Moartea a coborat pe Dunare cu salupa

Fostul anchetator al dosarelor evolutiei, procurorul militar Teodoru Ungureanu, afirma ca, la Braila, teama de raspundere i-a facut pe cei implicati in declansarea intenselor tiruri de arma sa sustina ca au fost atacati de teroristi.

La Braila, sangele a inceput sa curga abia dupa ce in oras puterea a fost preluata de Armata. Montati de zvonurile alarmiste care-i asaltau pe calea undelor, condusi incompetent, militarii, civilii si garzile patriotice s-au impuscat intre ei ca chiorii.

Teama de raspundere i-a facut pe cei implicati sa sustina, impotriva evidentelor, ca au fost atacati de teroristii a caror prezenta nu a putut-o dovedi nimeni. Printr-o stranie coincidenta cu tragedia consumata in Bucuresti, in fata MApN, pe 23 decembrie, soarta uslasilor lui Trosca era cat pe-aci sa fie impartasita de colegii lor braileni.

SUSPICIOSII. O data cu ivirea zorilor, marea majoritate a tinerilor ofiteri, care trecusera printr-o adevarata noapte de foc, a incercat sa determine comanda Divizei sa procedeze la inlocuirea lt. col. Simion N. si la luarea celor mai elementare masuri apte sa asigure o reala cooperare a fortelor din cladire.

Atitudinea lor hotarata a condus la aducerea la comanda a lt. col. Sima, dar beneficiile au intarziat sa se arate. Starea de spirit deja incarcata avea sa "castige" noi valente. Pe de o parte, gral. Pancea, dorind sa se afirme, se deplaseaza la o unitate de tancuri din Galati (din subordinea Diviziei Braila), incercand sa preia comanda. Este insa arestat si readus la Braila in dimineata urmatoare. Pe de alta parte, col. Rizea devine tot mai suspicios fata de unitatile din care faceau parte "insubordonatii", una dintre acestea oferindu-i generalului Pancea un blindat cu care a mers pana la Galati.

CASA ALBA-SANGERIE. Nimeni nu s-a gandit ca militarii in termen erau prea obositi si cu moralul serios afectat de noaptea de cosmar prin care trecusera. In plus, bombardamentul informational continua fara nici o pauza. Se comiteau greseli in lant, toate sporind riscurile deja existente.

Drept exemplu cu privire la "abilitatile de comanda" (ori, daca prostia chiar supara, dovada a unor oculte interese) se poate reda situatia creata de comanda Diviziei in chiar acea dimineata. Considerand ca la Prefectura aveau sa urmeze puternice atacuri teroriste, s-a ordonat aducerea la Braila a 4 tancuri de la Galati, blindatele urmand sa fie amplasate in colturile cladirii. Nu se stie insa cum se face ca la comanda dispozitivului Casei Albe avea sa ajunga vestea ca de la Galati urma sa vina o coloana ostila de blindate! In atari conditii, aparatorii cladirii organizeaza un aliniament de aparare antitanc (chiar in piata) din 4 lansatoare de rachete. Hazardul a scutit totusi Braila de o astfel de incercare de foc, apta sa transforme zona in ruine...

"OLE, OLE!". Portretele lui Ceausescu au fost arse de braileni, care inca nu fusesera infricosati de "teroristi"

Dar de curs, tot a curs sange pe Dunare. In jurul orei 13:00, comandamentul de la Casa Alba a dispus ca lt. maj. de militie Buzogani Bela, impreuna cu 3 luptatori GP, sa se deplaseze la Uzina de apa a orasului, spre a verifica o sesizare privitoare la un schimb de focuri in acea zona. Lasand deoparte faptul ca acolo se gaseau deja suficienti militari MApN, nu s-a aflat niciodata de ce s-a optat pentru transportul echipei inarmate pe Dunare, cu o salupa a Capitaniei Portului Braila, si nu s-au deplasat, firesc si mult mai rapid, cu un autoturism. Evident ca zvonul (verificabil, eventual, si prin apel telefonic) s-a dovedit a fi la fel de real ca si toate celelalte. Pe ruta de revenire, salupa nr. 27 avea insa a deveni suspecta pentru comanda uneia dintre vedetele-dragoare ancorate pe Dunare, in apropierea Prefecturii. Asa se face ca, de la bordul V - Dg. Nr. 159 s-au efectuat regulamentare somatii verbale catre salupa ce se deplasa cu viteza. Cine ar fi putut insa auzi somatiile, in zgomotul motorului ambalat? Sesizand ca maica ambarcatiune nu se supune atentionarilor verbale, de pe nava militara s-au executat focuri de avertisment cu o mitraliera grea.

