Misterul crimei din pestera

O expertiza AND aduce in actualitate o crima barbara, pe care Justitia o pedepsise. Barbatul condamnat pentru uciderea si arderea micutei Ionela Hurdela, o fetita de 11 ani din Garliste - Caras Severin, a fost eliberat. "Buturuga mica" din cauza caruia s-a rasturnat ancheta e un prezervativ. Garliste. Un sat linistit, imbracat in neaua afanata care, cu fiecare iarna, cu fiecare picatura de apa nu poate duce in pamant amintirile localnicilor. Dar in acelasi ritm lent se duc in tarana secretele unei pustoaice de 11 ani, ucisa cu bestialitate intr-o pestera din apropierea Garlistei.

FATA-N FATA. Iancu Maran (stanga) si tatal victimei. Ii desparte un cadavru si multe intrebari fara raspuns

La doi ani si jumatate de la comiterea crimei si la numai unul de la condamnarea principalului suspect al asasinatului, un blestemat de prezervativ da peste cap toata ancheta si desface miraculos catusele celui care parea vinovat "cu probe beton". Numai ca vinovatu-i fara vina. Sau cel putin asa sustin judecatorii care tocmai l-au pus in libertate pe Iancu Maran, in urma rezultatelor probelor ADN. Niste celule invizivile care urla adevarul. Fire de par blonde sau brune imi e tot una, caci in urma analizelor s-a stabilit ca acuzatul nu s-a atins de prezervativ. Oricum, nu suficient de profund ca sa lase vreo urma in el. Asa a incoltit in mintea tatalui ideea ca, de fapt, ar fi vorba de doi criminali. In plus, din povestirea "fostului vinovat" reiese ca a gasit fetita afara din pestera si mai apoi a tarat-o inauntru. Accesul in grota se face printr-un loc atat de stramt, incat a fost nevoie de patru oameni sa scoata afara cadavrul topit partial de o torta. Copila n-a ars destul ca in urma sa sa se stinga amintirile.

FAMILIE DISTRUSA. Ionela, alaturi de tatal si fratele ei. Fotografie facuta de presupusul criminal

FAPTELE, IN CLAR... La 22 septembrie 2002 dispare de acasa Ionela Hurdela, fata lui Ion Serghie. Martorii declara ca l-au vazut pe Iancu Maran plecand cu fata. Tanarul este ridicat si anchetat. Fara rezultat. A doua zi i se da drumul si incep cautarile prin padure. Dupa 12 zile, profesorul satului gaseste fetita in a doua camera a unei grote. Corpul copilului era ars pe o parte de la o torta din carpe imbibate cu motorina. De la fata locului, politia mai ridica un prezervativ folosit, cateva fibre textile si fire de par. Imediat, Iancu este arestat din nou si de aceasta data scrie in declaratie ca el a comis crima. La putin timp se razgandeste si zice ca a dat declaratia initiala in urma batailor pe care i le-au administrat politistii. Este judecat, gasit vinovat si condamnat la 18 ani de inchisoare. Dupa doi ani se reanalizeaza probele biologice si se constata ca ADN-urile de pe prezervativ nu corespund nici victimei, nici lui Iancu. In urma cu doua saptamani, acesta din urma a fost eliberat si s-a intors in sat. In rastimp, familia fetei s-a mutat in orasul Anina.

TATAL. Un om cu carne putina, a carui durere nu se vede pe nicaieri. Din cand in cand, chiar mai si rade, dar poate doar de complezenta, in fata oamenilor "de la Bucuresti". E un barbat atat de simplu, incat a lasat "justitia sa-si faca datoria" fara ca macar sa-si angajeze un avocat. "Io mi-s agricultor, merg la padure si lucrez cu drujba." Ne spune povestea lui cu o lipsa de implicare emotionala nejustificata de trecerea a doi ani si ceva de la crima. La sfarsit adauga cu o concluziva resemnare "asa e viata". Desi initial nici nu i-a trecut prin cap ca Maran, cel care-i intra mereu in casa ca prieten, ar putea fi criminalul, a devenit cu timpul atat de sigur de vinovatia acestuia, incat a preferat sa se mute din sat. "Nu stiu ce i-as fi facut daca-l aveam in fata, dar, cand m-as fi indepartat de el, sigur ar fi fost mort." Si-a luat lumea-n cap si s-a mutat cu restul familiei in orasul Anina. O lume atat de mica, incat strada pe care sta acum poarta numele satului in care a trait cea mai mare nenorocire a vietii sale. In buzunar poarta, invelita intr-o punga, bentita de par a fetitei pe care a gasit-o in pestera dupa ce anchetatorii ridicasera deja "toate probele".

