Întoarcerea grofilor, negociată la Budapesta

Servicii secrete, spionaj, trădări în familie şi cumpărarea de informaţii sunt doar câteva dintre ingredientele unui război subteran care se dă pentru cucerirea Văii Mureşului. În acest război, care se desfăşoară de câţiva ani pe ruta Budapesta - Mureş via Bucureşti, a intervenit din plin şi justiţia română.

Astfel, câţiva urmaşi ai nobililor maghiari Banffy, Bethlen sau Kemeny încearcă prin tot felul de tertipuri legislative acapararea unor suprafeţe imense de pădure, cu tot cu munţii Călimani şi Gurghiu. O parte dintre aceste averii sunt revendicate în baza Legii 247/2005, dar acestea au fost preluate de statul român la începutul anilor 1940 şi trecute în subordinea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (CASBI). În acest război subteran, descendenţii nobililor au primit o mână de ajutor şi din partea instanţelor de judecată mureşene, care s-au grăbit să pronunţe soluţii definitive şi irevocabile în favoarea unor persoane care se pare că nu aveau nici un drept de proprietate.

Totul a început în vara anului 2005 la Budapesta, cu puţin timp înaintea apariţiei Legii 247/2005, lege care trebuia să reglementeze regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de regimul comunist. Atunci, o mână de oameni s-au întâlnit la Budapesta pentru a pune la cale un plan meschin pentru a recupera averile foştilor nobili maghiari din Transilvania. Reuniunea a fost convocată de Ladomer Miklos Banffy, fiul grofului Daniel Banffy. Printre invitaţii la această întâlnire s-au aflat şeful de ocol silvic Răstoliţa, Cotyso Felician Străuţ, şi avocatul Mihai Dragoş Bejenaru, care au însoţit-o pe Eva Banffy.

Avocatul Bejenaru a precizat: "Demersurile de la Budapesta au fost făcute pentru obţinerea de informaţii de la descendenţii nobililor maghiari. Ştiu că au fost prezentate nişte analize pe care ei le făceau despre cum să revendice proprietăţile". În mai 2005, angajatul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, Cotyso Felician Străuţ, a semnat cu Ladomer Miklos Banffy un antecontract de management în care se preciza că: "În cazul în care mi se vor restitui proprietăţile forestiere ale familiei, voi încredinţa managerului (n.r. - Cotyso Străuţ) organizarea, conducerea şi gestionarea activităţilor acestor proprietăţi, pe baza obiectivelor şi criteriilor de performanţă stabilite de părţi". Pe scurt, Străuţ devenea administratorul pădurilor pe care urmaşul grofului le pretindea.

Cotyso Străuţ a specificat pentru Jurnalul Naţional că la întâlnirea de la Budapesta a aflat o mulţime de lucruri interesante, în special punctele vulnerabile ale membrilor familiei Banffy. Legat de antecontractul semnat cu Ladomer Banffy, Străuţ susţine că: "Eva Banffy îl bănuia pe Miklos Banffy că face lucruri incorecte faţă de ea. În acest context m-a rugat să-i câştig încrederea lui Miklos, pentru că voia să ştie ce are de gând să facă. După ce ni
s-a confirmat că ei vor să o lucreze pe doamna Eva, undeva prin august 2005, toată chestiunea aceasta a încetat".

La scurt timp după parafarea înţelegerilor, mai exact în iulie 2005, a fost promulgată Legea 247 privind reforma în domeniul proprietăţii. Iar revendicările descendenţilor, în mare parte cetăţeni maghiari, nu au întârziat să apară. Tot ei, în anul 2005, au solicitat Judecătoriei Reghin reînfiinţarea a două societăţi din perioada interbelică: Societatea Anonimă de Silvicultură Ardeleana SA şi Societatea Comercială pe Acţiuni "Domeniul Gudeamesterhaza" SA. Judecătorii Florin Dima şi Marian Isac şi-au dat acordul pentru reînfiinţarea celor două societăţi, dar sub forma unor asociaţii sau fundaţii, nefiind obligate la Registrul Comerţului. Cele două societăţi au fost considerate moştenitoarele patrimoniului vechilor societăţi comerciale cu acelaşi nume, fiind acceptate de judecători ca revendicatori legitimi. În judeţul Mureş, urmaşii grofilor au revendicat atât în nume propriu, cât şi în numele celor două societăţi tot fondul forestier din regiunea Deda - Reghin - Topliţa, unde se află una dintre cele mai valoroase păduri ale Transilvaniei.

