Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toate icoanele dintr-o manastire, inclusiv crucea si calendarul crestin-ortodox din altar, au plans cu lacrimi de mir; unele continua sa planga si acum, in apropierea Pastilor. Se intampla la Manastirea Sfantul Pantelimon, de langa comuna Silistea-Gumesti, judetul Teleorman.
Icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma a varsat, la inceputul lui februarie, lacrimi de mir - spun calugarii. Ei au gasit sub icoana, dimineata, un paraias bine mirositor, s-au prosternat si au adunat intr-o sticla de uzo, din dreptcredincioasa patrie a muntelui Athos, darul fara pret al Maicii, pana la ultima picatura. Generozitatea proniei i-a coplesit: una dupa alta, icoanele din biserica improvizata intr-un fost dormitor al unei unitati de Securitate, cele din chilii, din trapeza, de peste tot, au inceput sa izvorasca lacrimi si mir, parca la intrecere. Icoana Sfantului Pantelimon a varsat, intr-o singura noapte, zece litri. Cat pentru a mirui toata episcopia cativa ani de zile."Comisia de minuni"
"Sa planga toate icoanele dintr-un asezamant, nu doar una, doua, asta nu s-a mai auzit", sustine preotul Bogdan Ciubotaru.
Vestea a ajuns fulgerator pana in cel mai ascuns catun din tara; zilnic vin sute de credinciosi sa se roage si sa ia mir scurs din icoane. Oamenii se calca in picioare pentru a atinge icoanele care nu se mai opresc din plans, cautand vindecarea trupului si a sufletului, speranta si caldura. Informatia a rascolit si tihna cabinetelor parfumate ale ierarhilor ortodocsi: Prea Sfintitul Galaction, episcopul Alexandriei si Teleormanului, l-a trimis imediat pe arhimandritul Clement, in fruntea unei comisii, sa verifice minunea. Adica: nu e la mijloc, Doamne-fereste!, sarlatanie? Sau poate igrasia, ori alt fenomen amagitor? Sau nu e o falsa minune, cum ar fi, sa zicem, ca lemnul rasinos al icoanei sa reverse cumva substantele lui ascunse? Clement a venit, a vazut, a zis: e curat izvorare de mir. Nu trebuie, in atari situatii, un act, o pecete, ceva: ajunge sa spuna episcopul locului sau reprezentantul lui ca e minune si nu altceva.
Acum vreo zece ani, cand a plans o icoana din Biserica Adormirii Maicii Domnului, din Alexandria, parintele Ioan Lazar a fost cercetat de procurori, la sesizarea unui pizmas. "Analizele de laborator au aratat ca era vorba de lacrimi si orice suspiciune a fost inlaturata. Dosarul meu penal a fost inchis", isi aminteste preotul Lazar.
Citește pe Antena3.ro
O suta de ani de rugaciune
Manastirea e undeva in camp, aproape de Silistea- Gumesti, satul de campie stiut, pana de curand, doar ca locul de bastina al scriitorului Marin Preda, al Morometilor. E o manastire fara biserica - exista doar o groapa uriasa care, dupa ce locul a fost sfintit, asteapta de cativa ani sa primeasca betonul fundatiei. Slujbele se tin intr-o sala mare cat o gara, unde, cand acolo era o cazarma a Securitatii, dormeau soldatii juruiti Partidului Comunist. Pana se vor strange banii pentru ridicarea bisericii, e bun si dormitorul, dupa ce a fost sfintit.