DUSMANUL. Si la Braila, locuitorii orasului au fost instigati impotriva "fantomelor"

FARA CONTROL. Din acest moment, situatia avea sa scape de sub control. Alarmati de focurile de arma, militarii din Prefectura au deschis foc in directia salupei civile. Speriati, luptatorii GP imbarcati pe salupa au tras la randul lor spre Prefectura, dar si spre Insula Mare a Brailie - directie in care se afla nava militara. In atari conditii, marinarii de la borbul vedetei au tras cu mitraliera grea asupra salupei nr. 27. Urmare acestui incident a decedat timonierul David Raucan, iar luptatorul GP Manole Ionel si ofiterul de militie Buzogany Bela au fost grav raniti.

Catre seara a murit, chiar in fata intrarii A, maiorul Milea Vasile - ofiter pe care comanda Diviziei il trimisese la Casa Alba pentru a sprijini comandamentul acestui obiectiv. Despre sosirea ofiterului au fost instiintati si militarii aflati la ferestrele cladirii. La sosirea autoturismului militar, comandantul dispozitivului de aparare a cerut ofiterului, prin statia de amplificare, sa coboare fara arma si sa se deplaseze incet catre intrare. Maiorul Milea a nesocotit ordinul primit. Deplasarea sa in fuga, cu arma in maini, a generat deschiderea focului si ranirea sa mortala.

Cazanul lui Satan

SUB GLOANTE. Brailenii s-au imprastiat cand militarii au inceput sa traga din toate partile

Noaptea de 23/24 decembrie a reprezentat, pentru cei aflati in cladirea Prefecturii si in imprejurimi, un adevarat Iad. Structura "sistemului exterior de aparare" era aproape identica cu aceea din noaptea anterioara. Acestuia i-au fost adaugate doar cele patru tancuri venite de la Galati. Numai dinspre Dunare nu erau arme indreptate catre Prefectura…

SE CALCAU PE BATATURI. In interior erau amplasati luptatori la fiecare fereastra. Tot astfel, casele scarilor, holurile, salile de sedinte ori cu alte destinatii erau ticsite de militari care erau mai obositi si mai stresati ca in ziua anterioara. Conducerea efectivelor se facea prin aceeasi statie de amplificare, desi ipoteza realitatii unor atacuri teroriste ar fi trebuit sa-i determine pe comandanti sa caute solutia unui sistem de comunicatii apt sa asigure secretul ordinelor…

Si pentru ca la nivelul grupei de comanda se aprecia ca fortele de aparare din blocul Romarta erau insuficiente (desi circa 20 de militari din UM 01763 si 01755 urmau sa ocupe terasa si intrarile in scarile blocului) s-a hotarat aducerea la acel bloc si a unei formatiuni suplimentare de circa 25 de luptatori GP din cadrul santierului Naval. Col. Mihailescu Gabriel a telefonat la santier, ordonand pregatirea grupei si inarmarea luptatorilor si preluarea acestora de catre un ofiter-instructor. Pentru prevenirea unor incidente au fost atentionati militarii din zona, stabilindu-se ca sosirea luptatorilor la obiectiv sa se realizeze pe timp de zi. Daca prima dintre masuri a fost adusa la indeplinire, cea de-a doua nu s-a mai realizat. Asa se face ca ARO-ul in care se gasea ofiterul-instructor si microbuzul ce transporta luptatorii GP au ajuns in curtea interioara a blocului mult dupa lasarea intunericului. Autovehiculele au patruns in curte cu farurile stinse, apropiindu-se de un punct termic. La ordinul ofiterului-instructor, conducatorul auto al ARO-ului a aprins farurile, fascicolul puternic de lumina cazand pe un grup de militari aflati la sol, care nu auzisera atentionarile facute in piata Casei Albe… Considerandu-se demascati si in fata unui iminent atac din partea numerosilor oameni care coborau inarmati din microbuz, militarii au somat verbal. Sub imperiul temerii, luptatorii GP si militarii in termen au intrat intr-un schimb de focuri. In doar cele cateva secunde in care ofiterul GP nu a reusit sa-si impuna autoritatea de comandant, curtea blocului s-a transformat in teatrul unei inutile tragedii. Hazardul a facut ca, atras de canonada, un ofiter din UM 01763 sa coboare de pe terasa si sa comande incetarea focului. A fost insa prea tarziu. Armele secerasera deja vietile a doi luptatori GP - Dunose Neculai si Porosca Raducu - ranind alti 7 - Gavrila Liviu, Gropineanu Gheorghe, Ivan Radu, Mehedinta Costel, Popescu Cristian, Radu Vasile si Sipatchin Vasile. La randul lor, si militarii au suferit pierderi, soldatii Baluta Nicu si Bagdasar Aurel fiind raniti.

