la presă.