Obstea monahala de la Sf. Pantelimon, numarand cincisprezece calugari, dintre care sapte preoti si doi diaconi, s-a asezat intre ruinele fostei cazarmi acum opt ani. Biserica Ortodoxa a recapatat atunci cele 60 de hectare care i-au apartinut Toate icoanele dintr-o manastire, inclusiv crucea si calendarul crestin-ortodox din altar, au plans cu lacrimi de mir; unele continua sa planga si acum, in apropierea Pastilor. Se intampla la Manastirea Sfantul Pantelimon, de langa comuna Silistea-Gumesti, judetul Teleorman. pana la venirea comunistilor. Pana dupa razboi, acolo a fost o manastire. Comunistii au daramat-o si au construit o cazarma a Securitatii. Unitatea a fost desfiintata in 1962, dupa ce comandantul, furand drapelul, a fugit in Austria. In cele 20 de cladiri au fost inghesuiti, pana la revolutie, 2.000 de orfani cu handicapuri mintale. "Calugarii ar trebui sa se roage o suta de ani - spune Maria Belciu, venita tocmai din Baicoi sa gaseasca la icoane vindecarea pe care n-a gasit-o prin spitale - ca sa stearga toata suferinta cata a fost aici". In cladirile din care sa furat tot ce era lemn, tigla, sticla, fier, pana la ultimul cui, calugarii gasesc anevoie cate o camaruta cat de cat buna pentru chilie. "Traind si nevoindu-ne cu ruga si ravna duhovniceasca intre aceste ruine blestemate, am atras aici binecuvantarea lui Dumnezeu, care, iata, ne da semn prin aceste sfinte icoane, care plang cu lacrimi si cu mir", spune protosinghelul Antonie Lita, staretul.
Mirosul banilor
Prin biserici, preotii dau veste, in predici infocate, despre minunea de la Sf. Pantelimon. Enoriasii cei mai obiditi, bolnavi fara leac, oameni a caror speranta din urma a ramas numai la Dumnezeu, vand ceva din casa ori se imprumuta de la altii, la fel de saraci, si vin sa se roage la manastirea unde toate icoanele - pe lemn, pe sticla, de hartie - varsa zi si noapte potop de lacrimi. "Plang sfintii, ce sa faca? Parca e ceva sa razi in tara asta?" - se intreaba retoric parintele Daniel Iurea, din Bucuresti, venit in haine civile sa se roage, ca orice muritor dreptcredincios. De icoane a aflat dintr-un fluturas lipit pe un stalp, la McDonaldâs, in Dristor.
Fluturasii, in Bucuresti si in marile orase, i-au lipit firmele de turism, care din mireasma buna a mirului au simtit mai cu seama mirosul banilor. Drumul pana la manastire, mancat de gropi, altadata calcat de masini numai din an in Pasti, acum e aglomerat de autocare pline de credinciosi. Vin de peste tot, canta tot drumul imnuri religioase, strang in palme iconite sfintite ori se roaga in scaune cu ochii atintiti in sus, peste galeria de poze desucheate a soferilor.
Marian Popa, medic dermatolog din Ploiesti, si-a permis sa vina cu masina personala. "Domâle, am cam rupt-o prin gropile astea, dar nu-mi pare rau. Am credinta ca fetita mea, daca ma rog aici, se va vindeca". Domnul doctor devine repede vedeta de moment, toti il arata pilduitor cu degetul si spun ca daca un doctor cauta vindecare la Sf. Pantelimon, doctorul fara arginti, inseamna ca stie el ce stieâ¦
Sfantul Pantelimon, "doctorul fara de arginti"
In fostul dormitor al soldatilor securisti - singura incapere cu geamuri, alaturi de garsonierelechilii, din tot oraselul cladit de comunisti - devenit acum biserica, oamenii se inghesuie sa atinga icoanele de pe care siroiesc mirul si lacrimile. Lacrimi peste tot: si de la icoane, si de la oameni. "Dar nu le mai atingeti, oameni buni - striga din altar staretul - nu le mai stergeti cu tricourile, ca le luati vopseaua". Credinciosii nu-l asculta. Dupa ce ajung, tarandu-se in genunchi, pana la icoane, sterg broboanele de mir, care se tot umfla ca mugurii, cu tricouri, camasi, maiouri. Adela Budeanu, din Slanic-Prahova, isi lipeste pe frunte, cu evlavie, tricoul pe care a adunat cateva picaturi. "Il duc acasa - spune ea - sa-l frec pe sotul meu pe sale, ca nu s-a dat jos din pat de cinci ani. Bani de operatie n-am, ca muncesc la stat... Doctorul mi-a zis in fata ca poate sa moara al meu, nu-l opereaza daca nu-i dau 20 de milioane. De unde atatia bani? Aici m-a costat numai drumul... si o sa se faca bine daca-l frec cu tricoul asta uite-aici, la spate, cum a spus parintele ca s-a vindecat o femeie din Bucuresti, un copil din Rosiori, o doamna din Brasov..."
