Mama, cel mai sincer suflet

Mama, cea mai dragă fiinţă pentru fiecare dintre noi. Luni, 8 martie, Jurnalul Naţional vă oferă o Ediţie de Colecţie dedicată Mamei şi un album cu nestemate folclorice despre cea care, cu gingăşie, ne îndrumă paşii, ne şterge lacrimile şi ne sărută pe frunte.

Melodii despre Mama şi gânduri pentru Ea. O Ediţie de Colecţie şi un album cu totul special. Mama în pictura românească. Mama în poezie, în paginile de proză, romane, amintiri şi povestiri. Mama în filme şi în piese de teatru. Maica Sfântă în viziunea zugravilor şi iconarilor noştri de-a lungul vremii.

Mame de voievozi, mame de sfinţi, mame de oameni simpli, risipind frumuseţea sufletului spre zările cu amintiri de neuitat. Mame anonime, mame eroine, crescându-şi mulţimea de prunci în dragoste de Cel de Sus, dar şi de neam. Şi o mare de fii sărutând mâna de aur, nevăzută, dar mereu prezentă a Mamei Ţară.

MODEL
Cum a evoluat mama de la societatea tradiţională a satului românesc la femeia modernă de astăzi? Mama este responsabilă cu tot ceea ce reprezintă valoarea supremă în speţa umană.

La începutul secolului al XX-lea, în satul tradiţional, a fi femeie însemna să ai obligaţii şi cerinţe de ordin economic, dar nu se uita nici ceea ce înseamnă feminitate.

Modelul absolut al reprezentărilor artistice care au ca temă "mama şi copilul" este fără îndoială Maica Domnului cu Pruncul în braţe. Maica Sfântă este şi la propriu modelul oricărei mame. Iconografia Maicii Sfinte este bogată, venind din vechime, încă de pe vremea Sfântului Apostol Luca, despre care ştim, prin tradiţie, că a fost cel dintâi care a pictat-o şi a cărei pictură i-a plăcut.

Pentru cei mai mulţi dintre oameni, mama este modelul femeii perfecte, plină de bunătate, gingăşie şi sfinţenie. În literatura română, poeţii şi-au risipit din belşug metaforele spre a-i polei mamei icoana. Nu există pe lume scriitor care să nu fi scris măcar o dată câteva rânduri despre mamă, iar scriitorii români nu fac nici ei excepţie. De la poveştile şi baladele străvechi până la literatura de autor, înfiripată mai greoi în spaţiul românesc decât în alte părţi, găsim înfăţişări al mamei în diferite ipostaze şi creionări. Mama este un personaj fabulos. Frumoasă, bună, harnică, dreaptă, vitează, hotărâtă.

ARTĂ
Nesfârşitele ipostaze ale maternităţii i-au inspirat adesea şi pe artiştii plastici români, din mâinile şi inspiraţia lor ieşind valoroase opere spre nemurirea Mamei.

Nu ştiu dacă există vreun compozitor care să nu fi scris măcar o melodie dedicată mamei, pentru că ea este personajul important al vieţii noastre. Piesele dedicate mamei, atât cele de muzică uşoară, cât şi cele din folclorul românesc, redau cu duioşie şi sensibilitate chipul fiinţei care ne ocroteşte întreaga viaţă, chiar şi atunci când nu mai suntem copii.

 

"Cântece pentru mama"
Albumul care însoţeşte Ediţia de Colecţie dedicată mamelor cuprinde cântece care demonstrază încă o dată frumuseţea graiului românesc şi a cântecului nostru popular. Chipul mamei este "zugrăvit" în cânt de Maria Tănase, Maria Ciobanu, Florica Bradu, Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu, Ion Dolănescu, Margareta Clipa, Nineta Popa, Maria Cornescu, Maria Dragomiroiu, Elisabeta Turcu, Valeria Peter Predescu, Nelu Bălăşoiu, Mariana Drăghicescu, Vasilica Dinu şi Floarea Calotă. 

Ce poate fi mai emoţionant decât cântecul tainic, duios, îngânat de mame pruncilor lor? Cine are grijă să le fie alături copiilor în momentele cele mai grele, dându-le forţa de a birui în cele mai grele momente din viaţă? Câte mame n-au rămas plângând în poartă, cu băsmăluţa la gură, privindu-şi copilul cum se îndepărtează, urmând chemarea destinului în cine ştie ce colţ de ţară? Vine însă o zi în care imaginea fiinţei care ne-a dat viaţă ne rămâne doar în fotografiile îngălbenite de vreme, iar chipul ei ne apare din când în când în vis. E legea firii. Când timpul nu mai are răbdare, mama porneşte în cea din urmă călătorie, lăsând în urmă un mare dor: dorul de mamă.