Lecţia de germană din inima Transilvaniei

În inima Transilvaniei, la cîţiva kilometri de Sighişoara, la marginea satului Ţopa din comuna Albeşti, o fundaţie din Germania a construit o fermă ecologică model.

În inima Transilvaniei, la cîţiva kilometri de Sighişoara, la marginea satului Ţopa din comuna Albeşti, o fundaţie din Germania a construit o fermă ecologică model. Tineri din zonă – români, saşi, romi etc. –, dar şi din Germania, Anglia, Australia şi Israel vin vara la acest “falanster” şi lucrează la grădina de legume, la culturile de plante medicinale şi aromatice, la plantaţia de trandafiri, la ferma de vaci de lapte.

 
Ferma de la Albeşti a fost înfiinţată în anul 2005 de Fundaţia Media din Stuttgart, în colaborare cu Fundaţia pentru Cultură şi Ecologie din Mediaş, constituită, la rîndul ei, de comunitatea germanilor din municipiul de pe Tîrnava Mare. Am ajuns la faţa locului într-o zi însorită de august şi, dintr-o singură privire, ne-am dat seama că aici e “mînă nemţească”. Peste tot – în grădină, în curte – domneşte ordinea şi curăţenia, toate sînt la locul lor, cum s-ar spune “ca la sas în blidar”. În curtea fermei, un grup de fete tinere, dar şi cîteva femei mai în vîrstă pregătesc pentru depozitare ceapa proaspăt culeasă. Un tractor cu remorca plină cu fîn tocmai a sosit, pentru a descărca. “Este furajul pentru iarnă, pe care îl depozităm aici, avem nouă vaci de lapte, care trebuie hrănite”, ne explică amfitrionul nostru, dl Wolfgang Raddatz, cel care conduce întreaga activitate şi care a înfiinţat această fermă ecologică. Vrînd nevrînd, gîndul ne duce la celebrul falanster de la Boldeşti-Scăieni, organizat în 1835 pe moşia boierului Emanoil Bălăceanu, de inginerul Teodor Diamant, cu viziuni politice de stînga. Experimentul a fost interzis, iar ideea unui falanster (colonie agricolă-industrială) nu a mai fost pusă niciodată în aplicare pe teritoriul României.

“EŞECUL” TRANDAFIRULUI. Wolfgang Raddatz a început practic încă din anul 2000 activitatea în satul Ţopa, cu o plantaţie de patru hectare de trandafir, din care urma să producă uleiuri, ceaiuri, dulceaţă etc. “Din păcate, soiul de trandafir pe care l-am adus din Bulgaria s-a adaptat aici, dar nu aşa de bine cum am scontat noi, este un soi de soluri nisipoase, care se dezvoltă foarte bine în alte ţări, precum Turcia, Egipt, Siria etc., zone cu climă caldă şi terenuri nisipoase”, ne-a mărturisit dl Raddatz. Totuşi, din trandafirul bulgăresc cultivat, încă, pe cele patru hectare se poate face foarte bine dulceaţă, ceaiuri etc., mai puţin uleiuri volatile. Constatînd “eşecul” trandafirului, Wolfgang Raddatz a trecut la agricultura ecologică, la care visa de multă vreme, dar pe care nu avusese unde să o practice la “scară mare”. Azi, ferma de la Ţopa are, pe lîngă cultura de trandafiri, o grădină de legume, o “colecţie” de plante aromatice şi medicinale, o fermă de vaci de lapte, o livadă de pomi fructiferi, 20 de hectare de pădure şi fîneţe şi circa cinci hectare de cereale. “Nici la cereale, nici la legume, nici la animale nu folosim nici un fel de chimicale, totul este natural, ecologic, inclusiv îngrăşămîntul, care provine din bălegarul vacilor”, ne spune dl Raddatz.

“Terenurile de aici şi, în general, cele din România se pretează foarte bine pentru o agricultură ecologică, de mare viitor în Europa şi în întreaga lume, dar, din păcate, această activitate nu este sprijinită de autorităţi, nu este stimulată suficient, şi este mare păcat”, ne-a mai spus cu regret dl Wolfgang Raddatz.

 
CULTUL MUNCII. “Scopul înfiinţării acestei ferme ecologice nu a constat în obţinerea de bani din vînzarea produselor, ci în ceva mult mai imoprtant: educarea tinerilor din zonă – romi, români, saşi, unguri – în spiritul muncii şi al respectului reciproc, al convieţuirii sociale. Grupul-ţintă îl constituie elevii aflaţi în vacanţă, precum şi tinerii care au terminat sau şi-au întrerupt studiile, dar care nu au un loc de muncă asigurat. “Personalul permanent al fermei este format din doar patru-cinci oameni, dar avem de regulă tot timpul încă 15- 20 de persoane, uneori mai multe, în funcţie de lucrările agricole care trebuie executate la momentul respectiv”, ne spune dl Raddatz. În unele zile, cîte o oră-două, tinerii învaţă limba engleză, învaţă poezii sau cîntece în engleză sau germană, sub îndrumarea unor angajaţi ai fundaţiei sau chiar a unor tineri veniţi aici din alte ţări şi care, la rîndul lor, învaţă cu mare plăcere limba română. “Am avut în aceşti ani şi tineri din străinătate, care au dorit să trăiască şi să muncească o vreme aici, la fermă. De exemplu, o fată din Germania – studentă la Ecologie – şi-a făcut perioada de practică aici. Pe urmă au fost aici un băiat din Anglia, cîţiva tineri din Australia, Canada, Israel etc., toţi plecînd cu promisiunea că se vor întoarce la un moment dat, pentru că s-au simţit foarte bine, au învăţăt multe despre munca în agricultură, despre români şi despre România, în general. “Este uluitor să vezi cît de bine interacţionează tineri de culturi şi etnii diferite, cu niveluri de educaţie diferite etc.”, spune dl Wolfgang Raddatz.

 
DONAŢII DIN GERMANIA. Dar de unde provin banii cu care a fost construită ferma, a fost cumpărat terenul, s-au achiziţionat seminţele, plantele, animalele etc.? “Toate fondurile iniţiale ale fundaţiei, în 2005, cînd am înfiinţat această fermă, au  provenit din donaţii, din Germania, de la diferite persoane fizice sau firme private”, ne-a declarat dl Raddatz. “Dar, începînd din acest an, ferma nu mai funcţionează pe pierderi, ne acoperim toate cheltuielile din fondurile obţinute în urma valorificării produselor noastre ecologice – legume, fructe, lapte, dulceaţă, ceaiuri etc., am ajuns, de fapt, acolo unde ne-am propus, adică, ne gospodărim singuri, ne finanţăm din surse proprii”, spune la finalul discuţiei noastre dl Wolfgang Raddatz.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Nemţi, dom’le!

La marginea satului, un bătrîn ţigan stă la umbră şi fumează. “Ce mai e nou pe aici, tataie?” “Apăi, ce să fie, dom’le, ia, ferma asta a nemţilor, văz că de acolo vii, nu? Ai văzut ce rînduială au ăştia? Nemţi dăştepţi, dom’le! Nu ca italienii ăia, care le dau foc la ţîgani, îi arestează, îi ezpluzează... Aştia îi ţin aici pe ţîgani, le dă de lucru, le dă şi bani, ca să nu să mai ducă la Jermania, la Şpania, la mama dracului, să fure poşetele la doamne, să spargă bancumatele alea, să facă rele. Neamţu, tot neamţ, dom’le!”....