ACUZATUL. Iancu pare sa fie compus doar din doi ochi mari, albastri, care privesc prin tine. Lumea zice ca-i usor tacanit de mic. La 26 de ani lucreza cu tatal sau vitreg, traieste intr-o casa semidarapanata, aparata de un caine pipernicit, nu mai mare decat un soson. Tanarul asta, care-si poarta mandra bicicleta galbena prin glodul satului, are ca hobby fotografia. Are o viziune aparte despre lumea inconjuratoare, datorata fie unei minime experiente de viata, fie chiar tacanelii amintite. "Cand am venit din puscarie, in sat era o inmormantare. Plangea toata lumea, dar nu dupa mort, ci de bucurie ca ma vedea intors acasa", isi sustine el popularitatea locala. Brusc, pe un ton revolutionar, model Che Guevara, sare la ce-nseamna dreptate pe pamant: "Au arestat sase tigani si-o femeie, pentru ca unul dintre ei i-a taiat tendonul unui om!"

RECONSTITUIRE. Iancu a aratat cum a gatuit-o pe Ionela

POLITISTII. "Ce credeti, dom’le, ca, daca prezervativul ala era singura noastra proba, il mai aresta procurorul? Pai, aicea noi lucram numai cu probe, dom’le!", zice unul din ofiterii care a condus ancheta de la judet. Blestematul de prezervativ care l-a pus in libertate pe Maran le da batai de cap, pentru ca: "noi stim ca el este vinovat, pentru ca avem probe solide, dar judecatorul este suveranul. Pacat ca nu avem motivarea sentintei prin care a fost pus in libertate, ca atunci am fi vazut si noi despre ce este vorba si impreuna cu procurorul am fi desfiintat argumentele sentintei". Ofiterul este convins ca la dosar probele impotriva lui Maran sunt multe. Neaga vehement si chiar iritat acuzatiile lui Maran ca in momentul arestarii oamenii din subordinea lui l-au batut si fortat sa-si recunoasca asasinatul. "Pai, sa va spun eu cum s-a intamplat, cum a reiesit din probe, nu din povesti. Fata, victima, se intorcea cu mama-sa si cu inca un copil de la cules de ciuperci sau de ce-o fi fost. Pe drum s-au intalnit cu Maran. Au mers toti patru acasa la Hurdela. Aici, fata, victima, zice ca vrea sa mearga cu Maran sa-i faca poze. Si ignora insistentele mamei de a ramane acasa si pleaca. Pe drumul spre pestera sunt vazuti de un localnic din sat. Iar Maran este vazut de un om de la moara. Aceiasi doi martori il vad la intoarcere doar pe Maran care zicea ca a fost in padure sa-si caute vaca", povesteste ofiterul mandru, pentru ca deja ne oferise doua din probele sale: doi martori. Mai departe, pe acelasi ton, ofiterul ne spune ca fata a fost gasita de profesorul satului, care cunostea imprejurimile si care a anuntat imediat politia. Ofiterul ne mai ofera alte probe ale sale: ce s-a gasit la locul faptei. Scame de pulovar, care, spune el, s-au potrivit cu unul al lui Maran, o sticla cu motorina. "Dom’le, si el a recunoscut. Ne-a dus la locul faptei, ne-a aratat la reconstituire cum a luat fata, i-a tinut mana la gura si a tarat-o in pestera. Ne-a aratat si ne-a povestit tot", continua politistul. La reconstituire, Maran a declarat ca prezervativul din pestera era al fetei, care-l adusese intr-o punga unde se mai afla si o sticla. Tatal fetei s-a crucit cand a auzit asta. La el in casa n-a existat niciodata asa ceva.

TOT SATUL... tine cu Iancu sau cu Serghie, in functie de cel care face declaratii. Chiar si profesorul satului, cel care a gasit-o pe fata, isi da cu parerea, evitand insa sa se pronunte cu exactitate cine este vinovatul. Este rezervat, insa balanta parca ar inclina impotriva lui Iancu. "Eu stiu ce am vazut acolo. Am vazut-o pe copila. Era chircita, arsa pe o parte. Chiar daca probele spun ca nu avea fum in plamani, eu cred ca a fost arsa de vie, pentru ca altfel nu se explica grimasele fetei. In plus, era rasucita in directia opusa tortei, ca si cum ar fi vrut sa se indeparteze de flacara", spune profesorul, care vrea sa scrie si o carte despre acest asasinat.