Ultimul leac
Dupa slujba de 6-7 ore, cei vreo trei sute de credinciosi mananca, din putinul monahilor, salata de cartofi si fasole. Insa mai intai se perinda prin fata icoanei Sfintei Fecioare, din trapeza, din care se scurg pe perete ate groase de mir. Calugarii au pus dedesubt valuri de vata, sa nu piarda nici un strop. Dupa masa, sutele de oameni trec cate unul prin chilia staretului Antonie, si aceasta plina de icoane inlacrimate, sa ia binecuvantare si un smoc de vata imbibata cu mir din icoane, cat ai pune intr-o ureche, s-o duca acasa ca ultim leac. Fara arginti.
Exorcizarea
Poate patrunsi de fiorul cuvantarilor preotesti, poate striviti de griji si suparari, catre seara oamenii trec prin chilia staretului, singura incapere cu geamuri din acel bloc cu doua etaje, in tacere si lacrimand, unii, ca niste icoane vii. Tacerea e intrerupta doar de urletele neomenesti ale unei frumoase doctorite din Bucuresti, careia parintele Antonie ii citeste moliftele Sfantului Vasile, pentru alungarea demonilor care i s-ar fi incuibat in trup si n-o lasa sa doarma, tot mutandu-se cand in piept, cand in burta, peste tot. Oamenii isi soptesc: sub blestemele preotului si sub apasarea crucii de argint sfintite, demonii ies din trupul femeii - ea nu mai urla, ci vorbeste cu glasul ei de om, iar fata i se lumineaza. Pentru toate acestea, la manastirea de langa Silistea-Gumesti e zi de zi forfota. "Va fi noul Maglavit al Romaniei", zic preotii, fericiti.
"Dumnezeu e mare, bre!" Ion Bazga sofer de autocar
"Bre, n-am vazut asa ceva de cand am pus eu mana pe volan, sofer vechi. Vin in fiecare duminica aici, am autocarul plin. Ce, e mult 280.000 de lei de la Ploiesti pana aici si retur? Sunt 500 de kilometri. Nu-i mult, dar am auzit pe unii ca au vandut din casa, au imprumutat, amanetat ca sa vina aici, la icoanele astea. Care cu boli, care cu draci in ei, care cu nebuneala, cu saracie, toate alea... Bre, si cat ii vezi de amarati, sa vezi ce mai canta tot drumul, baba, copil, ce-o fi, numai cantari de biserica. Am stat si eu la o slujba, dar aici se tine aia lunga, te lasa genunchii. Stau in masina, imi fac cruce cu limba, zic ca e bine: merge si firma, iau si 300.000 pe zi diurna, e convenabil. Dumnezeu e mare, bre! Asa mi-a zis un preot batran din Slanic, care l-am adus si pe el aici cu autocarul. L-am intrebat... Zic: "Bre, parinte, matale ce zici de icoanele astea de plang toate?". Si mi-a spus o chestie care trebuie priceputa. Zice ca el nu zice ca icoanele astea sunt facatoare de minuni, nici ca nu sunt... Zice ca vine si se roaga fiindca se gandeste: bre, dar daca sunt?".
VIOREL ILISOI
