Actorul Teatrului National din Bucuresti Marius Manole este impresionat ca protestatarii din Piata Universitatii au puterea de a crede ca se poate mai bine. El ne marturiseste ca nu mai are incredere in nimeni in acest moment si nu stie cu cine ar vota.
● Jurnalul National: Esti un artist de valoare si desigur pretuiesti si promovezi valoarea. Te implici emotional. Dincolo de faptul ca joci mult in teatru si repeti mereu, esti activ si pe retele de socializare, scrii pe blog, incerci sa le demonstrezi unora cat de important este sa faci lucrurile bine. De ce nu poti trece indiferent pe langa necazurile romanilor, asa cum o fac in general cei alesi sa conduca tara?
● Marius Manole: …Mai bine zis, am incercat sa-mi spun parerea. Au fost si foarte multi care m-au criticat. Inca nu suntem obisnuiti cu faptul ca fiecare avem dreptul la o opinie. E o tara libera inca si cred ca pot spune ce gandesc fie la tv, fie pe retelele de socializare etc. Daca nu esti cu ei, esti impotriva lor. Oamenii sunt atat de inversunati in perioada asta, si pe buna dreptate, incat nu mai sunt capabili sa vada nuantele. Ajunge sa fie extrem de periculos sa-ti spui opinia, pentru ca oricum vei fi criticat pentru ea. Eu am fost facut in toate felurile pentru ca am indraznit sa fac asta. Am indraznit si am sa mai indraznesc... Nu pot sa raman nepasator, pentru ca asta e tara in care m-am nascut, am copilarit, tara in care locuiesc impreuna cu parintii si bunicii mei. Eu nu spun ca parerea mea conteaza…
● In aceasta perioada a protestelor din Piata Universitatii ai postat pe blogul tau poezia lui Eminescu "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie". De ce? Cat de dulce e pentru tine Romania?
● Din nefericire, Romania mea nu mai e dulce, e chiar foarte amara si destul de trista. Nu-mi face placere sa vad oameni suferind de foame, batrani fara medicamente si chinuiti ca pe hotii de cai dupa o viata de munca. Am parinti si bunici pensionari. Nu-mi place ca la televizor apar tot felul de vedete nascute peste noapte, nu-mi place ca suntem mintiti pe fata de toata lumea. Nu-mi plac multe lucruri…
● In timpul liber, putin de altfel, pe care il ai, esti alaturi de protestatari? Ce te face sa-i sustii?
● In ultimele 10 zile am avut repetitii, spectacole si filmari. Nu am putut fi in piata alaturi de cei care protesteaza. Poate, si pe buna dreptate, lumea se intreaba unde sunt "actorasii" in aceste zile grele, ei care se plang incontinuu ca o duc prost. Din pacate, nu am o meserie in care sa spun: stop, eu plec sa protestez! Nu se poate. Lumea a platit un bilet scump si vrea sa ma vada pe scena. Ii admir pe cei care au stat in frig si au strigat. Nu stiu cati actori au fost in piata. Pe cativa i-am vazut, dar multi vor spune, dupa ce trece totul, ca au fost acolo zi de zi. Adevarul e ca dupa asta, noi, actorii, nu prea mai avem dreptul sa ne plangem, eu unul cu siguranta nu.
● Ce te impresioneaza, in bine, cel mai mult la cei iesiti in strada in aceste zile?
● Puterea lor de a crede ca se poate mai bine, forta cu care lupta si increderea pe care o au intr-un viitor mai bun. Eu unul nu prea mai am putere sa mai cred. Traiesc asa cum se poate. Rezist.
● Ce anume te mahneste?
● Ca nu reusim sa avem un discurs coerent, ca nu am fost obisnuiti sa ne sustinem parerile, ca suntem violenti si ca de multe ori dupa ce reusim sa facem ceva bine ne dam singuri cu ciocanul in cap. Parca avem asta in sange. Habar n-am de ce.
● Cum isi manifesta un artist nemultumirea pentru nelegiuirile din aceasta tara? Sau cum ar trebui sa si-o manifeste?
● Acolo, pe scena. Poate ca cei mai puternici dintre noi si cei mai valorosi sau iubiti de public ar putea deveni lideri. Ar putea sa conduca oamenii, dandu-le putere si incredere. Eu nu am forta asta. Nu am nici pentru mine... Eu fac ce pot pe scena, cateodata nici acolo nu pot destul.
● Ce crezi ca se va intampla ca urmare a acestor proteste?
● Sper ca actuala conducere sa inteleaga ca nu mai e dorita si sa se retraga fara sa mai oblige oamenii sa stea sa rabde frigul si saracia. Sper sa avem alegeri anticipate si sa vina la putere oameni care sa iubeasca poporul acesta, sa doreasca sa faca totul pentru el, sa fie cinstiti. Mi-e greu sa cred ca mai exista asa ceva. Am spus-o si o mai repet, chiar daca voi fi iarasi criticat: nu mai am incredere in nimeni in acest moment. Nu stiu cu cine as vota. Nu vreau sa aleg intre doua rele...