Pericolul „ruperii inimii”, la 3 zile după infarct

Apariţia chirurgiei cardiovasculare cu soluţia by-pass-urilor şi a cardiologiei intervenţionale de montare de stenturi au însemnat un salt uriaş în salvarea celor cu necazuri mari la inimă. Profesorul Horaţiu Moldovan este una dintre somităţile acestei chirurgii de rafinament.

Florin Condurăţeanu: Oamenii confundă infarctul cu o ruptură în muşchiul inimii, cum zic ei. Infarctul este blocarea alimentării cu sânge a unei porţiuni din muşchiul cardiac, care se necrozează, moare. Totuşi, uneori se complică situaţia şi cu o plesnitură în muşchiul cardiac, când interveniţi dumneavoastră...

Prof. Horaţiu Moldovan: La unii bolnavi, la 3-4 zile după momentul infarctului, poate apărea o rupere a muşchiului necrozat. Se impune rapid intervenţia cardiacă, se coase ruptura, se repară, se lipeşte cu cleiuri adezive speciale.

F.C.: Domnule profesor Horaţiu Moldovan, aţi adus îmbunătăţiri chirurgicale în disecţia de aortă, în anevrismul de aortă, în montarea balonului contrapulsiv intraaortic. Aţi făcut 6.000 de operaţii pe inimă, ce intervenţie se face în prolapsul de valvă mitrală?

Prof. H.M.: Valvele sunt un fel de supape, care nu lasă să circule sângele decât spre ventriculul stâng, cel cu rol de pompare. La unii apare o boală, acestea nu mai etanşează bine, sângele circulă astfel şi pe alte trasee nedorite; o comparaţie, valvele seamănă cu nişte uşi date peste cap. Noi, chirurgii cardiovasculari, reparăm aceste valve sau le înlocuim. La tineri se schimbă valvele cu unele de metal, ele nu se mai înlocuiesc, dar pacienţii fac tratament cu anticoagulante toată viaţa. La vârstnici se implantează valve biologice, de porc sau viţel, ele trebuie schimbate cam la 15 ani, dar pacientul nu este supus tratamentului cu anticoagulante.

Citește pe Antena3.ro

Un rus arestat a smuls probele din dosar și le-a mâncat, în timpul interogatoriului

F.C.: Când i se montează unui cardiac stenturi prin cardiologie intervenţională şi când se impune intervenţia chirurgicală cu by-pass-uri ?

Prof. H.M.: Coronarografia descoperă locurile unde au apărut înfundări în circulaţia sangvină. Printr-un cateter introdus în zona inghinală sau la mână se injectează substanţă de contrast şi tot sistemul circulator apare pe ecran. În unele zone s-au depus multe grăsimi, în altele a ajuns cu cheag, prin cateter se umflă un balonaş, el sparge cheagul şi montează un stent pentru menţinerea dilatării vasului. Stentul seamănă cu un arcuşor de pix. Dacă îngustările cu ateromi sunt plasate în locuri greu de abordat sau există un şirag de astfel de depuneri de grăsimi, se apelează la by-pass. Se prelevează un vas de la piept, de la abdomen, de la picior, şi cu acest vas se realizează un traseu paralel, astfel se reia prin by-pass circulaţia sângelui.

F.C.: Pe lângă şubrezenia moştenită de unii de la naştere, omul se joacă pur şi simplu cu sănătatea lui şi prin obiceiuri greşite. Care sunt riscurile pentru prejudicierea inimii şi a vaselor?

Prof. H.M.: Pe lângă componenta genetică, alţi factori de risc sunt hipertensiunea arterială, grăsimile în sânge prea mari, diabetul zaharat, fumatul, obezitatea, sedentarismul.

Alarma dinspre inimă vine prin durerile în piept, angina pectorală, prin oboseală la efort, prin greutatea în respiraţie. Când bolile cardiace s-au agravat, lipsa de aer în respiraţie se instalează şi noaptea, când nu este vorba de efort.