Pornim pe ulitele satului Garliste in catutarea lui Iancu, absolvit de unii, dar vinovat inca in ochii altora. Ne ducem la casa in care locuieste mama acestuia, care ne spune ca putem sa-l aflam doar la tatal vitreg, care sta undeva mai departe, pe alta ulita. Pe drum, ne intalnim chiar cu Maran, cocotat pe mountain bike-ul lui galben. Nu vrea sa stea de vorba cu noi in mijlocul satului, ca se simte mai in siguranta in fata casei lui. Se temea ca i-am putea face ceva. "M-au luat cu forta de pe strada, iar femeile fugeau prin gradina de frica mascatilor. M-a batut politia o noapte intreaga, dupa ce m-au mutat intr-o camera din spate ca sa nu se auda din strada cum urlu", spune el. Cu alaiul de rude dupa noi, ne cocotam catre casa lui. In poarta ies pe rand tatal si mama vitrega, alte doua rude si un caine pitic, ca sa tina isonul copchilului. Iancu povesteste plin de energie cum nu este el vinovat de moartea fetei si cata bataie a luat el de la politisti. Este de neoprit. La fel si catelul isteric. Apare si tatal victimei. Noi ne gandim ingroziti la deznodamantul acestei intalniri, avand in minte povestirea tatalui, care spunea ca s-a mutat din sat de frica sa nu-l omoare pe Iancu cand il va avea in fata. Suvoiul de cuvinte al proaspatului eliberat si tonul convingator il apasa pe Serghie in ceafa si-l face sa bage capul in pamant, sa nu mai spuna o vorba. Iancu isi continua peroratia. "Io nu am cum sa fiu vinovat de uciderea copilei. O stiam si pe ea, si pe familia ei de atata timp. Nu eram in dusmanie. Au zis ca de ce am plecat cu fata in padure. Dar io bat dealurile astea mereu dupa animale. Stie tot satul", spune Iancu. Tatal fetei da din cap aprobator. De fapt, mai la tot ce spune Iancu tatal face gesturi de confirmare. Nici nu stii ce sa mai crezi, parca l-ar considera pe Iancu vinovat doar ca sa-si concentreze durerea asupra cuiva. Pare ca, daca Iancu nu ar fi recunoscut ca a gasit fata, dar n-a spus la politie, Serghie l-ar lasa in plata Domnului. "Recunosc ca eu am gasit-o moarta. Toata greseala mea este ca n-am spus. Mi-a fost frica dupa cata bataie mi-am luat dupa ce m-au anchetat prima oara", povesteste Iancu. Ba mai mult, el recunoaste ca, desi stia de cateva zile unde este fata, a mers s-o caute prin diferite locuri chiar cu tatal acesteia si cu alti sateni. Tatal victimei se agata inca de intrebare: "De ce nu ai anuntat politia daca stiai unde este fata?" De data asta, Maran incepe sa se balbaie si nu-si mai gaseste cuvintele, agitandu-si mainile doar. Trece la alt subiect, alt torent de vorbe, obositor.

Tatal, ale carui argumente se tocisera in fata vorbariei fostului arestat, isi mai aduce aminte doar de scrisoarea acestuia catre el. "Mi-ai spus ca, daca te scap din inchisoare, imi zici cine este vinovatul." - "Nu stiu cine este vinovatul. Dar s-a facut dreptate. Instanta a decis. Nu sunt eu. Dar ti-am mai scris si sa nu lasi lucrurile asa cum sunt si sa cauti adevaratul vinovat." - "Ce-ai face in locul meu?" - "As da in judecata procuratura", si continua el: "Eu oricum voi da statul in judecata, pentru ca am stat doi ani la puscarie degeaba". Neclaritatile sunt inca multe. Nu se stie nici pana acum cine a fost posesorul prezervativului. Mai ales ca Maran ne-a spus acum ca prezervativul a fost al lui, desi la reconstituire declarase anchetatorilor ca a fost al fetei. Tatal tace. Toata lumea tace. Cainele nu mai latra demult. S-a plictisit de la jumatatea confruntarii, din lipsa de argumente.

PREZERVATIV CU BUCLUC

O expertiza ADN efectuata anul trecut la solicitarea magistratilor Curtii de Apel Timisoara a decis: Iancu Maran nu este vinovat. Asta dupa ce, cu aproximativ doi ani in urma, o alta investigatie ADN efectuata de Laboratorul de genetica al UMF-IML Timisoara spunea in concluzie ca "ADN analizat din prezervativ provine probabil (s.n.) de la victima Ionela Hurdela". Noua expertiza, venita de la Bucuresti, spune ca prezervativul nu a fost folosit de nimeni. "Analiza repetata a microurmelor si probelor biologice prelevate din probele judiciare (...) si fire de par din prezervativ nu au condus la evidentierea de profile ADN. (...). Raportandu-ne la concluziile formulate cu ocazia precedentei investigatii, apreciem ca profilul ADN al probei de prezervativ nu poate proveni de la defuncta Hurdela Ionela". Politistii spun ca ultimul rezultat al expertizei ADN ar putea sa fi fost influentata de substantele care au fost folosite la precedenta expertiza.