Marius Tucă: O oră și douăzeci de ani

Citeşte şi: Am să te iubesc până la sfârşitul lumii introducere cuprins încheiere De ziua tatălui meu Aer Declaraţie Am să ascult Phoenix până la sfârşitul lumii Moartea este breaking news Viaţa nu e breaking news Clepsidra Click aici, dobitocilor! Mărţişoare, mărţişoare! Întrebările dezertării Femeile Am închiriat lumea pentru tine... Copii din dragoste şi spam Cititul în alb Despărţirile peste umăr Ninge

În noaptea de sâmbătă spre duminică, 
am dat ceasul înapoi cu o oră
şi douăzeci de ani.

M-am întors,
aşa cum o fac uneori,
la cel ce am fost,
pentru a vedea ce a mai rămas
din libertatea, naivitatea, bunătatea
şi inconştienţa mea de atunci.

Este o formă cochetă de a încerca,
prin această întoarcere în timp,
să iau de acolo ce am pierdut
într-o oră şi douăzeci de ani.
Sau poate că întoarcerea mea
la cel ce am fost este, de fapt,
o călătorie care să pună capăt
amăgirii că atunci am fost cel mai bun.

Să hoinăresc pe străzile de atunci!
Să mă plimb pe „Aleea îndrăgostiţilor“,
fără să-mi pese de lume şi de vremuri,
şi să mă întorc pe „Aleea teilor“,
după ce am urcat în „turnul de apă“
în căutarea gustului primului sărut.
Să încerc să văd cât pot să aduc înapoi
din mine, cel de atunci,
ca să pot duce o bătălie pe viaţă şi pe timp
cu cel de acum.

E un transplant de eu,
eu cel de-atunci în trupul meu
şi mintea mea de acum.
Şi când scriu aceste rânduri,
îmi dau seama că am nevoie
de acest transplant imaterial
poate doar pentru un nou început.
Sau, la fel de bine,
mă întorc la cel ce am fost
ca la un străin,
pe care vreau să-l cunosc
pentru a şti cine sunt acum.

Şi dacă mă mint,
căutându-mi, de fapt, un alibi,
de teamă că n-o să mă regăsesc
nici în cel de atunci şi, mai ales,
în cel de acum?

În noaptea de sâmbătă spre duminică
am dat ceasul înapoi cu o oră
şi douăzeci de ani.

Şi poate că am făcut asta,
pentru a mă întoarce
la cel ce am fost cu cel care sunt.
Începe să mă sperie
traversarea asta:
dacă voi rămâne undeva
suspendat
între străinul care am fost
şi străinul care voi fi?

Sau poate că am vrut
de la bun început să mă întorc
la cel ce am fost, eu cel ce sunt,
pentru a vedea ce a mai rămas
din libertatea, naivitatea, bunătatea
şi inconştienţa mea de acum.

În noaptea de sâmbătă spre duminică
am dat ceasul înapoi cu o oră
şi douăzeci de ani. Şi, vai, ne-am trezit,
faţă-n faţă, doi străini,
fără vârstă,
fără busolă,
fără ani,
fără ceas
şi fără orizont…

_______________________________
www.mariustuca.ro / 
Facebook: www.facebook.com/mariustuca.ro