Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din 12 martie, Jurnalul Naţional şi Editura Litera vă oferă cel de-al patrulea volum din colecţia "Mari Compozitori" – Georges Bizet: CD şi carte. Cineva spunea că muzica este un răspuns căruia nu i s-a adresat niciodată o întrebare... Este vibraţie şi iubire. Este armonie şi creaţie. Emoţie şi inspiraţie. Este libertate. Un ecou al... sufletului. Un spectacol al sunetelor... Te exprimă şi se exprimă. Mereu altfel, mereu la fel de splendidă. De fiecare dată când o asculţi te face să simţi altceva... şi altceva. Depinde doar de "ea" şi de spiritul tău... Pentru că iubim tot ceea ce e valoros, pentru că încă sperăm că românii ştiu să asculte muzică de calitate şi pentru că Jurnalul Naţional v-a obişnuit ca toate "colecţiile" să fie... "de colecţie", nici de această dată nu vom alege un alt drum! O colecţie care reuneşte capodoperele celor mai faimoşi compozitori ai lumii: Mozart, Beethoven, Verdi, Vivaldi, Bach, Ceaikovski, Chopin, Strauss, Schubert. Talentul lui Georges Bizet a devenit certitudine o dată cu primele sale compoziţii. Nocturna în Fa major, scrisă în 1854, prin subtilitatea sa armonică, dezvăluie caracterul remarcabil al compozitorului. Cu prima sa simfonie, Simfonia în Do major, scrisă în noiembrie 1855, când avea doar 17 ani, ca temă pentru cursurile de la Conservator, se deschide în faţa influenţelor lui Gounod şi Mendelssohn. Această lucrare a rămas necunoscută până în 1933, când Jean Chantavoine a descoperit-o în arhivele bibliotecii Conservatorului din Paris. La prima audiţie din 1935, de la Basel, sub bagheta lui Felix Weintgarner, aceasta a fost imediat salutată ca o capodoperă de tinereţe, ca un binevenit aport la repertoriul începutului perioadei romantice, devenind ulterior una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Bizet. Simfonia seamănă stilistic cu prima simfonie a lui Gounod, prezentată în primă audiţie în cursul aceluiaşi an şi căreia Bizet îi făcuse o transcripţie pentru două piane. Elegantă şi plină de culoare, aceasta ne pregăteşte pentru ceea ce vom descoperi mai târziu în L’Arlésienne (Arleziana – Fata din Arles)… Creaţia de compozitor a lui Bizet i-a pus în umbră calităţile de pianist. Dacă ar fi dorit, ar fi putut urma lesne o carieră de concertist. La 26 mai 1861, la o petrecere organizată de familia Halévy şi la care era invitat inclusiv Franz Liszt, Bizet a oferit o interpretare ireproşabilă – la prima vedere – a unei lucrări complicate de Liszt, partitura fiind pe atunci nepublicată. Liszt avea să declare că Bizet era unul dintre cei mai buni trei pianişti din Europa.
