Mari Com­­pozitori – Georges Bizet: CD şi carte

Din 12 martie, Jurnalul Naţional şi Edi­tura Litera vă oferă cel de-al pa­tru­lea volum din colecţia   "Mari Com­­pozitori" – Georges Bizet: CD şi carte.
Cineva spunea că muzica este un răspuns căruia nu i s-a adresat niciodată o întrebare... Este vibraţie şi iubire. Este armonie şi creaţie. Emoţie şi inspiraţie. Este libertate. Un ecou al... sufletului. Un spectacol al sune­te­lor... Te exprimă şi se ex­pri­mă. Mereu altfel, mereu la fel de splendidă. De fiecare dată când o asculţi te face să simţi altceva... şi altceva. Depinde doar de "ea" şi de spiritul tău... Pentru că iubim tot ceea ce e valoros, pentru că încă sperăm că românii ştiu să asculte muzică de calitate şi pentru că Jurnalul Naţional v-a obişnuit ca toate "colecţiile" să fie... "de colecţie", nici de această dată nu vom alege un alt drum! O colecţie care reuneşte capodoperele celor mai faimoşi compo­zitori ai lumii: Mozart, Beethoven, Verdi, Vivaldi, Bach, Ceaikovski, Chopin, Strauss, Schubert. Talentul lui Georges Bizet a devenit certitudine o dată cu primele sale compoziţii. Nocturna în Fa major, scrisă în 1854, prin subtilitatea sa armonică, dezvăluie caracterul remarcabil al compo­zitorului. Cu prima sa simfonie, Simfonia în Do major, scrisă în noiembrie 1855, când avea doar 17 ani, ca temă pentru cursurile de la Conservator, se deschide în faţa in­fluenţelor lui Gounod şi Men­delssohn. Această lucrare a rămas necunoscută până în 1933, când Jean Chantavoine a descoperit-o în arhivele bibliotecii Conservatorului din Paris. La prima audiţie din 1935, de la Basel, sub bagheta lui Felix Weintgarner, aceasta a fost imediat salutată ca o capodoperă de tinereţe, ca un binevenit aport la repertoriul începutului perioadei romantice, devenind ulterior una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Bizet. Simfonia seamănă stilistic cu prima simfonie a lui Gou­nod, prezentată în primă audiţie în cursul aceluiaşi an şi căreia Bizet îi făcuse o transcripţie pentru două piane. Elegantă şi plină de culoare, aceasta ne pregăteşte pentru ceea ce vom descoperi mai târ­ziu în L’Arlésienne (Arleziana – Fata din Arles)… Creaţia de compozitor a lui Bizet i-a pus în umbră calităţile de pianist. Dacă ar fi dorit, ar fi putut urma lesne o carieră de concertist. La 26 mai 1861, la o petrecere organizată de familia Halévy şi la care era invitat inclusiv Franz Liszt, Bizet a ofe­rit o interpretare ire­pro­şabilă – la prima vedere – a unei lucrări complicate de Liszt, partitura fiind pe atunci nepublicată. Liszt avea să declare că Bizet era unul dintre cei mai buni trei pianişti din Europa.