HAOS. Acest schimb de focuri a condus la reluarea tirurilor haotice in intreg "sistemul de aparare". Cu greu pot fi intelese cele ce aveau sa se petreaca pana la ivirea zorilor, mai ales daca se are in vedere faptul ca "experienta" din noaptea anterioara ar fi trebuit sa conduca, logic, la eliminarea cauzelor generatoare de confuzie si noi tragedii. Toata noaptea, militarii din Casa Alba au tras asupra tuturor constructiilor imprejmuitoare, fie obiective social-economice, fie blocuri de locuinte. Zeci de marturii indica faptul ca, prin statia de amplificare, s-au transmis ordine de dirijare a focului si... indemnuri la lupta impotriva teroristilor, desi nu a existat nici un asemenea atac.

Inainte de miezul-noptii, un militar aflat in usa balconului de deasupra intrarii A a deschis focul asupra ferestrelor unui apartament de la etajul 5 al blocului Romarta, pentru simplul motiv ca in spatele perdelei se aprinsese o tigara. Unul din proiectile a patruns prin fereastra si, dupa un ricoseu, a lovit-o in cap pe minora Chirita-Vasii Adriana.

In interiorul Prefecturii s-au dus "lupte" aprige intre propriile dispozitive, amplasate astfel incat se aveau reciproc in catarea armelor.

Militarii de la mezanin au tras in nestire asupra parterului si intrarii in sala mare de sedinte. Sub efectul gloantelor trasoare, draperiile bogate si tapetul din plus au luat foc.

INCENDIUL. Aflat si el in sala de sedinte, serg. Mihai Ilie din UM 01267 a suferit o rana la picior, reusind cu greu sa se salveze din incaperea plina de fum si flacari, despre a carei topografie habar nu avea. Panicati de pericol, fiecare a incercat sa caute o cale catre exterior. Lupascu Gheorghe a incercat sa ajunga la sol coborand pe un cablu telefonic, dar a cazut de la inaltime suferind multiple rani.

Incendiul a crescut in amploare, conditii in care au fost chemati pompierii militari, desi faceau parte din organica MI. La venirea acestora focurile au incetat, iar militarii MApN au evacuat cladirea pe perioada interventiei pompierilor. Poate parea incredibil, dar unul din ofiterii care mai pastrau ratiunea ascunsa in creier a hotarat sa nu mai revina in acel iad. A ordonat militarilor sai sa se retraga in cladirea Liceului Murgoci, unde au ramas pana la ivirea zorilor, timp in care a refuzat o misiune de scotocire pe faleza Dunarii - care ar fi dus la confruntarea cu o formatiune a Garzilor Patriotice... Satul de "ordine", ofiterul a dispus identificarea si taierea firului telefonic al liceului.

RELUAREA TIRURILOR. Dupa reocuparea pozitiilor, tirurile au reinceput cu si mai mare intensitate. Terorizati de zvonurile referitoare la "infiltrarea teroristilor in subsoluri", militarii, indiferent de grad, au avut comportari la limita inferioara a rationalului. Sub imperiul temerii, cpt. Tihan Radunel din UM 01267 avea sa arunce spre parter si scarile interioare mai multe grenade defensive. Singurele efecte ale acestui comportament au fost amplificarea isteriei si zguduirea cladirii, care a dus la prabusirea unei mari portiuni de tavan si ranirea sold. Onita Valentin din UM 01267. Acelasi ofiter a ranit prin impuscare - in conditiile erorii de fapt - si pe sold. Bozianu Petru, care se deplasa pe holurile intunecate cu o lada de munitie.

Tirurile concentrate pe blocul Romarta au dus la incendierea magazinului de la parter. La cercetarea efectuata la fata locului, din interiorul magazinului s-au recuperat o multime de proiectile trasoare si elemente provenite din dezmembrarea acestui tip de munitie… Pagubele calculate, la cursul monetar al lunii ianuarie 1990, erau de 36 milioane lei. Pentru stingerea incendiului si evacuarea din bloc a persoanelor aflate in pericol au intervenit, cu mult curaj, pompierii militari braileni, care au actionat sub gloante. Doi dintre acestia - cpt. Baciu Ionel si serg. Diosegy Millos - au suferit rani provocate de cioburi de sticla. Dupa stingerea focului, asupra auto-specialelor de pompieri ce se retrageau la companie avea sa se traga intens, caroseriile fiind ciuruite...

Nu ratati!

In ziarul de maine cititi noi intamplari dramatice petrecute in decembrie ’89 in orasul Braila, unul din locurile in care pierderile de vieti omenesti nu au fost elucidate.

DEMERS PUBLICISTIC

Jurnalul National initiaza un demers publicistic menit sa reconstituie, cat mai fidel, istoria Revolutiei din Decembrie 1989. In afara tuturor marturiilor evocate pana acum, dorim sa punem in valoare si orice fel de imagine legata de acele evenimente. In acest scop, solicitam sprijinul tuturor celor care detin astfel de fotografii istorice. Acestia ne pot contacta la Departamentul Foto al cotidianului Jurnalul National, la tel. 224.40.42, int. 333 sau 318; e-mail: foto@jurnalul.ro