Dar în anul 2006, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mureş a respins solicitările depuse de moştenitorii grofilor, după ce s-a constatat că o parte dintre pădurile revendicate nu intrau în categoria confiscărilor abuzive ale regimului comunist, fiind preluate înainte de anul 1945. Însă deciziile comisiei judeţene au fost contestate de descendenţii grofilor împreună cu mai-marii UDMR, organizaţie aflată la conducerea României. Astfel, urmaşii grofilor au atacat rând pe rând în instanţă deciziile Comisiei Judeţene de Fond Funciar.

Astfel, Judecătoria Reghin, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă la Tribunalul Mureş, a dispus restituirea în favoarea Anei Bethelen, Agneta Susana Bethelen şi Eva Szentkuti, în calitatea de unice moştenitoare ale grofului Dănilă Banffy, a unei suprafeţe de aproximativ 9.324 hectare de pădure. Cele trei femei sunt nepoatele lui Dănilă Banffy, refugiat în Ungaria o dată cu retragerea trupelor hortyste de la sfârşitul anului 1944. Însă Dănilă Banffy are un fiu care trăieşte în Ungaria, în persoana lui Ladomer Miklos Banffy, care nu a renunţat  niciodată la drepturile de moştenitor direct. Ladomer Miklos Banffy este cel care a organizat întâlnirea de taină la Budapesta.

Interesant, cele trei femei apar împreună cu Ladomer Banffy în Societatea Comercială pe Acţiuni "Domeniul Gudeamesterhaza" SA, care la rândul ei solicită într-un alt dosar aceleaşi terenuri. Judecătorii nu au ţinut cont de aceste aspecte, nici măcar de faptul că pădurile retrocedate apar trecute în tabelul cu bunurile care au intrat în administrarea CASBI, deci confiscările s-au făcut înainte de instalarea regimului comunist. Iar Legea 247/2005 nu reglementează situaţia unor astfel de bunuri. Mai mult, Legea 247 se referă la bunurile confiscate de regimul comunist după martie 1945, iar bunurile CASBI au fost preluate de statul român anterior acestei date. În acest caz, instituţiile statului abilitate ar trebui să se autosesizeze. În judeţul Mureş, pe rolul instanţelor de judecată se mai află nu mai puţin de 23 de procese similare, în care se revendică nu mai puţin de 90.000 hectare de pădure.

Dar, o dată cu începerea proceselor, au apărut şi divergenţele între urmaşii nobililor. Astfel, Maria Eva Banffy a cerut în nume propriu restituirea a aproximativ 7.000 hectare de pădure. Avocatul ei este Mihai Dragoş Bejenaru, iar sfetnic de taină însuşi Cotyso Străuţ. În timp ce avocatul ei se lupta în instanţă pentru drepturile femeii, acesta vindea informaţii către Romsilva, în baza unui contract semnat încă din anul 2005. "După ce am formulat cererile de revendicare în numele doamnei Banffy, cei de la Romsilva ne-au contactat şi mi-au cerut nişte date din interiorul familiei Banffy", a specificat avocatul Bejenaru. Informaţiile furnizate către Romsilva conţineau date despre structura de moştenire pe celelalte ramuri de familie Banffy, aspecte legate de cetăţenia revendicatorilor, date despre incidenţa exproprierilor. Pentru toate aceste informaţii obţinute din interiorul familiei, avocatul a primit aproximativ 200 milioane de lei, bani pe care i-a împărţit cu Eva Banffy. Însă, la rândul ei, femeia i-a recompensat pe Străuţ şi pe Bejenaru cu câte 10% din proprietăţile pe care le revendică în instanţele de judecată.

Proprietari fără proprietăţi
În anul 1912, Valea Mureşului era împărţită de nobilii maghiari din Transilvania după bunul plac. Cel puţin aşa reiese dintr-un proces-verbal întocmit ad-hoc între ei. În anul 1921, a avut loc reforma agrară din România, iar terenurile au fost expropriate cu plată în interes naţional, fiind atribuite ţăranilor, şcolilor, bisericilor şi primăriilor, tot contra cost. Atunci, exproprierile nu erau evidenţiate în cărţile funciare. Nobilii maghiari au speculat acest lucru, iar în anul 1938 au declarat fostele proprietăţi ca fiind ale lor. Începând cu anul 1938, statul român a început să confişte aceste proprietăţi şi să le treacă în administrarea Casei de Asigurare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice. La începutul anului 2006, senatorul Valentin Puskas Zoltan a iniţiat o lege privind regimul juridic al bunurilor imobile şi mobile preluate în mod abuziv sau alte persoane juridice, pe baza prevederilor actelor normative referitoare la Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice. Însă legea nu a fost promulgată de Parlamentul României, fiind votată doar de aleşii UDMR. Se pare că această iniţiativă nu a fost abandonată, fiind un subiect fierbinte pe masa Guvernului.