Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Foarte aproape de orasul Dej se afla comuna Manastirea. Aici, pe vremuri, isi avea domeniul familia de grofi Kornis, niste conti unguri deschisi spre facilitatile moderne ale sfarsitului de secol XIX si inceputului de secol XX.
Kornis Karoly, unul dintre conti, era bibliofil si pasionat de istorie naturala. In plus, a vrut sa aduca lumnina electrica pe mosia sa.
Barajul
In 1905 a dat bani sa se inceapa constructia unei microhidrocentrale, a reusit sa obtina si finantare din partea autoritatilor din orasul apropiat, Dej. A infiintat o societate 'Uzinele Electrice Sfantul Benedek S.A.',in care era actionar majoritar. A tocmit muncitori specializati italieni, din zona Trieste. A cumparat niste bijuterii tehnice ale epocii, adica doua turbine Francis si un motor Diesel.
Lucrarile mergeau greu, barajul se tot surpa iar italienii aveau parte de multe accidente de munca ciudate. Pana in primavara anului 1910 lucrarea inca nu era terminata. Cu chiui, cu vai microhidrocentrala a fost terminata si a devenit operationala abia la cinci ani de la inceputul proiectului, pe 15 iunie 1910. La inaugurare au venit oaspeti de vaza, imbracati de protocol si contele Kornish a organizat o receptie. Inainte cu putin de asta, spun insa localnicii a avut loc o intamplare sinistra.
Sacrificiul
Si acum in satul Manastirea, denumit in vremurile Imperiului Austro-Ungar Benediug, se vorbeste despre copilul din baraj. Italienii intrasera in panica fiindca nu reuseau sa termine microhidrocentrala. Au apelat la o superstitie barbara, care circula printre constructori. Anume, daca un edificiu parea blestemat sa nu poata fi finalizat, era nevoie de un sacrificiu uman, exact ca in legenda Mesterului Manole. Cum totusi Transilvania inceputului de secol XX era o zona in care domnea legea, nu aveau cum sa faca rost de o 'Ana'. Legenda spune ca au apelat la o solutie facila. Cum tiganii de pe langa Cluj nu prea aveau acte si nu se inregistrau la starea civila, au cumparat dintr-o satra un copil de opt-noua luni, handicapat, probabil paraplegic si oligofren si l-au zidit in baraj.
Unii confirma
Invatatorul Rusu Pavel, fost director de scoala la Manastirea, e pasionat de istoria satului sau. El stie multe despre traditiile locale, cum ar fi 'instrutatul boului' sau despre legendele tesute in jurul familiei contilor Kornish si al castelului ruinat al acestora din localitate. El crede cu tarie in sacrificiul ritual facut de italieni. Spune ca bunicul sau a fost chiar nasul copilului retardat , 'ca o leguma' pe care italienii l-au cumparat de la tigani. Tot inaintasul sau i-a povestit, 'la prima mana' ce s-a intamplat, ca mesterii au indeplinit noaptea un ritual cu iz de crima. La inceput, a avut si el indoieli in ceea ce priveste toata istoria asta macabra. A devenit convins ca e adevarata abia in 1961. Atunci s-a intalnit, in satul vecin Nires, cu o tiganca batrana, care purta numele de familie Csengeri. Ea a confirmat in fata tanarului invatator, pe atunci, ca a fost mama copilului zidit si ca l-a vandut italienilor fiindca ar fi murit oricum, datorita handicapurilor pe care le avea.
Mai merge
Probabil ca nu o sa se afle niciodata cu exactitate daca istoria de mai sus e reala. Cert e ca, la mai bine de 110 ani de cand a fost data in functiune, microhidrocentrala lui Kornish Karoly mai functioneaza. Cu sau fara sacrificiul uman, italienii au facut o treaba durabila, turbinele producand in continuare electricitate.
