Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Daca tot am intrat in a doua suta, trebuie s-o vad si p-asta!" Cu aceste vorbe ne-a intampinat Constantin Dumitru, centenarul din orasul Basarabi, judetul Constanta. Intamplarea a facut sa-i trecem pragul chiar in ziua in care aniversa 101 ani inconjurat de cei dragi. Dupa ce il cunosti, capeti curaj sa-ti faci bine treaba pe lumea asta.
A ajuns pe frontul de Rasarit pana la Odessa, si-a vazut agoniseala de-o viata topindu-se in turnatoria colectivizarii si in trei ani a cunoscut cinci dintre cele mai fioroase puscarii, pedepsit pentru dragostea pentru pamant si pentru credinta.De vreo doi ani merge greu, aplecat de spate si in baston, sufera cu decenta ca nu mai poate gradinari, dar nu ezita, cu un zambet poznas, sa mimeze ca da fuga sa deschida poarta primarului, venit sa-l felicite pentru aniversare in lumina reflectoarelor unui post tv local.
Adevarata statura a taranului nascut la Milcoiu (judetul Valcea) se bizuie pe aceste doua temeiuri: devotamentul de misionar pentru Iisus Hristos si puterea de a rade.
Pamantul
La inceputul anilor â30 a venit in Dobrogea sa cunoasca locurile. S-a stabilit la Basarabi, unde este pamant bun. A cumparat, in 1935, 5 hectare cu 10.000 de lei. Apoi a fost improprietarit cu alte 9 de stat, care in acea vreme ducea o politica de populare a Dobrogei. De aici i se trage batranului porecla "Colonistul".
In 1952, cand colectivizarea i-a luat aproape totul, evaluarea acareturilor ajungea la 4.925 de lei. Pentru aceasta suma a fost nevoit sa renunte la un murg de 11 ani, un roib de 7 ani, o prasitoare, o masina de secerat, o "machina " de vanturat, o rasnita, o prasitoare si altele, inclusiv hamurile si haturile. Statistica miilor de lei paleste in fata visului sau de a da fiecaruia dintre cei patru copii cate 5 hectare.
"Nene Dumitru, ati luat la rand pe toti conducatorii romanilor in ultima suta de ani. Care a fost cel mai bun pentru tara?" "Alâ care mi-a dat mie pamant."
Inchisoarea si fantana
"Cand mergeau cu oile pe linia ferata vorbeau si ei, ca oamenii", povesteste Mitu, cel mai tanar fiu, in varsta de 65 ani. "Dar unii voiau doar sa-l provoace si sa-l toarne. Nu le-a trebuit decat sa-l auda cum zice "trebuie sa facem ceva cu hotii astia". Plus ca n-avea astampar si cauta pe toti sa-i atraga la credinta. Eu eram in armata cand l-au arestat, in noiembrie 1959. Nu am stiut nici unul nimic de el pana ne-au chemat sa-l luam, in 1962. Doar ca l-au condamnat. " Intr-un document obtinut de la Ministerul Justitiei este citat "delictul de uneltire contra ordinii sociale".
Din traseul penitenciar al lui Constantin Dumitru, intins pe doi ani si cinci luni, nu au lipsit Poarta Alba, Rahova, Jilava, Aiud si Gherla. In inchisoare, numai credinta in Iisus Hristos i-a dat putere. "Ne spuneam unul altuia Biblia. N-aveam nici una, dar o spuneam din capul meu."
Intors din inchisoare, plugarul se apuca sa-si curete fantana din curte, adanca de vreo 15 metri. El insusi coboara, iar pe la jumatate se rupe lantul. "E drept ca apa era putina si a fost malul gros si nu si-a rupt decat glezna, dar poti sa spui ca a fost numai noroc?", se intreaba fiul.
Calea urmata in anii â50 de credinta lui Constantin Dumitru a fost cea baptista, dar drumul incepe mai demult, in razboi.
Razboiul si credinta
Cand povesteste despre razboi se ridica in picioare si inchipuie teatrul de operatiuni facand roata imprejur cu mainile desfacute: "La Odessa ne-au incercuit toti si era ploaie de bombe si de gloante si mitraliere. Un glonte mi-a muscat din casca, a ricosat si mi-a ucis doi camarazi. Am strigat: Doamne Iisuse, ai mila si ma pazeste si sa ma intorc acasa si nu ma mai despart de Tine. Eu am strigat din gura, dar El a inregistrat, saracul! Asa a fost cu legamantul meu."
Constantin Dumitru are vocatie de misionar. Nu mai tine minte numele celor doua decoratii primite pe front. In schimb, stie bine versetele biblice, pe care insa nu le citeaza tot timpul, ca aceia care nu au multe in plus fata de memorie. De fapt, iti vorbeste si nici nu-ti dai seama ca iti povesteste texte sfinte, folosindu-se de pilde din realitatea imediata. Provocat de reporter sa vorbeasca despre regimurile politice in care a trait, raspunde infailibil cu cate o replica de bun-simt: "Nu sta, fa treaba! Pune ceva ce lipseste!".
La urarile de a fi sarbatorit si la 105 ani, si la 110 ani, avertizeaza hatru: "Eu am facut un legamant, dar nu am termen. Nu vad moartea maine". (ADRIAN N. IONESCU )
Reteta longevitatii
"Nene Dumitru, ce va tine in viata?" "He, e raspuns greu." Vine in ajutor fiul Mitu: "Dimineata mananca un ou proaspat, fiert, iaurt, dar nu din ala din apa chioara, ci de vacuta adevarata, branza. Apoi mananca tot ce mancam si noi. Nu mai fumeaza de cand s-a pocait. Bea si acum la masa un paharel de tuica (un litru la 10 zile) si vin. Are o tensiune de aviator! Cat a umblat mai usor nu a stat o clipa locului, toate si le-a mesterit singur. Nu a cumparat o masa sau un scaun". Batranul revine: "Domnul Iisus imi spune: Mai ai, mai stai!".
CV
Constantin Dumitru
Data nasterii: 19 martie 1903
Locul nasterii: Milcoiu, judetul Arges(Valcea de azi)
101ani
Din 1935 locuieste in Basarabi, judetul Constanta. Intre 11 noiembrie 1959 si 24 aprilie 1962 a fost detinut politic.
Este taran. A incercat sa fie marinar, dar a renuntat pentru ca are rau de mare. Are 29 de urmasi in viata. Constantin Dumitru a zamislit patru copii, doi baieti si doua fete. Unul dintre baieti a decedat. Mai are 10 nepoti, 15 stranepoti si o stra-stranepoata de numai doua luni.
Urmasii sai sunt pensionari (unul a fost chiar pilot de aviatie), muncesc in Franta, Spania si Israel, altii sunt pe la patroni prin Romania, la CFR, sau pentru roadele pamantului.
